14 reguli de care să ții cont în Biserică Foarte important ca să îți fie bine Tu știai de ele?


Fratilor, trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica. Daca nu le implineste, se duce la biserica spre osanda.

Am sa va spun regulile de buna cuviinta pentru un crestin care merge la sfanta biserica.

Daca vreti sa fiti fii cu adevarat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmaritoare, care ne naste pe noi prin apa si prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, in Biserica lui Hristos, care este stalp si intarire a adevarului, sa stiti regulile de mergere la biserica, dupa cum urmeaza :

1. Prima conditie canonica pentru a merge la Sfanta Biserica este sa te ierti cu toti. Daca merge mama la biserica, sau tata, sa zica : ” Iertati-ma, mai baieti ! Iarta-ma, sotie !”

2. A doua conditie canonica. Cand mergi la Biserica sa duci un mic dar din casa ta. Macar o lumanarica, macar un banut, o prescura, un pahar de vin, ce poti. Ca prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserica se binecuvinteaza toata averea ta, caci il dai jertfa lui Dumnezeu.

3. A treia conditie canonica. La biserica este bine sa mergi mai de dimineata, ca sa poti apuca Evanghelia Invierii de dimineata si Slavoslovia. Si totodata daca te duci mai devreme, te poti inchina linistit, nu-i lume multa la biserica, te duci la locul tau fara sa deranjezi slujba.

4. A patra conditie canonica. Totdeauna barbatii in biserica trebuie sa stea in partea dreapta, iar femeile in partea stanga. Si in ordinea aceasta trebuie sa stea in biserica : barbatii batrani in frunte, cei mai putin carunti la spate, cei mai tineri in spatele lor, flacaii si baietii tot asa. La fel si femeile. Iar intre barbati si femei, sa lasati o carare in biserica, ca sa mearga cine vine sa se inchine si sa duca darul la Sfantul Altar.

5. A cincea conditie canonica este sa nu vorbiti in biserica, ca este mare pacat. Daca este mare nevoie sa vorbesti, vorbeste in soapta sau prin semne.

6. A sasea conditie canonica. Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu se termina slujba. Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti ceva. Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei, esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos. Asa arata Sfantul Ioan Gura de Aur.

7. A saptea conditie canonica pentru cei ce merg la biserica. Cand va inchinati la sfintele icoane, sa nu sarutati sfintii pe fata , ca-i pacat. Nu-i voie. Daca sfantul este pictat in picioare, ii saruti picioarele, daca este pictat pe jumatate, il saruti la partea de jos.

8. A opta conditie canonica. Sa stiti ca dupa ce da preotul binecuvantare de Sfanta Liturghie, nimeni nu mai are voie sa se inchine la icoane in biserica sau sa mai duca daruri la altar, ca este mare pacat.

Cand auzi ca zice preotul : ” Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor “, este gata ! De atunci fiecare sta la locul lui linistit, nu se mai duce sa se inchine. Chiar de-ai venit cu un dar in biserica, cu lumanare si cu prescura, le dai la urma.

Ca din timpul acela preotul intra in Sfanta Liturghie si nu mai are timp sa ia darul. Ca daca te duci si el se opreste de la Liturghie, ii raman o multime de rugaciuni si are pacat. Deci darurile se dau la biserica pana se da binecuvantarea de Liturghie.

De atunci inainte nu mai este voie nici sa te inchini la icoane, pentru ca ii tulburi pe cei care vor sa asculte Sfanta Liturghie.

9. A noua conditie canonica. Crestinii trebuie sa stea in genunchi cand se sfintesc preacuratele daruri, cand se canta : ” Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam… !” Altii stau in genunchi si la Evanghelie. Nu-i o greseala. La Axionul Maicii Domnului si la Tatal nostru, atunci se sta. Si dupa ce se canta Tatal nostru se face sarutarea pacii. Asa se facea inainte. Acum in unele biserici s-a uitat.

Cei ce au dezlegare si vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa-si ceara iertare de la toti, de la cei mai batrani pana la cei mai tineri. Daca sunt barbati, se duc la cei mai batrani oameni din frunte. si de la care au avut vreo suparare, Doamne fereste, sa ceara iertare : ” Iarta-ma, frate ! Iarta-ma, cumetre sau vecine !”

La fel si femeile sa se duca la cele mai batrane si sa ia iertare, sa le sarute mana, iar acelea sa le sarute pe frunte. Aceasta randuiala se face inainte de a merge la Sfanta Impartasanie. Si apoi iei o lumanarica aprinsa si la iconostas o dai in mana paraclisierului; nu mergi cu ea inaintea preotului, in fata Sfantului Potir.

Pentru ca in fata Sfantului Potir, cand mergeti, nu aveti voie sa fiti cu lumanarea aprinsa, nici sa mai faceti Sfanta Cruce, ca-i mare primejdie. Multi, facand cruce, s-a intamplat ca au lovit Sfantul Potir, pe preot, si au varsat Sfintele. S-a intamplat in multe biserici.

Eu am patit-o. A venit unul de la Sasca Mare la impartasanie; eram staret la Manastirea Slatina, si m-a lovit peste Sfantul Potir si, daca nu-l tineam, il zvarlea in mijlocul bisericii. Aveam Sfintele in el. Si tot mi-a varsat cele noua cete ingeresti. Trei au cazut din acelea. Am avut de facut canon si randuiala.

Un baietan cand si-a facut cruce, a dat peste Sfantul Potir. Si daca nu-l tineam strans mi-l varsa tot si nu mai puteam sa fiu preot din cauza asta . A incremenit si el. Si doar le-am spus, ca erau sute de oameni cu lumanari aprinse : ” Nu mai faceti cruce cand ajungeti in fata Sfantului Potir, si lumanarile lasati-le colo la iconostas !”

Cand mergi in fata Sfantului Potir pui mainile crucis pe piept. Si atunci preotul ia cu lingurita Preasfintele si Preacuratele Taine si ti le da sa ie mananci.

10. A zecea conditie canonica. Dupa ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la usa diaconeasca, ca acolo sa-ti dea anafora si un paharut de vin. Apoi treceti la strana sau in pridvor, sa va cititi molitfele sau rugaciunea de multumire dupa Sfanta Impartasanie.

Trebuie sa stiti ca nimeni nu are voie sa se impartaseasca daca nu si-a citit rugaciunile de impartasire ( molitfele ). Apoi, cele de multumire.

Cel ce s-a impartasit, nu mai are voie sa sarute mana preotului. Pana nu stai la masa nu mai ai voie sa saruti nici sfintele icoane, nimic, ca ai primit pe Hristos atunci. Dupa masa poti sa saruti mana si sfintele icoane.

Dupa impartasanie n-ai voie sa scuipi trei zile si trei nopti. Asa-i dupa randuiala canonica. Dar macar pana a doua zi, macar 24 de ore sa tineti minte. Dar, trei zile arata cartea. Asa este dupa Sfanta Impartasanie.

Cei casatoriti, care vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa pazeasca curatia in familie, macar trei zile, iar dupa ce s-au impartasit sa tina macar doua zile. Iar in posturi, trebuie sa traiasca toate zilele in curatie.

11. A unsprezecea conditie canonica. Cel ce a venit la biserica dintr-o familie, se cheama apostolul familiei. El trebuie sa ia sfanta anafora pentru toti cei de acasa.

Cei de acasa n-au voie, Doamne fereste, in Duminici si sarbatori, sa manance ceva, pana nu vine cel de la sfanta biserica, sa le aduca sfanta anafora, sa se impartaseasca cu sfanta anafora in locul Preacuratelor Taine. Ca sfanta anafora pe greceste se cheama antidoron, adica contra chip, tine locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot sa se impartaseasca.

Duminica si in sarbatori, in timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie sa faci mancare, ca este mare pacat. Fa mancarea de sambata seara si pune-o undeva la rece, ca aveti acum frigidere, si o incalzesti cand veniti de la biserica. In caz de mare nevoie, dupa ce iesi de la Sfanta Liturghie, ai voie sa faci mancare. Dar in timpul Sfintei Liturghii, cand preotul leaga cerul cu pamantul si scoate particele pentru milioane de suflete, tu sa nu te apuci atunci sa faci mancare, ca-i mare pacat !

Asa a fost la stramosii nostri. Intrebati batranii. ca asa tineau inainte ! Nu se facea mancare Duminica. Este mare pacat. Nu-i voie sa faci focul si sa faci mancare cand preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atatea milioane de crestini, unde mijloceste iertarea atator suflete, si pentru cei din iad si pentru cei din ceruri si pentru cei de pe pamant.

12. A douasprezecea conditie canonica. Cel ce a fost la sfanta biserica, cand a zis preotul : ” Cu pace sa iesim ! Intru numele Domnului” si a facut otpustul, adica sfarsitul Liturghiei, face trei inchinaciuni in mijlocul bisericii si merge acasa.

De la biserica sa nu se opreasca pana la usa lui. Nu cumva sa-l duca diavolul de la biserica la crasma sau la joc, ca atunci e vai de el. A inceput cu Dumnezeu si termina cu diavolul. Ca asa face vrajmasul : ” Da, oare sa ma duc pe la cutare cumatru; dar, sa ma duc pana la cutare; dar, sa merg oleaca la crasma “.

Bucuria diavolului ca te-a scos din raiul lui Dumnezeu si te duce in iad, caci crasma este gura iadului. Asa o numesc toti Sfintii Parinti.

Dracul, cand ai intrat in crasma iti bate trei cuie. Primul cui, cand ai pus piciorul pe pragul crasmii; al doilea, cand ai stat pe scaun la masa, in crasma; si al treilea, cand ai luat primul pahar. Pe urma esti al lui; te tine el acolo, nu scapi degraba. Ti-a batut trei cuie.

Deci, de la usa bisericii du-te direct acasa !

13. A treisprezecea conditie canonica. Cand mergi acasa, zi o rugaciune la sfintele icoane si cand toti stau la masa, tu sa le povestesti ce ti-a ramas si tie in cap de la biserica. ” Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a tinut predica cutare; uite asa a cantat dascalul, asa frumos a fost !”, ca sa auda si cei ce n-au putut merge la biserica, din motive binecuvantate.

14. A paisprezecea conditie canonica. Dupa ce ai stat si tu la masa, sa te odihnesti doua ore. Apoi trebuie sa te duci in Duminici si sarbatori sa faci vizite si sa cercetezi pe cei bolnavi si saraci.

Daca stii un batran bolnav sau o femeie bolnava sau un copil, sau cineva care zace de multi ani, du-te si-l cerceteaza, ca auzi ce spune Hristos in ziua Judecatii : Bolnav am fost si nu m-ati cercetat (Matei 25, 36).

Daca nu poti duce un dar cat de mic la cel bolnav, du-te si-i spune un cuvant de mangaiere : ” Rabda, frate ! Roaga-te lui Dumnezeu ca te iubeste ! Dumnezeu, pe care-L iubeste, il cearta. Si daca ai sa rabzi in lumea asta, n-ai sa mai rabzi dincolo. Asa a rabdat Iov, asa a rabdat Lazar !”

Deci regula a paisprezecea este sa cercetam pe batrani si pe cei bolnavi in Duminici si sarbatori.

Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli de buna cuviinta pentru crestinii care merg la sfanta biserica in Duminici si in sarbatori.

Pr. Cleopa Ilie

Sursa: rugati-va-neincetat

Părintele Calistrat: „Daca vine îngerul sau Dumnezeu şi-ţi spune că trebuie să te ia, îi spui aşa, că parintele Calistrat a spus să trăiesc până vineri”


Am avut aici în sat o bătrână, Ruxanda, care era bolnavă de ciroză şi de acum îşi vomita ficatul. Eram în săptămâna brânzei, vinerea, mai erau două zile şi trebuia să înceapă postul. Ca să vezi cum cei aflaţi pe patul de moarte ascultă de duhovnic, ca să vezi cât e de mare taina aceasta a duhovniciei.

Mă cheamă nora ei şi-mi spune: „Părinte, soacra mea e slabă, te rog dacă vrei să vii s-o împărtăşeşti că se duce”. Eu mi-am luat Sfintele Taine la mine, epitrahilul şi tot ce mi-a trebuit, ajung la ea acasă, intru în casă şi văd aşa, ca un schelet, cu o burtă mare în faţă. Zic: „Ce faci, bunică?” „Bate moartea la uşă. E gata.” „Nu-i gata, ai mâncat azi?” „Am mâncat.” „Nu te pot împărtăşi. Mâine e sâmbătă, mănânci carne, că-i Lăsata Secului, duminica bei ţuică şi vin, că-i Lăsatul Secului, faci acolo o frigare mare de găină cu smântână şi de luni începi să posteşti. Vineri vin să te împărtăşesc. N-ai voie să mori până vineri. Daca vine îngerul sau Dumnezeu şi-ţi spune că trebuie să te ia, îi spui aşa, că parintele Calistrat a spus să trăiesc până vineri.” „Părinte, mai prind eu vinerea?” „Taci din gura că nu mori, fă ascultare!” Şi-mi iau epitrahilul şi vin acasă.

Vineri termin eu slujba la biserică, Liturghia înainte-sfinţită, cum se face în acea săptămână, şi-mi aduc aminte în jur de ora unu: „Baba mea, săraca, trebuia de dimineaţa să mă duc s-o împărtăşesc”. M-am luat cu Liturghia înainte-sfinţită, cu slujbe mai lungi, cum sunt în prima săptămână, cu cuvinte de folos, cu acatiste şi s-a facut vreo unu şi ceva. Şi vine în ogradă un om pe care îl ştiam eu, cu Aro. Zic: „Avem o treabă urgentă. Hai, că moare cineva şi rămâne neîmpărtăşit, hai cu mine că n-avem timp, discutăm după aia”. Zis şi făcut. M-am suit în Aro şi direct la ea, în celălalt capăt de sat, că-s vreo trei kilometri.

Când ajung la uşa casei ei, nora îmi zice: „Hai, părinte, că are deja halucinaţii”. „Ce halucinaţii are? Ce face, ia s-aud.” „De azi dimineaţă tot spune aşa:

Nu mă puteti lua, că nu a ajuns înca părintele, aveţi oleacă de răbdare, închideţi poarta, deschideţi fereastra, hai, staţi pe laiţă şi asteptaţi. Întreb: Mamă, dar ce vezi?. Dar tu n-ai minte? Nu-i vezi cât sunt de frumoşi? Uite cum aşteaptă săracii, să ma ia, dar dacă părintele întârzie?” Vai, părinte, numai aiurea vorbeşte.”

„Ei, vorbeste aiurea! Aiurea eşti tu care nu ştii ce înseamnă moartea, ea ştie ce spune.” Intru în casă şi zic: „Ei, bunică, vezi că n-ai murit?” „Vai, părinte, de azi de dimineaţă mă aşteaptă, săracii; iaca-s trudiţi şi ei de atâta aşteptare, le-am zis să mai şadă oleacă pe laiţă.” „Dar cine-s, bunică, cum îs, ce vezi? Că eu nu văd nimic.” „Ei, uite cât sunt de frumoşi! Iaca, mă aşteaptă! Cât îs de bucuroşi că ai venit!” „Las să fie bucuroşi.”

Îi fac dezlegarea, îi dau Sfintele Taine în gură şi-mi zice: „Părinte, mă ajuţi să mă întorc cu faţa la perete?” „Da, bunică, numaidecât te intind cu faţa la perete.” Zice: „Ce dorinţă vrei mata să-ţi îndeplinesc eu înainte de a muri?” „Să-mi îndeplineşti una singură: dacă ai să te întâlneşti cu mama mea, să-i spui de la mine c-o rog să se roage pentru mine.” Şi zic: „Mori sănătoasa”. „Iacă, acuma mor, că nu mai au nici ei răbdare să mă aştepte.” Şi se întoarce cu faţa la perete şi se întinde aşa, cu zece centimetri mai lungă decât era, şi rămâne nemişcată.

Şi-i zic nora-şi: „Pune mâna pe ea, vezi ce-i cu ea, e vie, e moartă?” Eu eram deja la uşă, îmi luasem epitrahilul. Spune: „Când ajungeţi la mănăstire să i se tragă clopotul, că a murit”.

Extras din Ne vorbeşte Părintele Calistrat de la Bârnova, Mângâiere şi mustrare, Bucureşti, 2003

Sursa: ganduridinierusalim.com

Sursa: rugati-va-neincetat

Cele patru legi după care va fi judecată lumea. „Această lege a firii o au și chinezii, o au și creștinii, o au și budiștii și mahomedanii”:


Am zis cateva cuvinte despre moarte. Acum voi zice cateva cuvinte si despre constiinta, ca cine isi pazeste constiinta sa curata, negresit moartea il gaseste fericit si pregatit. Constiinta este judecatorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu inlauntrul nostru.

Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : ” Omule, de ce ai facut asta ?”

Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa. M-a intrebat un avocat necredincios :

– Parinte, eu nu ma impac cu judecata de apoi !

– Dar de ce nu te impaci, frate ? Cum asa ?

– Cum, parinte, o sa ma judece Hristos, daca eu as fi chinez sau de alt neam, care n-am auzit niciodata de Hristos ? Ei de acolo nu au auzit de Hristos. Oare Dumnezeu pedepseste cu nedreptate ? El este drept. Cum o sa ma judece si o sa ma pedepseasca, daca eu nici nu am auzit de Evanghelia lui Hristos ?

– Stai oleaca ! Dumneata stii sa invartesti actele acolo, sa faci procese verbale sau ce faci dumneata. Scriptura insa nu o cunosti. Esti un rationalist, desfaci firul in 40 si te prapadesti cu totul, umbland dupa capul tau.

Patru legi sunt dupa care Dumnezeu va judeca tot pamantul. Nu una, ci patru. Si nimeni nu poate scapa de urgia si dreptatea lui Dumnezeu, fie chinez, fie brahman, fie budist, fie crestin, fie mahomedan, fie evreu, pentru ca Dumnezeu este drept, cum zice Apostolul : Dumnezeu este drept si tot omul mincinos.

Dumnezeu, deoarece este drept, a pus legile acestea, ca pe toti sa-i judece dupa dreptate. Auzi ? Patru legi.

Legea cea dintai este legea firii sau legea constiintei. Prin aceasta lege a mustrat Dumnezeu pe Cain, cand a omorat pe fratele sau Abel. Ca auzi ce spune Scriptura : ” Atat era mustrat de constiinta ca a cazut in deznadejde si a strigat asa : Mai mare este greseala mea, decat a mi se ierta mie „.

A cazut in deznadejde, ca a ucis pe fratele sau Abel, pastorul; ca Dumnezeu i-a primit aceluia jertfa si el l-a zavistuit si, iesind la camp, l-a omorat.

Legea constiintei ii spunea : ” Ce-ai facut ? Ai omorat pe fratele tau !” Aude pe Dumnezeu :

– Cain, unde-i fratele tau ?

Dar el, in loc sa zica : ” Doamne, am gresit „, a zis :

– Dar ce, eu am a pazi pe fratele meu ?

Si i-a zis Dumnezeu :

– Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. Pentru ca ai facut aceasta cu toate pedepsele te voi pedepsi pe tine si cine te va omori pe tine de saptezeci de ori cate sapte se va pedepsi …

Si a trait Cain peste o mie de ani, cum scrie in Hronograful lui Chedrin, si nimeni nu-l omora, ca se temea de pedeapsa care era pusa de Dumnezeu asupra lui. Care au fost cele sapte pedepse ale lui cain, pentru ca a ucis pe fratele sau, Abel ?

Mai intai a fost deznadejdea, apoi tremurarea, apoi plansul, ca plangea gemand pe pamant, apoi frica, caci fugea dintr-un loc in altul, de teama ca-l vede Dumnezeu; apoi blestemarea pamantului sa nus-i dea roadele sale si celelalte, cum scrie in Sfanta Scriptura la Facere, capitolul IV.

Orice om de pe pamant, cand face rau, este mustrat de constiinta sa, care ii spune : ” De ce ai facut rau ?” Aceasta este legea cea dintai data de Dumnezeu omului, numita si legea constiintei sau legea firii.

A doua lege care sta in fata noastra vesnic, cum arata Sfantul Grigorie de Nissa si care, ca o trambita din inaltul cerului rasuna pururea si ne arata pe Dumnezeu, este legea zidirii.

Cine a facut cerul, pamantul si toate cate sunt ? Luna, ierburile, florile, pestii, marile, raurile, pietrele, copacii, muntii, toate vietuitoarele de pe uscat, din apa si din aer. Cine le-a facut, fratilor ? Cine a facut ceasul u niversului care merge cu atata precizie si uimire, incat nimeni nu-l poate imita ? Nimeni altul decat Bunul Dumnezeu ! Centrul de indrumare al acestei lumi este Ziditorul ei, Dumnezeu, Care a pus randuiala in toate.

Aceasta lege a zidirilor este ceea ce spune proorocul David : Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Cum ? Prin asezarea lor sferica si prin imensa lor departare; prin spatiul interstelar, care are miliarde de ani calatoria luminii, prin miscarea astrilor ceresti, a sistemului solar si a planetelor cu atata masura si precizie, incat uimeste mintea celor mai mari astronomi din lume.

Ce-a zis Isac Newton, marele fizician englez, care treizeci de ani a fost ateu si la urma cand a descoperit ” Legea atractiei universale ” si a vazut ca fiecare planeta o atrage pe cea mai mica si nu o lasa sa se departeze, nici sa se sfarame sau sa mearga in neregula in lumea astrelor ceresti. A pus aparatele pe masa si a zis :

Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale !

Vezi ? El, afland stiinta din afara, a venit la frica de Dumnezeu, cunoscand minunile ce;e mari din lumea astrelor. Ce-a zis Kepler, Isac Newton si ceilalti, de care nu imi ajunge vremea sa-i amintesc, cand s-au convertit, vazand ei zidirea lui Dumnezeu ca nu-i singura, ca are un centru de indrumare si o precizie, care uimeste toata mintea ?

Din secretele naturii inca nu s-a scos nici unu la miliard. Ca intelepciunea lui Dumnezeu n-are margini si nici nu va avea in veacul veacului, pentru ca nemarginita este intelepciunea Creatorului.

Deci, a doua lege care ne sta tuturor in fata este Legea zidirilor sau a creatiei. Ca prin contemplatia naturala in duh, noi ne suim de la ratiunile lucrurilor, la Ziditorul lor.

Daca vezi corabia, trebuie sa te gandesti ca a fost un mester care a facut-o; daca vezi o haina buna pe un om, trebuie sa stii ca bun a fost si croitorul. Daca vezi un palat, o cladire arhitectonica frumoasa, sa stii ca a fost un arhitect destept. Daca vezi un ceas, negresit este un ceasornicar priceput care l-a facut.

Deci, toate acestea ne arata ca este un Facator si, daca este, trebuie sa ne temem si sa ascultam de El, ca sa nu ne pedepseasca dupa dreptate.

A treia lege este Legea scrisa, data de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adica cele zece porunci si tot Vechiul Testament, dupa care va fi judecat poporul ales, adica evreii.

A patra si ultima lege este Legea Darului, Legea Desavarsirii, Legea dragostei lui Iisus Hristos, adica Sfanta Evanghelie. Dupa aceasta lege dumnezeiasca vor fi judecati toti crestinii, botezati in numele Preasfintei Treimi.

Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia.

Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu.

Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ? Amin.

 

Ce e bine să faci între 15 august şi 8 septembrie, sărbătorile mari ale Maicii Domnului Paștele din timpul verii Dacă ai de făcut un drum important de Sfânta Maria, ia cu tine cel mai bun prieten


Ce e bine să faci între 15 august şi 8 septembrie, sărbătorile mari ale Maicii Domnului! Paștele din timpul verii! Dacă ai de făcut un drum important de Sfânta Maria, ia cu tine cel mai bun prieten!

 

Ce e bine să faci între 15 august şi 8 septembrie

 

Pe 15 august este praznuita Sfanta Maria Mare, fiind ziua in care se pomeneste Adormirea Maicii Domnului, motiv pentru care in aceasta zi cei care poarta numele de Maria sau derivatele sale nu ar trebui sa sarbatoreasca.

 

Este o zi de tristete pentru crestini, in care se cinsteste moartea si inalţarea Fecioarei Maria cu trupul la cer. Traditia spune ca in aceasta zi nu se ureaza „La multi ani”.

Sfânta Maria 2017. După o pioasă tradiție veche, cunoscută mai întâi în Apus și trecută apoi și în Răsărit, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca și dumnezeiescul ei Fiu.

 

Sfânta Maria Mare este cunoscută ca Paștele din timpul verii, tocmai pentru că vorbește despre Învierea cu trupul a Maicii Domnului. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, potrivit CrestinOrtodox.ro.

De Sfanta Maria Mare se merge la biserica si se impart struguri, prune si faguri de miere pentru sufletul celor care au murit.

 

Tot in aceasta zi se pomenesc cei adormiti, iar fetele nemaritate culeg flori pe care le duc la biserica pentru a fi sfintite. Se spune ca aceste flori au puteri tamaduitoare, ele putând alina dureri si ocroti casa respectiva, relateaza realitatea.net.

Sfânta Maria 2017. Se crede că astfel acestea vor avea parte de sănătate şi o soartă bună.

 

Mai mult, se spune că aceste flori au puteri tămăduitoare, ele putând alina dureri şi ocroti casa respectivă. Mai mult, în trecut, fetele purtau o planta numită „năvalnic”, care avea puterea să aducă peţitori.

Sfânta Maria 2017. Între cele două sărbători dedicate Sfintei Maria – 15 august şi 8 septembrie, când se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului – este timpul prielnic semănării grâului.

 

Mai multe lăcaşuri de cult din ţară care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului îşi serbează încă de vineri (14 august) hramul. Sărbătoarea vine şi cu o serie de superstiţii de Sfânta Maria Mare, care ar fi bine să nu fie trecute cu vederea. De acum încolo, este interzis scăldatul în apele curgătoare căci se crede că râurile au fost spurcate de cerb. Tot odată cu 15 august şi cu apropierea toamnei, tradiţia populara ne invată că este bine să nu mai dormim afară sau pe prispă.

 

Spalatul rufelor, chiar si cu masina de spalat, este interzis la orice mare sarbatoare. Nici Adormirea Maicii Domnului nu face exceptie. Se spune ca cine spala haine in timp ce oamenii sunt la biserica va avea parte numai de ghinioane toata viata.

Adormirea Maicii Domnului. Nu ai voie sa te tunzi de SF MARIA. Acest lucru este valabil atat pentru femei cat si pentru barbati. In cazul barbatilor, daca se tund si arunca parul la gunoi, risca sa cheleasca.

Obiceiuri şi tradiţii. Ziua de 15 august este ultima in care mai poti culege plante miraculoase pentru tratarea diferitelor afectiuni.

Adormirea Maicii Domnului. Nu este bine sa stai cu usa inchisa pe parcursul acestei zile. Se spune ca Fecioara Maria poate intra oricand in casele crestinilor pentru a imparti harul sau divin.

Chiar daca nu mai este post, ziua de 15 august trebuie respectata. Masa de Sf. Maria trebuie sa fie cat mai cumpatata.

Adormirea Maicii Domnului. Obiceiuri şi tradiţii. Se spune ca in aceasta zi nu e bine sa te scalzi in rauri de munte, altfel vei fi „lovit” de soarta.

 

Daca ai de facut un drum important de SF MARIA 2017, ia cu tine cel mai bun prieten. Se spune ca in aceasta zi pot avea descarcari electrice pentru a arata supararea Fecioarei Maria fata de oamenii necredinciosi si neuniti. Plecarea la drum de unul singur arata egoism si independenta. Daca vrei sa fii protejat, desi mergi de unul singur la drum, ia cu tine o cruciulita sau un obiect sfintit si vei fi in afara oricarei primejdii.

Sursa: www.stirilekanald.ro

 

 

 

Sursa: rugati-va-neincetat

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Dumnezeu te-a cinstit cu mir duhovnicesc şi tu îl spurci pe copil cu tină?” Practicile prin care cei mai mulți își distrug copiii Acestea se fac din secolul 4 până astăzi


După căsătorie, dacă se nasc copii, vom vedea şi aici aceeaşi nebunie şi multe obiceiuri care te fac să râzi. Într-adevăr: când vine vremea să se pună un nume copilului, nu-i dau un nume de sfânt, cum obişnuiau cei de demult, ci aprind lămpi şi le dau nume. Apoi copilului îi dau numele lămpii care a ţinut cel mai mult, zicând că aşa va avea viaţă lungă.

Iarăşi, dacă se întâmplă ca pruncul să moară, şi se întâmplă des, mult se mai distrează vicleanul că i-a înşelat ca pe nişte copii fără minte. Ce să mai spunem despre talismanele şi despre clopoţeii de la mână sau despre aţa roşie şi celelalte, toate lucruri prosteşti? Lângă copil nu trebuie să punem nimic altceva decât crucea care îl va apăra. Astăzi se pare că-L dispreţuim pe Acela Care a reuşit să întoarcă la Dumnezeu lumea întreagă, Care i-a dat lovitura mortală diavolului şi i-a nimicit toată puterea. În schimb, încredinţăm ocrotirea şi siguranţa copilului unei aţe, unui fir sau altor asemenea talismane. Să mai spun şi ce poate fi mai de râs decât acestea?Femeile, doicile sau servitoarele iau noroi după baia copilului şi îi fac cu degetul un semn pe frunte. Îl ung cu nămol, iar dacă cineva întreabă la ce foloseşte, îi răspund că alungă piaza rea, deochiul şi pizma. Ca să vezi! Puterea nămolului şi puterea lutului, ce mare e! Alungă toată oştirea diavolului!

Spune-mi, tot nu vă ruşinaţi, tot nu vreţi să înţelegeţi odată pentru totdeauna că acestea sunt capcanele vicleanului, că încă de la naştere încearcă să-şi vâre vicleşugurile? Şi dacă noroiul poate alunga deochiul, de ce nu ţi-l pui tu pe frunte? Doar eşti bărbat în toată firea şi ai mai păţit-o. Pe tine te pizmuiesc ceilalţi mult mai mulţi decât pe copil. Şi de ce nu te ungi peste tot cu nămol? Dacă pe frunte are atâta putere, de ce nu-ţi ungi tot corpul? E de tot râsul. E o comedie diavolească. Nu numai că îi face de batjocură pe cei ce se lasă înşelaţi, dar îi şi duce în iad. Dacă o făceau idolatrii, închinătorii la idoli, nu ne-am fi mirat, dar s-o facă, o asemenea urâciune, cei ce se închină crucii şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine şi citesc şi discută lucruri atât de înalte, chiar că e de plâns.

Dumnezeu te-a cinstit cu mir duhovnicesc şi tu îl spurci pe copil cu tină? Dumnezeu ţi-a dat toată cinstea şi tu te necinsteşti singur? În loc să-ţi faci pe frunte semnul crucii, care te ocroteşte şi te face nebiruit, tu te lepezi de toate şi te cobori până la prostia diavolească? Chiar dacă unii socotesc că toate acestea sunt neînsemnate, să afle că sunt pricină de mari rele şi necazuri şi că nici sfântul apostol Pavel nu a crezut potrivit să treacă cu vederea lucrurile mici.

Spune-mi, cum îl dai pe copil în mâinile preotului? Cum ai pretenţia să fie însemnat cu semnul crucii pe frunte de mâna preotului când tu mai înainte l-ai mânjit cu tină?

Nu, nu faceţi asta, fraţilor! Încă de când se naşte, să apăraţi copilul cu armele duhovniceşti şi să-l învăţaţi să-şi facă singur, cu mânuţa lui, pe frunte semnul crucii şi până va putea el singur, faceţi-l voi. (Omilia a XII-a la Epistola I către Corinteni)

Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, trad. de Ierom. Benedict Aghioritul, Ed. Agapis, București, 2007, pag. 25-27.

Sursa: rugati-va-neincetat

Un sfânt lovește geamul raclei în care se aflau sfintele sale moaște, îngrozindu-i pe călugări


Sfintele moaște ale Sfantului Cuvios Sava cel Sfintit au fost furate de cruciați in prima cruciada (1096 – 1099), împreună cu multe alte relicve și au fost duse in Veneția, Italia, unde au fost asezate într-o biserică inchinata Sfantului Antoninus. Cu aproape nouă secole mai târziu, moaștele sale aveau sa fie returnate Israelului… Oare de ce?

In ziua de 10 octombrie 1965, moaștele Sfântului Sava au fost returnate, de către Papa Paul al VI-lea, Patriarhiei Ierusalimului. Recepția a fost făcută, cu binecuvantarea Patriarhului Benediktos al Ierusalimului, de Episcopul Vasilios al Ierusalimului, Pr. Theodosios, staretul Betaniei, Pr. Serafim, staretul Lavrei Sfântul Sava, și de ierodiaconul (și viitorul Mitropolit de Nazaret) Kyriakos, scrie lonews.ro.

Deși acest gest se cunoaste, in general, ca fiind unul pe care Papa l-ar fi facut in sens ecumenic, totusi revenirea moaștelor Sfântului Sava tine de o cu totul alta poveste, pe care putini o stiu. De fapt, Sfântul Sava insusi a fost cel care i-a cerut Papei Paul al VI-lea sa redea moaștele sale, dupa ce, mai intai, i-a cerut acelasi lucru predecesorului său, Papa Ioan al XXIII-lea, în visele sale, provocand, totodata, o scena cutremuratoare la racla sa.

In continuare, va prezentam o declaratie lamuritoare in acest sens, pe care am descoperit-o in arhive, tradusa de voluntarii Agentiei de stiri Lăcaşuri Ortodoxe, apartinand chiar Pr. Serafim, starețul Lavrei Sfântul Sava (de la acea data), care explică:

„Papa nu ne dă relicva sfântă pentru că ne-ar iubi, ci pentru că el [Sfantul Sava] i-a aparut în mod constant [Papei Ioan al XXIII-lea] și l-a stresat sa redea moaștele mănăstirii sale.

Pana când a murit, Papa nu a reusit sa tina cont de dorințele Sfântului, așa că sfantul a apărut din nou, succesorului acestuia său [Papa Paul al VI-lea].

Chiar și în biserica unde sfintele sale moaste erau tinute într-un sicriu de sticlă, el a lovit geamul și a provocat adevarate probleme, înfricoșăndu-i pe toti gardienii și călugării latini”.

Astazi, Biserica Ortodoxa il cinsteste in mod deosebit pe acest mare sfant  pe data de 5 decembrie.

 

 

Părintele Calistrat: Ați experimentat vreodată în viața voastră spaima aceea din noapte, când te-ai trezit transpirat și ai spus: – Parcă era ceva pe mine Asta înseamnă că nu trebuie să te opreşti din lucrarea bună pe care o faci


Părintele Calistrat: Ați experimentat vreodată în viața voastră spaima aceea din noapte, când te-ai trezit transpirat și ai spus: – Parcă era ceva pe mine! Asta înseamnă că nu trebuie să te opreşti din lucrarea bună pe care o faci!

 

Ați experimientat vreodată în viața voastră, spaima aceea din noapte, când te-ai trezit transpirat…

 

Diavolul are o lucrare foarte fină, satana când vrea să-l cultive pe om și să-l împingă la păcat și vrea să-l atragă în cursele lui, nu-l va atrage niciodată fățis, printr-o lucrare făcută pe față.

 

De aceea este numit „Fățarnic la vedere!”

 

Ați experimientat vreodată în viața voastră, spaima aceea din noapte, când te-ai trezit transpirat și ai spus:

 

– Parcă era ceva pe mine!

 

– Mă apasă ceva!

 

– Ceva mi-a tăiat respirația!

 

– Am simțit ceva greu!

 

Ei, aceea a fost o mică ispitire de la diavol, ca tu să prinzi frică de el și să te oprești dintr-o lucrare bună!

 

De ce te temi?

 

Te temi de propria necredință!

 

Te temi de propriul întuneric al sufletului tău!

 

Așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, că cel mai mare hău și cea mai mare prăpastie este inima omului, în care urlă și strigă toate duhurile întunericului!

 

De ce?

 

Ca nu i-ai făcut loc lui Hristos în sufletul tău!

 

„S-au temut de frică unde nu era frică..”(Psalmul 52)

 

Parintele Calistrat Chifan

Sursa: rugati-va-neincetat

Porţi mereu ceva pe dos: maioul, şosetele, cămaşa, ca să nu se lipească farmecele de tine? Deci farmecele sunt lucruri ale lui Satan şi ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun şi correct Asta te izbăveşte:


Porţi mereu ceva pe dos: maioul, şosetele, cămaşa, ca să nu se lipească farmecele de tine? Deci farmecele sunt lucruri ale lui Satan şi ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun şi correct! Asta te izbăveşte!:

Să porţi mereu ceva pe dos (maioul, şosetele, cămaşa) ca să nu se lipească farmecele de tine?

 

Farmecele sunt lucrarea vrăjitoarelor. Ele există, dar citind din Vechiul Testament Cartea lui Iov, putem înţelege că Satana poate face rău, însă numai cu îngăduială şi numai cît îi îngăduie Dumnezeu: „Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el (Iov) este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mîna ta. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu”(Iov 1;12).

 

Deci farmecele sunt lucruri ale lui Satan şi ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun şi corect, iar de cel ce face rău se vor lipi chiar de ar avea toate hainele îmbrăcate pe dos, aşa cum rezultă şi din cuvintele Sfântului Apostol Pavel în epistola către Romani: „Fiţi înţelepţi spre bine (faceţi numai bine) şi nevinovaţi la rău (să nu faceţi nimănui nici un rău). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe Satana” (adică, nu-i va îngădui diavolului să vă facă rău, chiar dacă cineva vă face farmece) (Romani 16;19).

 

Articol relatat de portalul parohiamacin4.org

Rugăciunea Sfântul Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

2 Octombrie

 

 

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; Împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Ție. Tu Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-și dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.

 

Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.

 

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l cu toți ai casei lui de toate uneltirile diavolești.

 

Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).

 

Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșalele, știute și neștiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci. Amin.

7 lucruri esenţiale despre rugăciune. Contează fiecare cuvânt


Pr. Sofian Boghiu: Dacă vrei să te asculte Dumnezeu să ţii cont de aceste 7 lucruri! Fiecare cuvinţel contează la rugăciune

 

Nu există viaţă duhovnicească fără rugăciune.

  1. Să facem din rugăciune o obişnuinţă zilnică şi nu doar un gest ocazional.

 

  1. Să nu înceapă ori să se termine ziua fără rugăciune.

 

  1. Cel mai bine e să găsim un timp dedicat doar pentru rugăciune. În acest fel îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel care ne dăruieşte toate clipele vieţii noastre.

 

  1. Oricât de grăbiţi am fi dimineaţa ori de obosiţi seară, trebuie să ne rugăm cât de puţin. ugăciuni ca „Tatăl nostru”, „Cuvine-se cu adevărat” ori rostirea rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”) aduc pacea şi binecuvântarea în viaţa noastră.

 

  1. Un creştin adevărat se roagă citind Rugăciunile serii, Rugăciunile dimineţii, Acatiste, Paraclise. Să ne străduim să devenim „profesionişti” ai rugăciunii, să ne impunem o regulă de rugăciune, după ce am discutat-o, mai întâi, cu duhovnicul nostru.

 

  1. Rugăciunea este absolut necesară pentru igiena sufletească.

 

  1. Un suflet care nu primeşte rugăciunea zilnică este ameninţat de tristeţe şi de prăbuşirea în deznădejde.

 

***

 

Fiecare cuvânt dintr-o rugăciune e important ‒ roagă-te cu mintea adunată!

 

Dacă am avea mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al rugăciunii, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru că mintea rătăceşte, după ce ne rugăm suntem aceiaşi oameni ca şi înainte de a ne ruga.

Cu gura poţi rosti şi psalmi şi acatiste şi canoane, şi poţi rosti şi această rugăciune scurtă de care am amintit. Însă, când rosteşti cu gura, adeseori mintea colindă pe alte coclauri. Şi de aceea este bine să fim mai concentrați, să facem un efort; dacă nu reuşim dintr-o dată, putem repeta rugăciunea. S-o repetăm, să ne căim pentru această rătăcire a minţii. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute, să ne adunăm mintea aceasta în noi înşine, orice rugăciune am face, fie ea rugăciune de psalmi, paraclisul Maicii Domnului sau Canonul către îngerul păzitor.

 

Dacă am avea mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al rugă, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru că mintea rătăceşte, după ce ne rugăm suntem aceiaşi oameni ca şi înainte de a ne ruga. Dacă nu reuşim să fim atenţi, repetăm rugăciunea. O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, pentru că rugăciunea spusă fără să fim atenţi este nulă. N-are răspuns din partea lui Dumnezeu pentru că facem aceasta numai cu buzele, iar „cu inima fiind departe de Mine”, cum spune Mântuitorul Hristos.

 

Aşa încât rugăciunea trebuie să fie concentrată, fie că-i spusă cu glas tare, fie că-i spusă în taină. Căci cuvintele rugăciunii sunt alcătuite în aşa fel, încât să ne conducă spre noi înşine, spre acest centru unde Dumnezeu este ascuns în noi. Mântuitorul ne spune: „În voi este Împărăţia lui Dumnezeu”. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Voi sunteţi temple ale Duhului Sfânt”. (Pr. Sofian Boghiu)

 

***

– Pentru un familist care stă la servici opt ore, are copii, trebuie să facă mâncare, cumpărături, cum poate să țină el rânduiala rugăciunii inimii?

 

Părintele Petroniu Marin: Chiar și în aceste condiții, se poate. Cunosc oameni care duc o viață obișnuită, oameni din lume, care merg la servici, care au griji, care au tot felul de încercări în viața de familie, care au copii, care au soț sau soții și care, totuși, sporesc în rugăciune, ajung la o rugăciune de calitate. Mă refer la rugăciunea minții și a inimii, nu doar la cititul unor acatiste sau la cititul altor rugăciuni, care sunt, de asemenea, folositoare.

 

Omul poate dobândi această lucrare chiar și în lume și am exemple la Spovedanie de credincioși care se roagă și care au dobândit această rugăciune și care o păstrează. O mai pierd câteodată, dar o au undeva în inima lor. Oamenii aceștia au bucurie, au pace, primesc har și când îl pierd, se întristează și iarăși se dedică rugăciunii, și iarăși îl redobândesc.

Sursa: rugati-va-neincetat

Povestindu-i altuia necazul tău nu faci altceva decât să îi dai prilej să te discute și să râdă


Povestindu-i altuia necazul tău nu faci altceva decât să îi dai prilej să te discute și să râdă! Toate problemele personale pe care le avem fiecare și pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu nașa, nu cu vecina, nu cu mătușa, nu cu prietena.. Pentru că ajungi într-o zi să spui „Vai cât am investit și m-a trișat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cât suflet am pus și m-a vândut!”…astea sunt prostii omenești! Tu, încrederea totală și inima totală trebuie să i-o dai lui Dumnezeu!

Stai și vorbește cu Maica Domnului la icoană și dacă nu îți răspunde ea nimic, răspunsul îți vine singur în minte! Tăcerea icoanei și a Maicii Domnului în fața ta când te vaiți de greutăși, este de fapt răspunsul la problemele tale! Taci și te roagă!

***Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniți persoane care vă spun lucruri simple..

” – Măi, dar eu te știam pe tine o fată simplă, elegantă, cochetă, frumoasă .. Ce ai pățit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”

Sunt cazuri când unii chiar o iau aiurea cu biserica!

Pentru că unii au crezut că biserica este o portiță de salvare și au uitat că trebuie să mai fie și umani!

Dacă stai la biserică nu iei salariu, iei împărtășanie!

Trebuie să muncești ca să trăiești!

La biserică vii două ore la Sfânta Liturghie, dar în rest trebuie să te ancorezi în realitateatea vieții, după proverbul care spune așa:

„Cereți și vi se va da, bateși și vi se va deschide, căutați și veți afla!”.. căci „Înmulțirea Pâinilor” în pustie, a fost o sigura dată nu în fiecare zi!

– În momentul în care ajungem la cunoașterea de sine nu mai suntem orbi!

– Cu ce măsură dai cu aceea primești!

– Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu așa cum trebuie nu așa cum vrem!

Părintele Calistrat Chifan

Sursa: rugati-va-neincetat