Sfânta Maria, izgonitoarea duhurilor rele și ocrotitoarea femeilor Nu e femeie s-o fi rugat-o pentru ceva și să nu o fi ascultat Așa să zici:


Sfânta Maria, izgonitoarea duhurilor rele și ocrotitoarea femeilor! Nu e femeie s-o fi rugat-o pentru ceva și să nu o fi ascultat! Așa să zici:

 

Acatistul Sfintei Mare Mucenițe Marina

17 Iulie

 

 

Troparul Sfintei Mare Mucenițe Marina

 

Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine cântându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și mă împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Condac 1:

 

Frumoasă floare crescută între spinii idolești și împodobită cu frumuseți sufletești, având aminte cu bună înțelegere și inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeiești, Sfântă Mare Muceniță Marino, tu vorbeai mereu de Mirele tău Hristos și de veșnica împărăție, așteptând ceasul cu dorire a-ți jertfi viața și a te uni cu El, pentru care îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Icos 1:

 

Născută fiind din părinți necredincioși, dar de bun neam, ai rămas orfană de mamă din copilărie, iar tatăl tău Edesie, fiind popă idolesc, te-a dat la o femeie în afara cetății, spre îngrijire, unde ai învățat și te-ai întărit în credința lui Dumnezeu, pentru care îți zicem așa:

Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idolești;

Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujești;

Bucură-te, că 12 ani aveai când în Hristos ai crezut;

Bucură-te, că dulceața învățăturii creștine bine ai cunoscut;

Bucură-te, că de Mirele Hristos dorind fierbinte;

Bucură-te, că ai început să-i urmezi ale lui cuvinte;

Bucură-te, că nimic din cele pământești nu mai cugetai;

Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;

Bucură-te, că dorind viața și veșnica fericire;

Bucură-te, că ai urât deșertăciunea lumii și a ei rătăcire;

Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut Cerul și Pământul;

Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 2:

 

Tatăl tău Edesie auzind că ai primit credința cea sfântă a creștinilor, a început că te urască și te socotea ca pe o străină, dar tu punându-ți nădejdea în Dumnezeu, Îl rugai pe Tatăl Ceresc să te ajute și să te întărească pentru a-L putea mărturisi, strigându-I: Aliluia!

 

Icos 2:

 

Când ai fost de 15 ani, mergând la câmp să vezi oile tatălui tău, eparhul cetății, mai marele și crudul Olimvrie, a trecut pe acolo și văzându-te s-a rănit la suflet de frumusețea ta, întrebându-te cine ești? Iar tu plină de curaj i-ai răspuns că ești creștină și mireasă a lui Hristos, pentru care-ți zicem așa:

Bucură-te, că pe eparh în cale l-ai întâlnit;

Bucură-te, căci pe Dumnezeu l-ai mărturisit;

Bucură-te, că s-a rănit de frumusețea ta;

Bucură-te, că și numele-ți dorea a afla;

Bucură-te, că ai spus că Marina te numești;

Bucură-te, că pe Domnul Hristos îl mărturisești;

Bucură-te, că închinării la idoli nu te-ai învoit;

Bucură-te, căci cu rugăciunea sufletul ți-ai împodobit;

Bucură-te, că eparhul auzind s-a tulburat;

Bucură-te, că în cetate cu grele chinuri te-a înfricoșat;

Bucură-te, că de munci și de cazne te bucurai.

Bucură-te, că pe tiran cu înțelepte cuvinte îl înfruntai;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 3:

 

Eparhul cetății scoțându-te la judecată, privea cu plăcere la frumusețea ta și cu glas amăgitor te îndemna să jertfești zeilor spre a-ți cruța tinerețea ta; dar tu, fericită Marina, aveai mintea la Dumnezeul Cel adevărat și cu mare glas ai strigat: Unul este Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Dătătorul de Viață Căruia-I cânt: Aliluia!

 

Icos 3:

 

Auzind această mărturisire a ta, Sfântă Marina, prin cuvinte înșelătoare Olimvrie te ademenea să-i fii soție, făgăduindu-ți din toate dulcețile lumii, dar tu cu bărbăție l-ai defăimat, iar pe Hristos, Mirele tău L-ai lăudat chemându-L în ajutor, pentru care tărie a ta te lăudăm așa:

Bucură-te, că silnicia tiranului cu tărie ai biruit;

Bucură-te, fecioară, că la necurații idoli n-ai jertfit;

Bucură-te, că sufletul curat l-ai păstrat pentru al tău Mire;

Bucură-te, că pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;

Bucură-te, că a te uni cu Hristos ai dorit;

Bucură-te, că pe Sfânta Treime ai mărturisit;

Bucură-te, mireasa lui Hristos cea tare în credință;

Bucură-te, Sfântă Marină, cea grabnică spre ajutorință;

Bucură-te, că respingând pe păgân, el te privea cu cruzime;

Bucură-te, că a dat poruncă să fii dată spre muncire;

Bucură-te, defăimătoarea amăgirilor lumești;

Bucură-te, iubitoare de frumusețile cerești;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 4:

 

Fiind plin de mânie și ură, tiranul a părăsit amăgita-i dragoste și, fără milă, a poruncit să fii dezbrăcată de hainele tale și bătută cu vergi. Dar tu întărită în credința lui Hristos, cu răbdare în rugăciune cântai: Aliluia!

 

Icos 4:

 

Răbdând chinurile grele, pământul se înroșea de sângele tău, iar poporul uimit și plin de jale, privea cum piere frumusețea ta, dar crudul Olimvrie a înmulțit suferința, pironindu-te pe lemn, cu căngi sfâșia trupul, iar tu cu mare bărbăție răbdai, pentru care noi strigăm așa:

Bucură-te, că neclintită ai rămas în chinuire;

Bucură-te, că lui Dumnezeu îi aduceai mulțumire;

Bucură-te, că loviturile vergilor le răbdai;

Bucură-te, că pentru Domnul Hristos pătimeai;

Bucură-te, că puterea dumnezeiască te-a acoperit;

Bucură-te, că prin suferință multă te-ai sfințit;

Bucură-te, că pământul de sângele tău s-a înroșit;

Bucură-te, că prin aceasta pe Satana l-ai zdrobit;

Bucură-te, muceniță ca diamantul răbdătoare;

Bucură-te, pentru noi mare ajutătoare;

Bucură-te, căci prin calde rugăciuni sufletul ți-ai luminat;

Bucură-te, că pentru răbdarea cea multă Hristos te-a încununat;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 5:

 

Ridicându-ți privirea la cer, te gândeai la patimile de pe Cruce ale Mirelui tău și cu credință Lui te rugai: Vrăjmașii m-au înconjurat, Doamne, caută spre roaba ta și o miluiește pe ea, ca din inimă să-Ți cânt: Aliluia!

 

Icos 5:

 

Întărită în credința lui Dumnezeu nimic nu a putut să te despartă de dragostea Mirelui tău Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amăgiri, nici asprele amenințări sau sălbăticia tiranilor, ca să slujești idolilor, pentru care tărie a ta noi minunându-ne, îți cântăm așa:

Bucură-te, că de Cerescul Mire nu te-ai despărțit;

Bucură-te, că în cruda chinuire, mai mult l-ai iubit;

Bucură-te, că n-ai voit să slujești idolilor spurcați;

Bucură-te, că nu te-ai supus păgânilor blestemați;

Bucură-te, că ai suferit tăieturile uneltelor de fier;

Bucură-te, că gândind la Hristos, priveai liniștită la cer;

Bucură-te, că uneltirile păgânilor le-ai biruit cu tărie;

Bucură-te, că toate le-ai suferit cu bărbăție;

Bucură-te, că trupul tău a chinuit pe Pământ;

Bucură-te, că sufletul strălucit a mers la Domnul Cel Sfânt;

Bucură-te, de cereasca împărăție râvnitoare;

Bucură-te, muceniță în necazuri ajutătoare;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 6:

 

Văzând tiranul eparh că nimic nu te poate înspăimânta, a poruncit să fii aruncată în temnița celor osândiți la moarte. Dar tu, Sfântă muceniță Marina, deși aveai oasele goale în urma chinurilor, înălțai rugăciuni fierbinți lui Dumnezeu, ca să te întărească asupra vrăjmașilor, cântându-I: Aliluia!

 

Icos 6:

 

Stând singură în temnița întunecoasă, diavolul venind la tine în chip de câine, cu mare îndrăznire te înfricoșa, dar tu, cu multă bărbăție, cu ciocanul ce l-ai găsit, în cap l-ai lovit până ce vedenia cea rea a pierit și rugându-te lui Dumnezeu l-ai biruit, pentru care te lăudăm așa:

Bucură-te, muceniță Marino, că multe răni ai răbdat;

Bucură-te, că păgânii în temniță te-au aruncat;

Bucură-te, că satana acolo te-a ispitit;

Bucură-te, căci capul lui cu ciocanul l-ai zdrobit;

Bucură-te, că atunci mare cutremur s-a făcut;

Bucură-te, că rugându-te Satana a dispărut;

Bucură-te, că lumină cerească s-a arătat;

Bucură-te, că acoperișul temniței s-a ridicat;

Bucură-te, că sfânta cruce strălucea în văzduh;

Bucură-te, că Mirele Tău te-a întărit prin Sfântul Duh;

Bucură-te, Sfântă Marina, ajutătoare a celor necăjiți;

Bucură-te, muceniță, întărirea celor ispitiți;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 7:

 

Deasupra Sfintei Cruci cea plină de lumină zbura o porumbiță albă care cu glas blând zicea: “Bucură-te, Marina, mucenița lui Hristos, căci ai biruit pe satana, vrăjmașul cel rău… și curând vei veni în cămara Mirelui tău”; iar tu bucurându-te de cele văzute cântai Domnului: Aliluia!

 

Icos 7:

 

Duhul tău la această vedenie s-a veselit, iar trupul, ca prin minune, de răni s-a tămăduit, dobândind frumusețea cea dintâi, și plină de bucurie mulțumeai lui Dumnezeu, pentru care noi îți cântăm așa:

Bucură-te, muceniță mult răbdătoare;

Bucură-te, către Domnul rugătoare;

Bucură-te, că El în temniță te-a cercetat;

Bucură-te, că rănile cele grele ți-a vindecat;

Bucură-te, că Duhul Sfânt ca o porumbiță a venit;

Bucură-te, că pentru suferință Domnului i-ai mulțumit;

Bucură-te, muceniță, în credință și în nădejde întărită;

Bucură-te, fecioară curată de Domnul Hristos păzită;

Bucură-te, în ispitele noastre ajutătoare;

Bucură-te, Sfântă Marina, a Satanei zdrobitoare;

Bucură-te, că de Mirele Hristos ai fost iubită;

Bucură-te, că de Duhul Sfânt ești ocrotită;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 8:

 

A doua zi, fiind din nou scoasă la judecată, spre mirarea tuturor, erai deplin sănătoasă și vindecată de rănile trupului, dar ei rătăciți fiind, credeau că zeii te-au ajutat. De aceea tu i-ai înfruntat și cu tărie ai mărturisit puterea lui Hristos cea vindecătoare, cântând cu veselie: Aliluia!

 

Icos 8:

 

O limvrie văzând statornicia, curajul tău și credința în Dumnezeu, a poruncit să-ți ardă spatele și coastele cu făclii aprinse, dar tu mai cu putere te rugai și în tăcere răbdai chinurile grele, pentru care bărbăție te lăudăm așa:

Bucură-te, sfântă Marino, cea vindecată de Domnul;

Bucură-te, că-n suferință ajuți pe tot omul;

Bucură-te, că văzându-te poporul mult s-a minunat;

Bucură-te, că și noi mijlocitoare în cer te-am câștigat;

Bucură-te, căci în suferințe gândul l-aveai sus;

Bucură-te, muceniță că pe tiran l-ai răpus;

Bucură-te, că trupul cu făclii ți-a fost ars;

Bucură-te, mireasa lui Hristos I-ai rămas;

Bucură-te, căci pe Dumnezeu l-ai slăvit în suferință;

Bucură-te, că chinurile te-au întărit în credință;

Bucură-te, căci prin răbdare ai câștigat cununa;

Bucură-te, că în ceruri te mulțumești într-una;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 9:

 

După ce te-a izbăvit Domnul de la astfel de muncire, ai strigat: “Doamne, m-ai învrednicit a merge prin foc pentru Tine, ajută-mă să trec și prin apa sfântului Botez”. Acestea auzind tiranul, te-a aruncat într-un butoi cu apă, iar tu afundându-te în rugăciuni cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 9:

 

Aruncată fiind de slujitorii idolești în apă, te rugai Domnului Hristos ca această afundare să-ți fie Sfântul Botez pentru a doua naștere în viața veșnică – și o minune – cutremur mare s-a făcut, legăturile s-au desfăcut, slujitorii îngroziți au fugit, iar tu te-ai mântuit, pentru care îți cântăm așa:

Bucură-te, muceniță, că-n chinuri ai fost;

Bucură-te, că aruncată în apă, Botez ai cerut lui Hristos;

Bucură-te, că păgânii au vrut să te înece;

Bucură-te, căci credința și voința n-au putut să ți le plece;

Bucură-te, că-n suferință Domnul te-a cercetat;

Bucură-te, că frumoasă vedenie cerească ți-a arătat;

Bucură-te, că răbdarea ți-a fost răsplătită;

Bucură-te, că de toți ești preamărită;

Bucură-te, sfântă fecioară, întărirea celor ce se nevoiesc;

Bucură-te, ajutoarea celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, că celor ce-ți poartă al tău nume le ești ocrotitoare;

Bucură-te, că celor din necazuri le ești izbăvitoare;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 10:

 

Cei care erau de față, când în apă ai fost aruncată, au văzut din cer o lumină pogorându-se și o porumbiță albă având în cioc o coroniță de aur, ce o atingea de creștetul tău, iar tu bucurându-te cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 10:

 

Vedenia cerească s-a văzut de mulți, cum din cer stâlp de foc venea până la tine, având crucea cu raze luminoase și porumbița cu glas lin s-a auzit zicând: “Pace ție, Marino! mireasa lui Hristos, acum vei primi cununa muceniei și te vei odihni în ceruri, pentru care noi te lăudăm așa:

Bucură-te, că prin vedenie ai fost întărită;

Bucură-te, căci de Hristos ai fost răsplătită;

Bucură-te, că în ceruri acum locuiești;

Bucură-te, căci cu mucenițele acum te veselești;

Bucură-te, ca din apă, vie ai ieșit botezată;

Bucură-te, că în cer și pe pământ ești lăudată;

Bucură-te, că din ceruri ne trimiți putere;

Bucură-te, că pomenindu-te, Satana pe loc piere;

Bucură-te, muceniță, a fecioarelor tărie;

Bucură-te, sprijinitoarea celor ce se roagă ție;

Bucură-te, că prin tine creștinii s-au întărit;

Bucură-te, că pe Hristos – Mirele tău – mult l-ai iubit;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 11:

 

Poporul venit la priveliște s-a cutremurat de puterea dumnezeiască, cum din munci ai fost scăpată, iar marele Olimvrie temându-se de întoarcerea lor spre Dumnezeul cel adevărat, a poruncit să fie uciși toți cei care măr-turisesc pe Hristos și-i cântă lui: Aliluia!

 

Icos 11:

 

După suferirea muncilor, întărită fiind în credința creștină, te-a scos afară din cetate și a poruncit tiranul să fii ucisă cu sabia. Atunci toți s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, călăului din mână sabia i-a căzut, iar tu plină de curaj așteptai împlinirea poruncii de a-ți jertfi viața, pentru care îți cântăm așa:

Bucură-te, sfântă Marina, că de sabie ai fost tăiată;

Bucură-te, că de Hristos la cer ai fost luată;

Bucură-te, că la moartea ta pământul s-a cutremurat;

Bucură-te, că pe Satana l-ai rușinat;

Bucură-te, că prin a ta multă răbdare, capul i-ai zdrobit;

Bucură-te, că pentru Hristos mult ai pătimit;

Bucură-te, de vrăjmași risipitoare;

Bucură-te, de cerești daruri împărțitoare;

Bucură-te, căci cu îngerii în ceruri petreci;

Bucură-te, căci cu Mirele ceresc acum te veselești;

Bucură-te, a noastră ocrotitoare în nevoi;

Bucură-te, rugătoare la Dumnezeu pentru noi;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 12:

 

Sfântă Muceniță Marina, prin munci grele și chinuri mari, frumoasă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc, așa ai trecut hotarul cel îngust al vieții tale, ajungând la Mirele tău Cel fără de moarte, de la care ai primit cununa biruinței, bucurându-te în cămara cea cerească împreună cu fecioarele cele înțelepte cântându-i lui: Aliluia!

 

Icos 12:

 

Paharul cel amar al patimilor l-ai bătut, sfântă Marina, săvârșindu-ți viața prin mucenicie, pentru care ai intrat în dulceața raiului. Iar trupul tău cel mucenicesc a împrăștiat în jurul tău mirosul cel minunat, veselind pe toți creștinii. Și acum din ceruri trimite nouă, celor ce prăznuim pomenirea ta, daruri și ajutor ca să-ți cântăm cu dragoste așa:

Bucură-te, muceniță Marina, a raiului moștenitoare;

Bucură-te, că în veci ești luminată de Cerescul Soare;

Bucură-te, prea frumoasă mireasă lui Hristos;

Bucură-te, că bisericilor le dai mult folos;

Bucură-te, turturea cea dulce glăsuitoare;

Bucură-te, a Sfintei Treimi mărturisitoare;

Bucură-te, și te roagă pentru noi cei oropsiți;

Bucură-te, și ne ajută pe cei ispitiți;

Bucură-te, muceniță răbdătoare pentru credință;

Bucură-te, că ești stâlp și pildă celor din suferință;

Bucură-te, că sfânta ta icoană o sărutăm;

Bucură-te, că prăznuirea ta cu bucurie o lăudăm;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 13:

 

O, Sfântă Mare Muceniță a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viața ți-ai jertfit și adevărata credință ai mărturisit, în ceruri acum te veselești lăudând pe Sfânta Treime împreună cu cetele mucenicilor. Roagă-te pentru noi Mirelui tău să ne întărească în credință, de ispite să ne păzească, de vrăjmași să ne mântuiască, de foc, de apă și de necazuri să scăpăm ca pe Dumnezeu, pentru tine, să-L lăudăm cântându-I: Aliluia! (de trei ori).

 

Apoi Icosul 1 și Condacul 1.

 

Icos 1:

 

Născută fiind din părinți necredincioși, dar de bun neam, ai rămas orfană de mamă din copilărie, iar tatăl tău Edesie, fiind popă idolesc, te-a dat la o femeie în afara cetății, spre îngrijire, unde ai învățat și te-ai întărit în credința lui Dumnezeu, pentru care îți zicem așa:

Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idolești;

Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujești;

Bucură-te, că 12 ani aveai când în Hristos ai crezut;

Bucură-te, că dulceața învățăturii creștine bine ai cunoscut;

Bucură-te, că de Mirele Hristos dorind fierbinte;

Bucură-te, că ai început să-i urmezi ale lui cuvinte;

Bucură-te, că nimic din cele pământești nu mai cugetai;

Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;

Bucură-te, că dorind viața și veșnica fericire;

Bucură-te, că ai urât deșertăciunea lumii și a ei rătăcire;

Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut Cerul și Pământul;

Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;

Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

 

Condac 1:

 

Frumoasă floare crescută între spinii idolești și împodobită cu frumuseți sufletești, având aminte cu bună înțelegere și inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeiești, Sfântă Mare Muceniță Marino, tu vorbeai mereu de Mirele tău Hristos și de veșnica împărăție, așteptând ceasul cu dorire a-ți jertfi viața și a te uni cu El, pentru care îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Sursa: rugati-va-neincetat

Rugăciunea spusă pentru iertarea păcatelor Rostește-o și tu astăzi cu toată credința, iar Domnul te va ierta


Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, care in ziua de astazi ai luat Cina cea de pe urma, cu ucenicii Tai, si cu mare umilinta ai spalat picioarele lor, si ale ucenicului care Te-a vandut! Apoi, luand paine si vin in mainile Tale Cele Sfinte si binecuvantandu-le cu puterea Ta cea Dumnezeiasca, le-ai facut insusi Trupul si Sangele Tau, cu care i-ai impartasit zicand: ‘Luati, mancati si beti, ca acestea sant Trupul si Sangele Meu, pentru ca sa se ierte pacatele voastre.’ Cela ce tot in ziua aceasta Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatalui Tau, sa imparatesti impreuna cu El in veci, ca Unul-Nascut Fiul Sau preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugaciunile ucenicilor Tai, iarta pacatele noastre, ale tuturor, ale celor vii si ale celor raposati. Da-mi, Doamne, lacrimi fierbinti, ca sa-mi plang pacatele. Darul Tau cel curatitor, care a spalat picioarele ucenicilor Tai, sa spele si sa curateasca inima si sufletul meu, ca asa, cu vrednicie, cu curatie si cu umilinta sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, acum si in timpul mortii mele, iar in ora despartirii mele, cu bucurie sa se suie sufletul meu la Tine, fara de nici o frica, intrebare sau impiedicare sa trec vamile vazduhului, intrand in marirea Ta cea cereasca.

Ajuta-mi, Doamne, ca sa Te maresc in veci, sa ma inchin Numelui Tau Celui Sfant. Amin

Sursa: rugati-va-neincetat

Rugăciune puternică şi grabnic-ajutătoare la Maica Domnului, Apărătoarea şi mijlocitoarea noastră fierbinte la Dumnezeu pentru îndeplinirea tuturor dorinţelor Răspuns imediat


Rugăciune puternică şi grabnic-ajutătoare la Maica Domnului, Apărătoarea şi mijlocitoarea noastră fierbinte la Dumnezeu pentru îndeplinirea tuturor dorinţelor

Rugăciune puternică şi grabnic-ajutătoare la Maica Domnului, Apărătoarea şi mijlocitoarea noastră fierbinte la Dumnezeu pentru îndeplinirea tuturor dorinţelor:

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea noastră în ziua înfricoșătoare a Judecății de Apoi

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa Cerului și a pământului, milostivește-Te spre noi, păcătoșii robii Tăi, și spre tot neamul omenesc, și ne curățește de toată răutatea și de nălucirile lui Antihrist, ca să putem ieși cu candela aprinsă întru întâmpinarea Mirelui și Dreptului Judecător, când va veni pre norii cerului înconjurat de sfinții îngeri. Fericit suflet va fi acela care va păzi dreapta Credință și va scăpa de meșteșugurile lui antihrist în zilele acelea. Căci atunci cu puterea lui Dumnezeu se va cutremura tot pământul și toți pământenii vor vedea mânia Lui venind asupra lor. Amar vor plânge și se vor tângui toate noroadele, când vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, poruncindu-le îngerilor să deschidă cărțile, ca fiecare să-și vadă faptele sale. Și atunci se vor despărți drepții de-a dreapta și păcătoșii de-a stânga. Și va zice Dreptul Judecător către cei drepți: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția Cerească, gătită vouă de la începutul lumii”. Iar celor păcătoși le va zice: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și la toți slujitorii lui”. Drepții, văzând frumusețea cea nespusă, se vor bucura cu bucurie mare, iar păcătoșii, văzând muncile cele veșnice și amare, vor plânge și vor suspina pentru viața lor petrecută în păcate și fără Dumnezeu, Cel slăvit în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt. Amin!

***

Să o avem pe Maica Domnului în conştiinţa noastră ca pe aceea care, născându-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucură, fiindcă ea este plină de dar, toată făptura, adică toţi îngerii şi toţi oamenii cei drept credincioşi. Se bucură de Maica Domnului pentru această calitate a ei, că a fost aleasă de Dumnezeu Tatăl, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea, pentru că îngerul binevestitor i-a adus salutul: „Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine”, a numit-o „binecuvântată între femei”, pentru că Sfânta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfânt, să o cunoască pe verişoara sa Maria ca Maica Domnului: „De unde mie cinstea aceasta, să vină Maica Domnului meu la mine?”, iar aceste cuvinte le-a spus după ce a izbucnit din sufletul său cu bucurie şi sub puterea Duhului Sfânt: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42-43).

Mai apoi, o femeie a ridicat glas din popor, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, pe când Domnul Hristos vorbea şi era impresionată de învăţătura Lui şi a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt”, iar Domnul Hristos a răspuns: „Adevărat, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc pe el” (Luca 11, 27-28). În aceste cuvinte de laudă aduse de îngerul binevestitor, rostite de îngerul binevestitor, rostite de Sfânta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor şi a fericit-o pe Maica Domnului, în aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfânta noastră Biserică îl aduce Maicii Domnului.

Arhim. Teofil Părăian,

Sursa: Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei.

Sursa: rugati-va-neincetat

Îngerul păzitor îți numără pașii și îi trece în cartea vieții. Vezi unde trebuie să mergi și unde nu te poate însoți îngerul tău


Un bătrân şedea în pustie, departe de orice sursă de apă cam la 12 mile. Şi mergând să aducă apă, zi de zi, cu mare obo­seală, la un moment dat bătrânul s-a supărat: „Dar de ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mai chinui, să nu mai obosesc”. Dar zicând acestea în gândul său, simţi prezenţa cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri şi îl aşteptă pe cel care venea în urma lui. Şi l-a în­trebat bătrânul: „Cine eşti?”. Iar cel care venea în ur­mă i-a spus: „Sunt îngerul Domnului şi sunt trimis să-ţi număr paşii. Şi cu cât sunt mai mulţi paşi, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare”. Auzind aceasta, bătrânul îşi mută adăpostul şi mai departe cu cinci mile de fântână, pentru ca răsplata să-i fie mai mare.

Chiar dacă ești umil, chiar dacă ești smerit, chiar dacă ești desconsiderat, trebuie să mergi pe calea aceasta a adevărului, care ne duce pe noi în veșnicie. Da, este vorba de ceea ce se cunoaște: calea, adevărul și viața! Dacă lumea ar merge pe acest drum, al creștinului înnobilat de jertfa lui Iisus, noi n-am avea nevoie nici de Europa Occidentală, n-am avea nevoie nici de forțele Răsăritului, n-am avea nevoie decât de cerul care ne unește pe toți. Și dacă am fi așa toți, întru smerenie, în bunătate, în dragoste, toată forța aceasta ne-ar ridica pe cea mai mare treaptă, am fi noi cei care ar arăta Europei calea dreaptă, a izbăvirii…

Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos!
Odată a venit un grup de credincioşi la Părintele Cleopa:
— De unde sunteţi voi, mamă?
— De la Bârlad.
— Ei, tocmai de acolo! Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos! Ei! De-aţi vedea îngerii voştri păzitori lângă voi cum sunt, aţi muri de bucurie!

(Părintele Cleopa Ilie, Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 11)

Ingerul pazitor si oamenii. – Dumnezeu a dat fiecarui om, ce vine in lume, un povatuitor nevazut, care-l insoteste pe tot drumul vietii ca Rafail pe Tobie. E slujirea necurmata a ingerilor. Dar cum se petrece oare lucrarea aceasta ocrotitoare de la unul la altul?

Vietile sfintilor cuprind mii de intamplari, aratand ca faptul se poate petrece uneori ca mijlocirea unei puteri naturale : o piatra sau alte lucruri ucigatoare aruncate asupra noastra, pe care mana lui le indeparteaza ; un pas gresit de care el ne apara ; o otrava pe care el o face nevatamatoare. Pe maini te vor purta, zice psalmul, ca sa nu lovesti de piatra piciorul tau.
Insa ei mai lucreaza si pe cale de sfat deslusit ori de inspiratie. In starea dintai este fericitul Augustin, care aude acel glas staruitor in gradina : Ia si citeste! Si asa sunt toti care s-au intors la Dumnezeu, carora ingerul le-a pregatit intalnirea cu omul, cu cartea, cu faptul trebuincios pentru greutatile lor deosebite si in stare sa le dea dez­legarea. Sau daca nu-i ceva spus lamurit, alteori e o greutate pe suflet, o impingere, o sfasiere, e izbucnirea dintr-odata a unui vazduh de rai, a unei rasuflari de copil, a unei prospetimi de nevinovatie…

Dar mai cu seama exista intre ingeri si noi o legatura statornica. O mana se afla care nu slabeste chiar si cand dormim, mana noastra. Suntem ca bietul orb care nu vede nimic, dar care stie tot ce se intampla celui ce-l calauzeste: merge, se opreste, se intoarce la dreapta, coboara, alearga… si n-am mai simti poate deloc mana pazitoare, de n-ar fi din cand in cand apasarea aceea straina si fara seaman a degetelor ei pe degetele noastre, intre noi e pusa o lege. Suntem ai lui si nu mai poate sa ne paraseasca oricand ar vrea. Trebuie sa mearga pana la capat. In fundul noptii noastre suntem in legatura si unire cu cineva care vede pe Dumnezeu si il priveste prin toti porii fiintei lui. Pe pamantul unde suntem, impartasim bataile inimii acestui frate ceresc, care vorbeste cu Tatal.

Dar oare prin ce se face legatura intre el si noi ? Prin ce suntem legati unul de aitul ? E cu totul altceva decat o legatura de la mana la mana ? E acea lumina din adanc care-i inima curata… Nu-i scris in Evanghelie : Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu ? Ingerul nu inceteaza nicicand sa-l vada. Cand avem si noi inima curata, au disparut toate zidurile dintre duhul care vede si sufletul facut sa primeasca lumina… Dar cand inima nu-i curata, e ca si cand dam ingerului intristat, ca organ de legatura un madular ciung si o mana nesimtitoare… Ce fericire sa-l asculti si cate nu avem a scoate de la el! Asa descoperim, cum zice Apocalipsul, ca masura ingerului e si masura omului. Felul in care mergem e si al nostru, dar e totodata si al lui… El e cel ce mi-a curatit ochii cu fierea Negraitului Peste. El e cel care ma face sa vad toate intr-o fata noua si el face ca sub pasii mei azurul cerului se impleteste cu drumurile cele mai intunecate. El scoate din toate invatamantul si preamarirea si toate, la dreapta si la stanga mea, se fac prin el miscare, idee, asemanare si imn.

Scriptura ne arata ca ingeri pazitori au nu numai oamenii singuratici, ci si aduna­rile oamenilor. Si acesti ingeri duc inaintea lui Dumnezeu faptele si rugaciunile obstilor omenesti si sunt raspunzatori si de vredniciile, dar si de gresalele lor. (Din Cartea de meditatii)

Surse: Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească; idem Cu părintele Iustin Pârvu, despre moarte, jertfă și iubire; Arhim. Benedict Ghiuș

Sursa: rugati-va-neincetat

De ce unele persoane se simt rău în timpul slujbelor bisericești Motivul la care nu te-ai fi gândit Ce trebuie să faci în acest caz


Sunt persoane cărora li se face rău în timpul slujbei. Te-ai întrebat vreodata de ce se întâmpla asta și cum poți evita acest incident?
Explicația este că aceste persoane poartă o povară apăsătoare pe suflet, adică nu și-au mărturisit păcatele, sau nu și le-au mărturisit pe toate ascunzând unele păcate, ori au mințit la spovedanie de-a dreptul, în timpul slujbelor un astfel de suflet neputându-se împărtăși de harul lui Dumnezeu și de frumusețea slujbelor, ba mai mult, putând suferi și unele înrâuriri demonice care se manifestă și prin stări de rău fizic.

Dacă ai sufletul îngreunat și nu ți-ai pus încă în bună rânduială viața lăuntrică, cel dintâi lucru pe care va trebui să-l faci este să îți găsești un duhovnic căruia să-i încredințezi toate cele rele săvârșite în trecut, toate apăsările sufletești, căutând răspunsuri de la Dumnezeu prin gura duhovnicului, și primind leac potrivit prin canonul de spovedanie. Astfel, Dumnezeu te va primi în casa lui și în comunitatea celor credincioși.

Dacă ai sufletul curat și ai credință atunci când te afli în casa Domnului, te vei simți bine, vei asculta cu plăcere cântarile și rugăciunile bisericești. Te vei simți eliberat și vei fi înconjurat de iubirea lui Dumnezeu.

Dacă este cu tine harul lui Dumnezeu, o slujbă lungă de câteva ore ți se va părea că trece într-o clipă și întreaga ta viață va fi însoțită de pace și sfântă bucurie. Pentru asta trebuie să te rogi des, să crezi cu toată inima în puterea binefăcătoare a lui Dumnezeu, să te spovedești regulat, să te împărtășești cu Sfintele Taine cu binecuvântarea duhovnicului.

***

De obicei, în timpul slujbelor li se face rău celor care nu şi-au mărturisit păcatele. În timpul slujbei, harul lui Dumnezeu acţionează, dar sufletul pătat nu-l poate primi şi atunci omului i se face rău. Aceasta se întâmplă mai ales în timpul Cununiilor. Atunci, Biserica este goala, luminoasa, iar aerul, curat.

După ce începe Cununia, miresei i se face rău şi leşină… Însă cel care se va mărturisi cu inima curată şi va începe să se roage, va fi ajutat de harul Domnului să crească duhovniceşte.

Un astfel de om se simte bine în biserică, parcă se scufundă într-un ocean de dragoste la auzul cântărilor şi rugăciunilor bisericeşti. Dragostea lui Dumnezeu nu-l sufoca pe om, ci doar îl face să uite unde se află – în cer sau pe pământ.

O slujbă lungă (în mănăstirile de la Muntele Athos poate ţine şi 14 ore) i se pare atunci ca o clipă, fără să-şi dea seama. Dar asta se întâmplă doar cu cei care se roagă des, care se obişnuiesc cu starea de har şi rugăciune încă de acasă. Unii ca aceştia vin la biserică, unde rugăciunea lor lăuntrică este continuată de cea a slujbelor.

Părintele Ambrozie Iurasov

Extras din ”Îndrumar creştin pentru vremurile de azi”, Vol. I, Ed. Sophia, Bucureşti, 2008, pag. 104 – 105

Sursa: rugati-va-neincetat

Dacă ai aceste trei lucruri la tine, nimic rău nu te poate atinge Ce să nu îți lipsească niciodată


Nici descântecele, nici vrăjitoriile, nici fermecătoriile, nimic, nimic nu poate să-ţi facă nimeni, dacă ai trei lucruri: dacă posteşti sfintele posturi, dacă eşti mărturisit curat şi dacă mergi regulat la biserică.

Nu-ţi poate face nimeni niciodată nici un rău. Pot să vină toti dracii din iad că nu au ce-ţi face.

Odată ce te-ai mărturisit şi eşti sub canonul duhovnicului ai intrat în taina lui Iisus Hristos.

De aceea când se întâmplă ceva, o sfadă în casă la voi, ori femeia, ori bărbatul, ori un copil, ştii care biruieşte? Ia să-mi spuneţi! Mânca-v-ar raiul! Cel care va zice întâi: „Iartă-mă, mamă, că am greşit” sau „Iartă-mă, bărbate, că am greşit” sau „Iartă-mă, femeie”, acela a biruit pe draci. În măsura în care iartă, e şi el iertat de Dumnezeu.

Nu când ţi-a zice unul „Iartă-mă”, tu să-i zici: „Du-te de aici, lasă că te ştiu eu cine eşti!”, că atunci eşti mai rău decât toţi dracii. Când lui Petru apostolul i se părea că e milostiv, L-a întrebat pe Mântuitorul, Doamne, de câte ori voi ierta pe fratele meu? Până la şapte ori într-o zi? Mântuitorul i-a curmat pentru veşnicie părerea asta: Petre! Nu de şapte ori, ci de şaptezcci de ori câte şapte într-o zi. Adică întotdeauna.

Chiar dacă te-a bătut unul, dacă îi zici „iartă-mă”, ai biruit şi pe diavolul şi pe el. Ţi-ai luat cununa de mucenic, dacă ai cerut iertare. Se întâmplă în viaţa omului, în casă, câte nu se întâmplă? Care îşi cere iertare întâi, acela a biruit. Şi el are plată mare la Dumnezeu şi îl linişteşte pe celălalt.

Ne vorbește Părintele Cleopa – 15, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 108

 

Sursa: rugati-va-neincetat

Mare sărbătoare creștină în România Sfântul Prooroc Ilie Ce să nu faci de ziua lui dacă vrei să îți meargă bine tot restul anului 


În fiecare an, pe data de 20 iulie, se prăznuieşte Sfântul Ilie, care este o divinitate populară ce a preluat numele şi data celebrării de la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Sfântul Ilie este cinstit de creştini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă, dar şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului.

E zi mare în calendar și  trebuie respectată cu sfințenie, ca să ne meargă bine.

Mărul e pomul Sfântului Ilie. Iar de ziua lui, se mănâncă prima dată în an mere noi, care, mai întâi, trebuie duse la biserică. Dacă nu se păstrează datina, cel ce mănâncă mere înainte va culege veşnic mere pe lumea cealaltă şi când va încerca să le guste îi vor dispărea din față.

Sfântul Ilie aduce vijelii

Ca să se păzească de atingerea biciului de foc, oamenii au respectat, de-a lungul vremii, multe datini. La revărsatul zorilor, se culeg ierburi de leac, dar şi destinate farmecelor. Cel mai căutat este busuiocul, pe care femeile îl duc la biserică, de Sfântul Ilie, îl pun la iconostas, apoi, la finele slujbei, îl iau, îl aduc acasă, îl ard şi păstrează cenuşa ca leac pentru bube şi afecţiuni ale gurii la copii. De Sântilie, dacă tună, alunele vor seca şi toate celelalte fructe vor face viermi.

Femeile împart bucate alese, pentru sufletele morţilor. Se fac praznice mari, se împart blide cu mâncare şi căni cu apă, împodobite cu flori de vară. Dacă e vreme de furtună, ferestrele şi uşile se ţin închise, ca să nu intre draci în casă şi să nu fie trăsnită locuinţa, se poartă cruciuliţe şi se face des semnul crucii. E vremea strângerii mierii din stupi, numai de către bărbaţi curaţi la trup şi la suflet. Ciobanii coboară în sat şi se fac petreceri, serbări şi iarmaroace, în unele zone numite nedei.

Cine a fost el?
Sfântul Proroc Ilie este sărbătorit pe 20 iulie. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a trăit și și-a desfășurat activitatea în secolul al IX lea i.H, perioadă în care poporul se îndepărtase de la dreaptă credința prin cinstirea zeului Baal. Originar din Tesba Galaadului, o cetate aflată în vecinătate cu Arabia, întreagă lui activitate a fost legată de viață și istoria comunității israelite din Regatul de nord, care își avea capitală la Samaria. Activitatea lui Ilie este descrisă în cărțile 3 și 4 Regi (capitolul 1) și nu conține nici un fel de informație despre viață să personală. Din tradiție știm că era din seminția lui Aaron, din care se alegeau preoții poporului evreu.

Legenda Sfântului Ilie
Sfântul Ilie I-a fost Domnului un smerit slujitor şi Dumnezeu a făcut mari minuni prin el: a legat ploile; a înmulţit făina şi untdelemnul văduvei care l-a adăpostit în vreme de secetă; l-a înviat pe fiul văduvei; l-a păzit pe Ilie de toate primejdiile, trimiţându-i hrană prin corbi, dându-i adăpost, aprinzându-i focul jertfei în faţa preoţilor lui Baal şi a regelui necredincios, toate pentru ca poporul iudeu să se întoarcă la credinţă. Iar la sfârşitul vieţii, Dumnezeu l-a ridicat pe Sfântul Ilie la cer într-un car de foc.Răzbunarea prooroculuiViaţa Sfântului Ilie, pe care o aflau din slujbe şi cărţile de cult, i-a impresionat puternic pe oamenii simpli care trăiau odinioară la sat.

Şi, pentru că ziua Sfântului Ilie cade în mijlocul verii, când furtunile puternice pun în pericol recoltele, iar fulgerele pot aprinde casele sau clăile de grâu, oamenii au văzut, în sfântul ridicat la cer într-un car de foc, pe cel care stăpâneşte fulgerele şi ploile.Dar imaginaţia populară a plăsmuit un personaj mai pe înţelesul tuturor, cu păcate, dar şi cu râvnă multă pentru cele sfinte. Legendele spun că Sfântul Ilie a fost un om de treabă, gospodar, dar cu o fire foarte iute; era pripit şi se mânia uşor şi, din această cauză, necuratul l-a înşelat, făcându-l să-şi omoare părinţii veniţi în vizită. Atunci Sfântul Ilie s-a dus la Dumnezeu, şi-a cerut iertare şi L-a rugat să-i dea putere asupra dracilor. Dumnezeu i-a dat un car de foc cu care să umble prin cer şi un bici de foc cu care fulgeră, ca să-i omoare pe diavoli.

Aşa că, zic oamenii, atunci când fulgeră şi trăsneşte, Sfântul Ilie a mai omorât un drac. Se zice că oamenii nu au voie să vadă carul ceresc al sfântului, de aceea se acoperă cerul cu nori. Tunetul este zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când merge prin cer. Roţile carului au zimţi şi, mergând, sparg cerul, lăsând să curgă ploaia, iar oamenii îşi fac cruce pe vreme de furtună sau aprind tămâie în casă, ca nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă şi să fie fulgeraţi şi ei.

La început, Sfântul Ilie, cum este aprig la fire, fulgera atât de tare, încât cerul se despica, munţii se cutremurau, pământul trosnea, chiar şi scaunul lui Dumnezeu din cer se mişca, iar pe necuraţi i-a urmărit cu atâta înverşunare, încât mai rămăseseră tare puţini pe lume. Ba unii spun că aceştia s-au dus la Dumnezeu şi I s-au jeluit că Ilie îi omoară pe toţi şi atunci de unde o să ştie Domnul care oameni sunt buni şi care răi, dacă nu sunt ei, să-i ispitească? Aşa că Domnul i-a luat Sfântului puterea dintr-o mână şi dintr-un picior. De atunci, tună şi fulgeră mai încet.

Cum ții sărbătoarea Sfântului Ilie
De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrau, ca să nu cadă grindina; nu mâncau mere, ca să nu aibă grindina boabele cât merele; tot în această zi, cei care aveau albine scoteau mierea din stupi, iar femeile mergeau la biserică şi dădeau pomană pentru morţi din roadele gospodăriei, mere, covrigi, miere şi lumânări.

Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat viaţa şi misiunea pe pământ, căci a fost ridicat cu trup cu tot la cer şi aşteaptă acolo sfârşitul lumii. Atunci va trebui să lupte cu starostele dracilor, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor, şi sângele lui va arde pământul, curăţindu-l de păcate, pregătindu-l pentru o nouă lume, mai bună.

În ziua de după Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului? Şi aceasta, tot de frica incendiilor provocate de fulgere sau secetă, de frica arşiţei sau a grindinii. Unii mai cred că „Pălie“ vine de la „a se păli“, adică „a se usca, a se veşteji din cauza secetei“.

Sursa: crestinortodox.ro, ziarullumina.ro

Sursa: rugati-va-neincetat

Scrisoarea lui Dumnezeu către logodnici Citește și tu aceste rânduri minunate și ia aminte


Femeia pe care o ai alături, emoționată, cu rochia albă, este a Mea. Eu am creat-o. Eu i-am vrut binele de la început; înainte de tine și după tine.

Pentru ea nu am ezitat să-mi dau viața. Am mari proiecte cu ea. Ți-o încredințez. O vei lua din mâinile mele și vei fi responsabil.

Când ai întâlnit-o ai găsit-o frumoasă și te-ai îndrăgostit de ea. Mâinile mele au modelat frumusețea sa, inima Mea este cea care a pus în ea tandrețea și iubirea, e înțelepciunea Mea cea care a creat sensibilitatea ei și inteligența ei și toate calitățile frumoase pe care le-ai văzut la ea.

Dar nu ajunge că te bucuri de fascinația ei. Va trebui să te implici să răspunzi nevoilor ei, dorințelor ei. Îți vei da seama că are nevoie de multe lucruri: are nevoie de casă, de haine, de veselie, de bucurie, de echilibru psihic, de raporturi umane, de afectivitate și tandrețe, de plăcere și distracție, de prezența umană și de dialog, de raporturi sociale și familiale, de satisfacție în muncă și de multe alte lucruri.

Dar va trebui să-ți dai seama că are înainte de toate nevoie de Mine, și de toate cele care ajută și favorizează această întâlnire cu Mine: pacea sufletească, curățirea sufletului, rugăciunea, Cuvântul, iertarea, speranța și încrederea în Mine, viața Mea. Sunt Eu și nu tu începutul, sfârșitul, scopul vieții ei.

Să facem o înțelegere între noi: să o iubim împreună. Eu o iubesc din totdeauna. Tu ai început să o iubești doar de câțiva ani, de când te-ai îndrăgostit de ea. A fost modul cel mai frumos să-ți dai seama de ea. Vreau să o încredințez unuia care să aibă grijă de ea. Dar vreau ca ea să îmbogățească cu frumusețea ei și cu calitățile ei viața unui bărbat. Și acest bărbat ești tu.

De aceea am făcut să se nască în inima ta iubirea pentru ea. Era modalitatea cea mai frumoasă pentru a-ți zice: ”iată, ți-o încredințez”, pentru ca tu să te poți bucura de frumuseția și de calitățile ei. Când îi vei zice ”promit să-ți fiu fidel, să te iubesc și să te respect toată viața”, va fi ca și cum Mi-ai răspunde că ești fericit să o primești în viața ta și să ai grijă de ea. Din acel moment o vom iubi amândoi.

Trebuie însă să ne punem de acord: Nu este posibil ca tu să o iubești într-un mod și eu în altul. Trebuie să ai pentru ea o iubire asemănătoare cu a Mea, și trebuie să dorești pentru ea aceleași lucruri pe care Eu le doresc. Nu poți să gândești nimic mai frumos și fericit pentru ea.

Dacă o iubești cu adevărat vei vedea că vei fi de acord cu Mine în proiectul pe care l-am conceput pentru ea. Încetul cu încetul o să-ți arăt cum iubesc Eu, și îți voi dezvălui ce fel de viață am visat și am vrut pentru această creatură a mea care va deveni soția ta.

Îmi dau seama că îți cer mult. Te gândeai că această femeie va fi doar a ta, și acum în schimb ai impresia că îți cer să o împarți cu Mine. Nu e așa. Eu nu sunt rivalul tău în iubire. Din contră, sunt Cel care te ajută să o iubești cu pasiune. De aceea doresc ca în mica ta iubire să fie iubirea Mea cea mare.

Cu iubirea ta vei putea să faci multe pentru ea, dar e mereu prea puțin. Eu te voi face însă să iubești precum Dumnezeu. Acesta este darul meu de nuntă: un supliment de iubire care transformă iubirea ta de creatură și o face capabilă să facă operele lui Dumnezeu în femeia pe care tu o iubești.

Sunt cuvinte pentru tine misterioase, dar le vei înțelege încetul cu încetul. Te asigur că nu te voi lăsa niciodată singur în această aventură. Voi fi mereu cu tine și voi face din tine instrumentul iubirii Mele, blândeții Mele; voi continua să iubesc creatura Mea, care a devenit soția ta, prin gesturile de iubire, de atenție, de iertare, de dedicare. Într-un cuvânt: te voi face capabil să iubești ca și Mine, întrucât îți voi da o forță nouă a iubirii care e însăși iubirea Mea.

Dacă vă veți iubi în acest fel, cuplul vostru va deveni ca o fortăreață pe care furtunile vieții nu vor reuși niciodată să o distrugă. O iubire construită pe Cuvântul Meu este ca și o casă construită pe piatră: nici un eveniment nu poate să o distrugă. Amintește-ți, pentru că mulți se amăgesc crezînd că o să poată face ceva fără Mine: dar dacă Eu nu sunt cu voi în edificarea casei vieții voastre și a iubirii voastre, veți munci în zadar: ca și apostolii care s-au trudit toată noaptea și dimineața s-au reîntors cu plasele de pescuit goale; ajunse o singură intervenție din partea Mea, și plasele erau așa de pline de pește încât se rupeau. Mai mult. Dacă vă veți iubi astfel veți deveni o forță și pentru alții.

Astăzi prea puțin se crede în iubirea adevărată, aceea care durează pentru totdeauna, și care oferă propria viață iubitului. Se caută mai mult emoțiile îndrăgostirii și mai puțin iubirea. Dar emoțiile se nasc și mor repede, lăsînd doar gol și nostalgie.

Din această cauză un oarecare a zis despre căsătorie că e doar o mare iluzie care se risipește repede. Dacă voi veți ști să vă iubiți precum Eu iubesc, cu o fidelitate care e aceeași mereu, veți deveni ca și cetatea pe munte. Veți fi o speranță pentru toți, deoarece toți vor vedea că iubirea este ceva posibil.

Sursa: e-communio.ro

 

Sursa: rugati-va-neincetat

„Va fugi fiecare să se ascundă în munți. Unii vor muri de foame, alții de sete se vor topi ca ceara” – Proorociile Sfântului Efrem Sirul despre venirea antihristului


“Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ?

Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor… Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el…

Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite… Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilor. De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii. Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand? Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta Lui venire.

Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimand si cu durere intreband: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi de nicaieri raspuns…

Cine va suferi zilele acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mantuitorul nostru… Atunci marea se va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur…

Luand atunci obraznicul stapanirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toti ingerii sa-l fericeasca pe el? Caci eu fratilor, iubitor de Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazandu-i Dumnezeu in asa plangere nemangaiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dansii ca un Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde. Ca prea pangaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamant si pe mare, socotind ca stapaneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut…

Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si foamete peste tot pamantul. Ca insusi Domnul a zis: “Ca unele ca acestea nu s-au facut de la intemeierea lumii”. Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura de mari? Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mantuitorului, cum ca, pentru nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor; Ca daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului celui rau si viclean. Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite. Fiindca multe vor fi nalucirile fiarei. Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa le piarda pe toate …

Luati aminte, fratii mei! Covarsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul. Ca sa nu mai aiba stapanire omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sfintei Cruci, si nici pe frunte a se mai insemna cu Numele Sfant al Domului, nici cu preasfanta si slavita cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce poarta faclia luminii. Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mantuitorului. Si va face in asa fel incat sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura de puterea Mantuitorului nostru. Ca de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nalucirile vicleanului, si nici Dumnezeu nu-i va parasi, ci ii va lumina si-i va atrage la Sine. Ni se cade, noua fratilor, a intelege nalucirile vicleanului, ca nemilostiv si fara de omenie este. Iar Domnul nostru cu liniste va veni la noi, ca sa goneasca mestesugirile balaurului. Deci noi tinand neabatuta si curata credinta in Hristos, lesne vom birui puterea vrajmasului; si se va departa de la noi neputinciosul, neavand ce sa ne faca. Ca eu, fratilor, va rog pe voi iubitorilor de Hristos, sa nu ne molesim, ci mai ales puternici sa ne facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade noua a ne ruga, ca sa nu cadem in ispita. Deci fiti gata ca niste credinciosi robi, neprimind pe altul. Ca de vreme ce furul si pierzatorul si cel fara de omenie, mai intai va veni intru ale sale vremuri, vrand sa fure si sa junghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, adevaratul Pastor; Caci se va da pe sine drept adevaratul Pastor, ca sa insele oile turmei lui Hristos.

Aceasta cunoscand-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul cu slava, a socotit aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca sa ne insele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger infricosat pe pamant. Dar vrajmasul nu va veni asa. Se va naste cu adevarat dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui. Deci nu se va intrupa diavolul, ci in acest fel va veni ca sa insele pe toti. Fiind smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin catre toti, cinstind in mod special pe evrei (caci ei asteapta venirea lui). Iar intru toate acestea se vor face semne, aratari si infricosari cu multa stapanire, si se va mestesugi cu viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit de multi. Si daruri nu va lua, cu manie nu va grai, mahnit nu se va arata, si cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va face imparat. Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea, toti impreuna cu o socoteala se vor face, si cu bucurie mare il vor propovadui pe el imparat, zicand unii catre altii: Au doara se mai afla vreun om ca acesta bun si drept? Si mai mult poporul cel ucigas al evreilor il vor cinsti si se vor bucura de imparatia lui. Pentru aceea si ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arata tuturor ca are grija de ei. Si cand va imparati balaurul pe pamant, cu mare sirguinta, toate popoarele ii vor veni in ajutor: Edom si iarasi Moab, inca si fiii lui Amon, ca unui adevarat imparat i se vor inchina lui cu bucurie, si ei se vor face cei dintai aparatori ai lui.

Apoi imparatia aceluia se va intari si va bate cu manie pe trei imparati mari. Iar dupa aceasta se ve inalta inima lui, si-i va varsa amaraciunea lui, punand inainte, din Sion, veninul mortii, tulburand lumea, va clatina marginile, va necaji toate, va pangari sufletele. Nu se va arata ca un cucernic, ci in toate ca unul fara de omenie: manios, cumplit, nestatornic, infricosat, urat, uracios, salbatic, pierzator si silindu-se a arunca in groapa paganatatii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.

Si stand multimea inaintea lui si alte popoare multe, laudandu-l pe el pentru naluciri, vor striga cu glas mare, incat se va clatina locul in care popoarele vor sta inaintea lui. Si le va grai cu indrazneala: Cunoasteti toate popoarele puterea si stapanirea mea? Iata dar inaintea voastra a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealalta parte ca sa vina aici la noi. Si va zice spurcatul: si va alerga, adica muntele in privirea tuturor, insa nicidecum din temeliile lui mutandu-se. Caci cele ce Dumnezeu Prea Inalt dintru inceputul zidirii le-a intemeiat si le-a inaltat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stapanire nu are, ci va amagi lumea cu naluciri vrajitoresti. Si iarasi altui munte ce va sta in adancul marii, ostrov foarte mare fiind, ii va porunci sa se duca pe uscat. Dar ostrovul nu se va misca nicidecum, ci nalucire va fi. Si iarasi isi va intinde mainile lui, si va aduna multime de taratoare si pasari. Asijderea inca va pasi pe deasupra adancului, si pe mare si pe uscat va umbla; insa toate acestea vor fi naluciri. Si multi vor crede intru el si-l vor slavi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevaratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, si cu de-amanuntul vor privi prin credinta curata si vor cunoaste inselaciunea lui. Acestea, toate facandu-le, va insela lumea si multi vor crede lui, slavindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar cati vor avea frica lui Dumnezeu in ei si ochii inimii luminati, vor cunoaste ca nici muntele nu s-a mutat din locul sau, nici ostrovul nu a iesit din mare pe pamant. Si toate acestea intru numele sau le va savarsi Antihrist si nu vor fi adevarate, precum am zis mai sus. Caci cu farmece va savarsi toate mincinoasele lui minuni, fermecand vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.

Si acestea asa facandu-se, si popoarele inchinandu-se lui, laudandu-l ca pe un Dumnezeu, din zi in zi se va mania Cel Prea Inalt in ceruri si isi va intoarce fata Sa de la el. Si dupa aceea se vor face cumplite semne: foamete neintrerupta, cutremur neincetat, morti necontenite si temeri infricosate. Atunci cerul nu va mai ploua, pamantul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, raurile se vor usca, iarba nu va mai rasari, verdeata nu va fi, copacii din radacina se vor usca si nu vor odrasli. Pestii si chitii marii in ea vor muri si putoare pierzatoare va trimite marea si sunete infricosate, si de huietul valurilor vor muri oamenii de frica.Nicaieri nu vor afla sa se sature de mancare, caci se vor pune peste tot conducatori tirani. Si daca cineva va aduce cu sine pecetea tiranului insemnata pe frunte si pe mana dreapta, va cumpara putine din cele ce se vor afla. Atunci va plange si va suspina cumplit tot sufletul, si ziua si noaptea se vor chinui. Atunci vor muri pruncii la sanul mamelor, vor muri si mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatal cu fiii si femeia pe drum, si nu va fi cine sa-i ingroape sau sa-i stranga in morminte.

Putoare rea va fi din cauza multimii mormintelor, si a trupurilor ce vor fi aruncate pe strazi si pretutindeni, care mult vor necaji pe cei vii. Dimineata toti vor zice cu suspinuri si cu durere: cand se va face seara ca sa dobandim odihna? Si venind seara, iarasi cu lacrimi prea amare vor grai intre dansii: oare cand se va lumina, ca de necazul ce ne sta deasupra sa scapam? Atunci se va vesteji frumusetea fetei tuturor, si vor fi fetele lor ca de morti, si va fi urata frumusetea femeilor. Si toti cei ce s-au plecat cumplit fiarei si au luat pecetea aceluia, adica paganescul chip al spurcatului, alergand catre el, vor zice cu durere: da-ne noua sa mancam si sa bem, ca toti murim de foame, si goneste de la noi fiarele cele veninoase. Si neavand ce raspunde ticalosul, va zice cu multa asprime: de unde sa va dau eu, oamenilor, ca sa mancati si sa beti? Ca cerul nu voieste sa dea pamantului ploaie, si pamantul nicidecum n-a dat seceris sau roada. Si auzind acestea multimile, vor plange si se vor tangui cu totul, neavand nici o mangaiere. Necaz peste necaz va fi lor nemangaierea, caci de buna voie au crezut tiranului. Si ticalosul nu va putea nici lui sa-si ajute, si cum ar putea sa-i miluiasca pe ei? Intru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frica, si de cutremurul cel mare si huietul marii, de foamete, de sete si de muscarile fiarelor. Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist si se vor inchina lui, nu vor avea nici o parte de Imparatia lui Hristos, ci dimpreuna cu balaurul se vor arunca in iad.

Fericit va fi acela ce se va afla curat si credincios, si va avea in inima lui credinta fara de indoiala catre Dumnezeu, ca fara de frica vor lepada intrebarile lui Antihrist, defaimand muncile si nalucirile lui. Iar mai inainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul si pe Enoh, ca un milostiv ca sa propovaduiasca cu indrazneala cunostinta de Dumnezeu tuturor, ca sa nu creada lui Antihrist. Ca vor striga si vor zice: Inselator este, o, oamenilor! Nimeni sa nu creada lui nicidecum, sau sa-l asculte pe acest luptator de Dumnezeu! Nimeni din voi sa nu se infricoseze, ca degrab se va surpa. Iar Domnul cel Sfant vine din cer, sa judece pe toti cei ce s-au plecat semnelor lui.

Insa putini vor fi cei ce vor asculta si vor crede propovaduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mantuitorul ca sa-si arate negraita Sa iubire de oameni, ca nici odata nu voieste moartea pacatosului, ci voieste ca toti sa se mantuiasca. Ca nici in vremea aceea nu va lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la Judecata. Deci multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in pustietati, in munti si in pesteri si cu frica se vor ascunde. Si li se va darui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri hotarate si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui Antihrist. Ca celor ce au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune. Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata invaluirea si grijiile vietii acesteia le-au lepadat.

Atunci va plange tot pamantul. Marea si aerul vor plange impreuna, si dobitoacele cele salbatice cu pasarile cerului. Vor plange muntii si dealurile si lemnele campului. Vor plange si luminatorii cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc. Caci toti s-au abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au crezut inselatorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, in locul facatoarei de viata Cruci. Vor plange toate bisericile lui Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul! Iar dupa ce se vor implini trei ani si jumatate ai stapanirii spurcatului si dupa ce se vor implini toate smintelile in tot pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul si Mantuitorul nostru ca un fulger stralucind, din cerul cel sfant, Cel prea curat si infricosat si prea slavit. Dumnezeul nostru si Imparatul si Mirele cel fara de moarte, pe nori cu slava neasemanata, alergand inaintea lui ingerii si arhanghelii, toti vapaie de foc fiind. Heruvimii avand ochii in jos, si Serafimii zburand si fetele si picioarele ascunzandu-le cu aripile, strigand cu frica unul catre altul: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot. Si glas de trambita graind cu frica: Sculati-va cei ce dormiti, iata a venit Mirele.

Atunci se vor deschide mormintele si va auzi tarina cea putrezita acea mare si infricosata venire a Mantuitorului, si intr-o clipa se vor scula toate semintiile si vor cauta la frumusetea cea sfanta a Mirelui. Si milioane si mii de mii de ingeri si de arhangheli si nenumarate ostiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfintii, dreptii si toti care nu vor lua pecetea balaurului celui pagan, se vor bucura foarte mult. Si se va aduce tiranul legat de ingeri cu dracii impreuna inaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui si toti paganii si pacatosii vor fi adusi legati. Si va da Imparatul hotararea asupra lor, aceea a osandei celei vesnice in focul cel nestins. Amin”.

Proorociile Sfântului Efrem Sirul despre venirea antihristului

Sursa: ganduridinierusalim.com

Sursa: rugati-va-neincetat

Evanghelia care se va citi mâine la Sfânta Biserică Înmulţirea pâinilor- Hristos, hrana noastră Mergi şi tu mâine dimineaţă la Sfânta Liturghie și Hristos o să te aibă în grija Lui


Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor) Matei 14, 14-22

În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Omul este un căutător asiduu și neobosit… Iar faptul că se află mereu în căutarea a ceva indică adevărul că este nemulțumit cu ceea ce a găsit până în acel moment. El speră că va descoperi altceva, care să-i satisfacă dorul după infinit, căci pe acesta Îl căutăm cu toții: Infinitul.

Cuprinși de dorul după Hristos, dar și – poate în primul rând – din dorința și mai concretă ca Acesta să le vindece bolnavii, „ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii” (Matei 14, 20), ies din cetăți, din lumea locuită, din confortul propriu, îi părăsesc pe unii dintre ai lor, care rămân acasă, și pătrund în pustie, unde Hristos se afla retras după moartea lui Ioan Botezătorul. Comoditatea fizică și materială nu reprezintă totul, ci dimpotrivă, mai ales atunci când te obișnuiești cu ea, devine neimportantă și rutinează. Căutăm ceea ce constatăm că ne lipsește, și căutăm până când simțim că umplem golul pe care îl avem în noi. Mulțimea care a înlocuit casa cu pustiul și-a umplut – tocmai în pustie! – golul generat de lipsa lui Dumnezeu.

Cuvintele ca hrană

Cu certitudine, acolo, în ariditatea devenită izvor de viață, Hristos a vindecat trupuri și a alinat suflete. Iar unele dintre ele nici măcar nu știau cât de goale sunt și ce căutau cu adevărat… Acolo, în pustie, cu siguranță, a vorbit mulțimilor, oferindu-le cuvântul ca hrană pentru suflet, hrană care a săturat mintea și trupul până la un moment dat, când apostolii și-au dat seama că este seară (Matei 14, 15). Hristos, Cuvântul care „S-a făcut trup” (Ioan 1, 14), le aduce ascultătorilor cuvintele Cerului, iar aceștia se îndestulează duhovnicește. Cândva, Apostolul Petru Îl va întreba pe Mântuitorul: „Doamne, la cine ne vom duce, Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 68), afirmând, astfel, taina cuvântului dumnezeiesc, dar şi a forţei lui extraordinare în schimbarea interioară a celui care îl ascultă sau îl citeşte.

„L-am găsit!”

Înainte de începerea acti­vității publice a lui Hristos, viitorii apostoli – ca mulți alți oameni – se aflau în căutarea unui Om, în căutarea lui Mesia. După ce îl descoperă pe Hristos, Andrei îi spune fratelui său, Simon-Petru: „L-am găsit!” (Ioan 1, 41). Găsirea lui Hristos în pustie de către mulțimea de oameni și însoțirea Lui, indiferent de temperaturile inerente unui asemenea spațiu neprietenos, indică faptul că – dincolo de greutățile pe care le întâmpinăm în căutarea lui Dumnezeu – nimic nu înlocuiește cu adevărat bucuria, măreția și unicitatea descoperirii Lui!

În pustie, mulțimea uită de case și de cei dragi, grijile cotidiene rămân pe locul secund, toate pălesc în fața bucuriei de a-L fi găsit pe Hristos-Domnul și de a rămâne cu El! Realitatea este că Dumnezeu nu i Se impune omului, ci Se lasă căutat şi descoperit prin libertatea umană, de unde izvorăște şi frumuseţea atitudinii şi încântării omului, atunci când Îl întâlneşte pe Hristos şi când se adânceşte în relaţia cu El. Și vai, cât de săraci sufletește sunt cei care nu se întâlnesc cu Dumnezeu pe cărarea vieții…

Două soluții la aceeași problemă

Pericopa evanghelică, așa cum este relatată de Evanghelistul Matei, este cuprinsă între două atitudini diferite vizavi de aceeași realitate: era nevoie ca oamenii să se întoarcă la casele lor! Așa este firesc, ca – după ce L-am găsit pe Dumnezeu și ne-am hrănit din El și cu El – să ne întoarcem la casele noastre, să-L păstrăm, dar mai ales să-L împărțim cu alții.

După ce am devenit purtători de Hristos – adică hristofori -, devenim și mărturisitori ai Lui. De aceea, Domnul îi poruncește unuia să nu meargă după El, ci să rămână acasă și să le spună altora cât bine i-a făcut Dumnezeu (Luca 8, 39); de aceea femeia samarineancă aleargă în cetate și îl face cunoscut pe Domnul (Ioan 4, 28-29); de aceea se întâmplă toate acestea: căci lumina nu se ascunde, ci se pune în sfeșnic să lumineze tuturor (Matei 5, 15).

Atitudinea apostolilor față de întoarcerea acasă a mulțimii diferă de cea a Mântuitorului. Cea venită ca sugestie din partea apostolilor – „Locul este pustiu și vremea, iată, a trecut; deci dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să își cumpere mâncare” (Matei 14, 15) – este respinsă de Hristos: „Nu trebuie să se ducă!” După ce i-a hrănit sufletește pe acești oameni, Hristos Se simte dator să îi hrănească și trupește: al omului nu este doar sufletul, ci și trupul, și fiecare are nevoie de hrana lui!

„Lăsați-I lui Dumnezeu grija voastră”

Câtă frumusețe și ce mi­nu­năție în adevărul că omul este în responsabilitatea lui Dumnezeu, că Cel care l-a creat pe om are și grijă de el: Creatorul nu își abandonează creatura: „Lăsați-I lui Dumnezeu grija voastră” (1 Petru 5, 7)! Dar și câtă tristețe în adevărul că omul își poate abandona Izvorul din care și prin care vine în lume! Da, Dumnezeul nostru rămâne pentru veșnicie Creatorul, Mântuitorul, Învățătorul, Veghetorul, Milostivul și Iubitorul nostru! El este constant cu Sine Însuși și cu lumea adusă la existență din iubire. Doar omul este schimbător…

Așadar, mai întâi, Hristos le oferă mulțimilor hrană pentru suflet, dar nu uită să le dea mai apoi și hrană pentru trup. Nu se găseau însă decât cinci pâini și doi pești, ceea ce – pe bună dreptate – îl face pe Apostolul Andrei să se întrebe: „Dar ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6, 9). Hristos însă privește la cer, binecuvântează, frânge și împarte apostolilor, iar aceștia împart mulți­milor. Domnul primește înapoi ceea ce El a creat: pâinea și peștii. Dar, venind de la om și prin om, acestea sunt darul lui, al omului, încredințat Creatorului.

Darul omenesc înmulțit de Tatăl ceresc

În mulțime s-a găsit un om – Evanghelistul Ioan ne spune că era un tânăr, „un băiat” (Ioan 6, 9) – care a avut aceste bunuri și pe care nu le-a ținut ascunse, nu le-a dosit, nu s-a raportat egoist la ele, ci le-a scos la iveală, le-a pus în centru, le-a oferit ca dar. Dumnezeu înmulțește darul omului – oricare ar fi el! – cu condiția ca acesta să fie scos la lumină, să fie pus la lucru, să fie oferit celorlalți. Conștientizând acest adevăr, înțelegem de ce stăpânul din pilda talanților este atât de aspru cu cel care a primit un talant: pentru că l-a ascuns și nu a putut să fie sporit (Matei 18, 18. 25)! Acolo unde omul ascunde, nici Dumnezeu nu poate să lucreze…

Mulțimea a mâncat, s-a săturat, a strâns după aceea douăsprezece coșuri pline de fărâmituri și, prin aceasta, a constatat minunea.

O despărțire binecuvântată

Cea de-a doua atitudine față de întoarcerea acasă a mulțimii vine din partea lui Hristos Însuși! Doar acum, după ce oamenii sunt bine hrăniți atât sufletește, cât și trupește, după ce sunt învredniciți de primirea darurilor divine, ei pot pleca spre casă: Hristos îi silește pe apostoli să plece, „până ce El va da drumul mulțimilor”.

În urma minunii, pustia rămâne iarăși pustie, dar casele își reprimesc gazdele îmbogățite acum de hrana divină.

Cu sufletele adesea pustiite de duhul lumii în care trăim, să-L căutăm pe Hristos, să ne hrănim cu El și din El, pentru a ne întoarce la casele noastre transfigurați de minunea înmul­țirii darurilor Sale cele bogate și pentru a-L dărui pe El, fiecare după putința noastră, celor care la rândul lor sunt înfometați de El. Iar aceștia nu sunt puțini: oare cui nu-i este foame?…

 

 

Sursa: rugati-va-neincetat