Părintele Argatu: „Ia, zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti”


Primul gând e de la înger, când vrei să faci ceva. Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol, ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.

‒ Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.

‒ Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se cuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia, zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei, când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.

Părintele Argatu V. Ioan

Extras din ”Răspunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor ale Părintelui Ilarion Argatu”, Ed. Mila Creştină, 2005, pag. 131-132

Părintele Calistrat: Asta se întâmplă când împrumuți bani


Părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni din Iaşi a devenit celebru pe internet pentru predicile sale nonconformiste. Pe Facebook, acolo unde este urmărit de peste 300.000 de oameni, preotul postează predicile sale în care vorbește despre învățăturile Bibliei folosind un limbaj actual.

Într-o astfel de predică părintele a vorbit despre bani și datorii:

“Să ţineţi minte de la mine, că-i prieten, că-i vecin, că-i tovaraş, că-i duşman, că-i soră, că-i frate, când împrumuţi un ban, du-l înapoi că-ţi legi singur pe satana şi săracia de ograda ta. Niciodată nu ai să te îmbogăţeşti luând cu împrumut şi neducând înapoi. Este cel mai mare blestem şi cel mai mare păcat pe care-l poate face omul. Şi culmea că se înmulţeşte şi mereu aud: “Ăla are atât!”;”Ăla are atât!” se duce şi ia cu împrumut cu atâta nonşalanţă şi lipsă de bun simţ încât uită că trebuie să-i dea înapoi. Nu o spun ca pe un reproş, ci ca să vă daţi seama că va legaţi singuri sărăcia de gard. Dumnezeu pe viclean urăşte şi ia şi sporul şi harul şi darul! Nu înmulţeste nimic!”, a spus Părintele Calistrat.

Să ţineţi minte de la mine, că-i prieten, că-i vecin, că-i tovaraş, că-i duşman, că-i soră, că-i frate, când împrumuţi un ban, du-l înapoi că-ţi legi singur pe satana şi săracia de ograda ta. Niciodată nu ai să te îmbogăţeşti luând cu împrumut şi neducând înapoi. Este cel mai mare blestem şi cel mai mare păcat pe care-l poate face omul. Şi culmea că se înmulţeşte şi mereu aud: "Ăla are atât!";"Ăla are atât!" se duce şi ia cu împrumut cu atâta nonşalanţă şi lipsă de bun simţ încât uită că trebuie să-i dea înapoi. Nu o spun ca pe un reproş, ci ca să vă daţi seama că va legaţi singuri sărăcia de gard. Dumnezeu pe viclean urăşte şi ia şi sporul şi harul şi darul! Nu înmulţeste nimic!

Posted by Parintele Calistrat on 11 Decembrie 2015

Pr. Proclu: „Cu cât veţi face semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, Duhul Sfânt va izgoni de la voi aceste duhuri”


Părinte, vin tineri să vă întâlnească? Ce le spuneţi?

Păi ce să le spun? Uite ce e…

Întâi de toate îi primesc aici pe cei tineri căsătoriţi, fie că au copii, fie că nu. Vin mulţi, dar întâietate au aceştia, tinerii care vor să-şi facă o familie. Şi le spun aşa:

Uitaţi ce este… Dacă diavolul vă necăjeşte prin aprige tulburări şi necazuri, ori dacă vă vedeţi soţul ori soţia supărată, să ştiţi că nu trebuie să-l luaţi la rost atunci. Trebuie să spuneţi aşa cum spun şi eu: „Lasă, nu îi spun acum nimic. Îi voi spune eu mâine ceea ce am de spus!”.

Doar aşa veţi reuşi să nu vă mai agitaţi niciunul din voi, doar aşa vă veţi linişti şi nu veţi mai ajunge la lucruri pe care mulţi le cunoaşteţi mai bine decât mine.

Spuneţi, deci, numai atât: „Lasă, îi voi spune mâine ceea ce am de spus. Însă, până mâine voi răbda pentru Dumnezeu! Iar mâine, de este liniştit, vom sta şi vom discuta, îi voi spune unde a greşit şi cine are dreptate.

Cuvioşia voastră aşa faceţi?

Aşa fac!

De ce? Ce folos tragem din asta? Că, dacă stăm până mâine, poate celălalt crede că tăcem că face bine, că are el dreptate… Şi mai are rost să aşteptăm atunci?

Are. Ştii de ce fac aşa? Uite de ce:

Un Părinte înduhovnicit îmi spunea odată: „Frate, dacă vreodată te va năpădi gândul de a spune ceva rău cuiva, tu să spui aşa: Îi voi spune ăstuia tot ce am de spus, dar nu îi voi spune azi. Îi voi spune mâine! Mâine îi voi spune şi pentru azi!”.

Mă întrebi ce rost are? Iacă rostul: asta-i răbdarea şi aşa o înveţi.

Să răbdăm, deci, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!

Păi, părinte, dacă vine bărbatul supărat acasă din cine ştie ce motive şi îşi ia soşia la rost şi la ocară pe nedrept, ea ce să facă? Să tacă până mâine?

Aşa. Să tacă. Să aştepte până mâine, când îi trece ocara.

Totul e să-i treacă şi, din nervii aceia, să nu facă ceva mai rău. Că se poate şi asta….

Se poate. Dar ştii frăţia ta, e o vorbă dreaptă şi înţeleaptă în popor şi este bine s-o cunoaşteţi. Spune ea aşa: “Mânia bărbatului nu lucrează niciodată dreptatea lui Dumnezeu!”.

Şi aşa este!

Mai vin pe la mine cupluri, soţ şi soţie. Şi le spun aşa: “Când vezi că soţul este supărat, tu ca soţie, n-ai voie să-l ocăreşti. Că omul, când e tulburat, fără să vrea vorbeşte ce nu trebuie. Şi uite aşa se înmulţesc tulburările”.

Deci să lase bărbatul în pace …. Soţia să-şi vadă de ale ei…

Da. Nu-l să-l lase în pace, ci să-l lase pe calea cea bună. Când el e amărât, ea să-l lase şi, când poate să se înţeleagă cu el, să-l aducă pe calea cea bună.

Păi… şi poate femeia să facă asta?

Poate, dece să nu poată?

Îmi spunea cineva cuvânt drept. Zice: “O femeie poate face bărbatul bun sau îl poate face rău”. Şi aşa este.

O femeie înţeleaptă este numai aceea care îl poate duce pe bărbat la spovedanie, care poate să se scoale noaptea la rugăciune alături de el, care îl poate învăţa a nu mai judeca greşit pe nimeni.

Adică. Făcând toate acestea, ea este femeia care îl poate aduce pe bărbat la Mântuire.

A venit odată cineva la mine să-mi, spună ca acasă se tot ocărau. Erau soţ şi soţie. Unul că a zis nu stiu ce, ea că de fapt el a spus nu ştiu ce… Până la urmă toată povestea asta a ajuns la urechea neamurilor şi ăia, oameni proşti, fără minte, s-au tulburat şi i-au divorţat.

Ăştia doi au venit atunci la mine să le dau un sfat, un cuvânt de folos. Stăteau aici, amândoi, şi când se uitau unul la altul – le dădeau lacrimile. Că ei nu se căsătoriseră ca să se despartă.

Eu i-am pus să facă următorul jurământ: de acum înainte nici el şi nici ea să nu îşi mai aducă aminte şi să nu-şi mai reproşeze nimic din ce a fost. Să fie amândoi ca şi cum ar fi fost născuţi astăzi. Şi, uite aşa, i-am împăcat.

Le-am spus: dacă neamurile au atâta duşmănie pe ei, să-şi vândă locuinţa şi să-şi cumpere alta, undeva unde să fie străini de rudele care îi amărau.

Le-am mai spus: Cu cât o să mergeţi mai mult la mărturisit, cu cât veţi face semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, cu atât mai mult vă va ajuta Duhul Sfânt, Care va izgoni de la voi aceste duhuri.

Părintele Proclu Nicău

Extras din Convorbiri cu părintele Nicău – pustnicul din Munţii Neamţului, Fabian Anton

Nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu țigara


Părinte Teofil Părăian, fumatul este patimă, este păcat?

Păi, prima dată dacă fumezi o ţigară, e păcat, iar dacă fumezi mai multe, e patimă. De ce? Pentru că e o practică nejustificată în existenţa umană. Nu-i ca şi când ai mânca. Este o treabă în plus şi nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu fumatul.

La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun că ţin posturi, se roagă şi le spun că: „Da, numai că pe acestea toate ţi le şi afumi”. Cel mai bine este să fii liber. Liber de orice, iar dacă eşti liber de orice, eşti liber şi de fumat. Sunt unii care au şi circumstanţe atenuante pentru fumat, de exemplu, în Paza celor cinci simţuri nu e foarte clară atitudinea Sfântului Nicodim Aghioritul în privinţa fumatului. Dar eu sunt împotriva fumatului, total!

***
„Părinte Porfirie, cum să mă las de fumat?”

De fiecare dată când îţi vine să fumezi, spune „Doamne, miluieşte-mă!”. Rugăciunea către Hristos este soluţia oricărei probleme.

Unui fumător i-a spus Părintele:

‒ Ţigara n-a făcut niciodată nimănui bine. Dimpotrivă, aduce cancer şi alte boli. Lăsaţi-o imediat!

‒ Cum să mă las de fumat? Am încercat de câteva ori, dar nimic!

‒ De fiecare dată când îţi vine să fumezi, spune Doamne, miluieşte-mă! Rugăciunea către Hristos este soluţia oricărei probleme. Vezi că până şi papagalul ăsta frumos pe care-l am în cameră a învăţat să zică Doamne, miluieşte-mă!

***
CÂTEVA DATE DESPRE FUMAT

Consumul de tutun este o boală.

Reprezintă principala cauză de îmbolnăvire și moarte prematură în Europa.
În fumul de țigară există peste 4.000 de substanțe (CO, benzen, gudron, amoniac, butan, cadmiu, plumb).
Principala cauză a dependenței de tutun este nicotina, o substanță capabilă să producă o puternică dependenţă.
Odată inhalată, nicotina ajunge la creier în 7 secunde; acolo declanșează producția de neurotranmițători (dopamină, noradrenalină), fenomen asociat de fumător cu senzația de plăcere.
Fumătorul dorește să resimtă această plăcere și să evite efectele sevrajului, de unde apare necesitatea unei noi țigări.
Dependența nicotinică are două componente: pe lângă componenta fizică, se descrie și componenta psihică (asocierea cu anumite obiceiuri, cu rutina zilnică).
EFECTE ADVERSE ALE FUMATULUI

Afecțiunile cardio-vasculare
Boli pulmonare: bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), astm bronșic (AB), neoplasm pulmonar, tuberculoză, neoplasm laringian. Odată aparută boala pulmonar cronică, scade speranța de viață. În cazul BPOC și AB, fumatul scade eficacitatea tratamentului. La pacienții fumători cu tuberculozã crește rata de deces. Neoplasmul pulmonar este foarte agresiv, cu o durată mică de supraviețuire.
Cancer pancreatic (foarte agresiv)
Cancer renal
Accidente vasculare cerebrale
Boli ale sistemului digestiv
Afectarea sistemului reproducător (masculin si feminin)
Crește riscul de osteoporoză la femei (după instalarea menopauzei)
Afectarea pielii și a dinților.

RENUNȚAREA LA FUMAT

Educație terapeutică: explicarea dependenței, explicarea beneficiilor renunțării la fumat, explicarea tratamentului.
Terapia cognitiv comportamentală: identificarea factorilor comportamentali ai fumatului și a motivelor imediate și pe termen lung de a fuma, creșterea motivației pentru a renunța.
Terapia medicamentoasă: terapia de substituție nicotinică.
Niciodată nu este prea târziu să renunți la fumat!

Sursa: doxologia.ro

Omul, singura făptură creată după chipul lui Dumnezeu


SF IOAN DAMASCHINUL

Numai omul, această viețuitoare mintală și rațională, este dintre toate după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu, pentru demnitatea minții și a sufletului, adică pentru necuprinsul, nevăzutul, nemurirea și libertatea voii, ca și pentru însușirea de stăpânitor, născător de prunci și ziditor.

Sfântul Ioan Damaschin

Povestire despre ostaşul Taxiot, care a înviat din morţi


rugaciune in fata icoanei

În Cartagina, cetatea Africii, a fost un bărbat cu numele Taxiot, iar cu rînduiala ostaş. Acela în mari păcate îşi petrecea viaţa sa. Dar fiind în Cartagina multe întîmplări de morţi, a venit în frică şi în simţire Taxiot şi s-a pocăit de faptele sale. Apoi, ieşind din cetate cu femeia sa, a şezut la un sat în linişte. Iar după cîtăva vreme, din lucrarea diavolească, a căzut în desfrînare cu femeia plugarului său care era cu dînsul în sat. Şi trecînd nu multe zile după păcatul acela, l-a muşcat un şarpe şi a murit. Şi era o mînăstire, ca de o stadie de departe de satul acela, şi, alergînd acolo femeia lui Taxiot, a rugat pe monahi ca să ia trupul mortului şi să-l îngroape la biserică. Deci l-au îngropat întru al treilea ceas din zi. Iar cînd a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormînt strigare, zicînd: „Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!”

Apropiindu-se de mormînt şi glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat şi, aflînd pe mortul acela viu, s-au îngrozit de spaimă. Şi l-au întrebat pe acela, vrînd să ştie, ce i s-a întîmplat lui şi cum a înviat? Iar acela, neputînd să le spună de multă plîngere şi tînguire, îi ruga pe dînşii ca să-l ducă la robul lui Dumnezeu, episcopul Tarasie; şi-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile îl sili să-i spună ce a văzut acolo. Şi abia a patra zi a putut grăi.

Deci, cu multe lacrimi, a spus aceasta: Eu, pe cînd muream, am văzut nişte arapi stînd înaintea mea, a căror vedere era foarte înfricoşată şi, văzîndu-i pe aceia, sufletul meu se tulbura. Apoi am văzut doi tineri foarte luminoşi şi a mers sufletul meu în mîinile lor şi, îndată zburînd de la pămînt, ca şi cum ne suiam în văzduh, spre înălţime, am aflat vămile cele ce străjuiesc suirile şi opresc pe tot sufletul omenesc. Şi la fiecare vamă pentru deosebit păcat întreabă, una pentru minciună, alta pentru zavistie, iar alta pentru mîndrie; şi fiecare păcat are pe ai săi întrebători în văzduh. Şi am văzut într-un sicriaş, ce se ţinea de îngeri, toate lucrurile mele cele bune şi, luînd din acelea îngerii, le cumpăneau cu lucrurile mele cele rele şi astfel am trecut vămile. Iar cînd ne-am apropiat de porţile cereşti, am sosit la vama desfrînaţilor şi m-au oprit acolo străjerii şi-mi scoteau toate trupeştile mele lucruri cele de des-frînare, pe care le-am făcut din copilăria mea şi pînă acum.

Şi mi-au zis îngerii cei ce mă duceau: „Pe toate păcatele cele trupeşti ce în cetate le-ai făcut, ţi le-a iertat Dumnezeu, de vreme ce te-ai pocăit de acelea”. Şi mi-au zis potrivnicii mei: „Tu, după ieşirea din cetate, la satul acela ai păcătuit cu femeia plugarului tău”. Şi auzind aceasta, îngerii n-au aflat nici un lucru bun, ca să mă răscumpere din păcatul acela şi, lăsîndu-mă pe mine, s-au dus. Deci, apucîndu-mă viclenele duhuri şi vătămîndu-mă, m-au pogorît jos şi, desfăcîndu-se pămîntul, m-am pogorît, fiind purtat prin nişte intrări înguste şi prin oarecare crăpături strîmte şi necurate, pînă la cele mai dedesubt temniţe ale iadului, unde sufletele păcătoşilor sînt încuiate în întunericul cel veşnic şi unde nu este viaţă oamenilor, ci muncă veşnică şi plîns nemîngîiat şi nespusă scrîşnire a dinţilor.

Acolo totdeauna strigă cu glas mare, zicînd: „Amar nouă, amar! Vai, vai!” Şi nu este cu putinţă a spune primejdiile celor ce sînt acolo, nici nu se pot povesti muncile şi durerile acelora pe care acolo i-am văzut. Aceia gem din inimă şi nimeni nu se milostiveşte spre dînşii, plîng şi nu este cine să-i mîngîie, se roagă şi nu este cine să-i asculte sau să-i izbăvească. Şi eu am fost închis cu dînşii în locurile acelea întunecoase şi în strîmtoare m-au pus, plîngînd şi tînguindu-mă cu amar, fiind ţinut de la al treilea ceas pînă la al nouălea.

După aceea am văzut puţină strălucire şi doi îngeri care veniseră acolo şi am început a-i ruga cu dinadinsul să mă scoată din primejdia aceea, ca să mă pocăiesc lui Dumnezeu. Şi mi-au zis îngerii: „Fără vreme te rogi, pentru că nimeni de aici nu iese, pînă cînd va fi învierea tuturor”. Iar eu cerînd şi rugîndu-mă şi făgăduind a mă pocăi, a grăit un înger către celălalt: „Făgăduieşti pentru el că se va pocăi, precum spune el, din toată inima?” Şi a zis celălalt: „Mă făgăduiesc”. Şi am văzut că acela i-a dat mîna. Atunci, apucîndu-mă, m-a scos de acolo pe pămînt şi m-a adus la trupul meu. Şi mi-a zis: „Intră de unde te-ai despărţit”. Eu am văzut sufleteasca mea fire, ca un mărgăritar strălucind, iar trupul cel mort era ca nişte tină neagră şi mă îngreţoşam să intru în el. Şi mi-au zis îngerii: „Nu se poate să te pocăieşti, decît numai cu trupul cu care ai greşit”. Iar eu mă rugam, ca doar să nu intru în trup. Deci îngerii mi-au zis: „Intră, iar de nu, apoi iarăşi te vom duce acolo de unde te-am luat!”

Atunci am intrat şi am înviat şi am început a striga: „Miluiţi-mă!” Deci i-a zis sfinţitul Tarasie: „Gustă bucate”. Şi nu voia să guste, ci, umblînd din biserică în biserică, cădea cu faţa în jos, mărturisind lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu suspinuri păcatele sale şi zicea către toţi: „Vai celor ce greşesc, căci munca cea veşnică îi aşteaptă! Vai celor ce nu se pocăiesc, pînă ce au vreme! Vai celor ce-şi spurcă trupul lor!”

Deci a petrecut Taxiot după învierea sa patruzeci de zile şi, curăţindu-se prin pocăinţă, şi-a cunoscut ceasul sfîrşitului său mai înainte cu trei zile şi s-a dus către Dumnezeul Cel preamilostiv şi iubitor de oameni, Care pogoară în iad şi ridică şi tuturor le dăruieşte mîntuire, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.

Extras din Vieţile Sfinţilor, Povestire despre ostaşul Taxiot, care a înviat din morţi (28 martie)

Despre Sfânta Liturghie și comportamentul creștinului în timpul acesteia


slujba-preot-biserica-sfanta-liturghie

Numele vine de la grecescul « leitourghia » care înseamnă slujbă, funcţie, activitate de interes public în serviciul poporului ( de la « leitos » – popor şi « ergon » – lucrare). Ïn limbajul occidental, prin liturghie se înţelege cultul general al Bisericii. În ortodoxie, Liturghia este slujba în cadrul căreia se reactualizează în biserică, în chip nesângeros, jertfa Mântuitorului Hristos pe Golgota prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. La catolici această slujbă este numită « Missa ».

 În cadrul Sf . Liturghii, darurile de pâine şi vin prezentate de credincioşi la altar, sunt prefăcute prin invocarea Duhului Sfânt în Trupul şi Sângele lui Hristos, care se vor oferi credinciosilor dupa porunca Mântuitorului, spre iertarea păcatelor si viata de veci. Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujba a Bisericii, fiind o comemorare, o «  anamneză » a Cinei celei de Taina, o reactualizare a jertfei lui Hristos pe Golgota şi o Taina în care ne împartasim euharistic (nesângeros) cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Prin Fiul Sau făcut Om, Dumnezeu a făcut un nou legământ cu omenirea. Acesta nu mai are la bază jertfele sângeroase aduse de fiecare om în parte, ci jertfa Fiului lui Dumnezeu pe Golgota. În seara Cinei celei de Taină, Hristos, în mod anticipat, sub forma sacramentală şi nesângeroasă de pâine şi vin, a dat apostolilor Trupul şi Sângele Său, spunându-le :  « Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea » ( Luca 22, 19-20 ; Matei 26, 27-29 ; Marcu 14, 22-24 ).

Putem spune că Liturghia are două părţi : una discretă, pe  care preotul o săvârşeşte în taină, în timpul utreniei (sau al slujbei ce o precede ) – numită proscomidie, şi alta solemnă, Liturghia propriu-zisă, care se săvârşeşte imediat după utrenie. Pe durata proscomidiei se pregătesc ofrandele de vin, prescură şi apă pentru Liturghia propriu –zisă. Aceasta se împarte la rândul ei în două : Liturghia catehumenilor – al cărei centru îl constituie lecturile biblice şi eventual explicarea lor, şi Liturghia euharistică, în cadrul căreia cinstitele daruri pregătite la proscomidie sunt sfinţite, devenind Trupul şi Sângele lui Hristos euharistic, iar credincioşii pregătiţi din timp prin post, mărturisirea păcatelor şi rugăciune, se împărtăsesc cu ele.

Aducerea ofrandelor la altar

Vinul, prescurile şi apa, trebuie aduse ca daruri pentru Liturghie înaintea începerii slujbei de dimineaţă (utrenia sau alta, după caz), spre a putea fi folosite la proscomidie. Lista cu numele celor vii şi morţi care vor fi pomenite la proscomidie şi prescura din care se va scoate câte o particică pentru fiecare persoană pomenită, rostindu-se pentru acea persoană o rugăciune, pot fi date preotului la altar şi  înaintea începerii Liturghiei, în timpul utreniei ( sau al slujbei ce precede Liturghia), sau cel mai târziu – până la iesirea preotului cu cinstitele daruri ( moment în care strana cântă « Noi care pe heruvimi cu taină închipuim… ») iar preotul, ajuns în mijlocul bisericii începe să rostească pomenirile cuvenite.

De ce aprindem lumânari?

Folosirea făcliilor era o practică curentă în religiile din spatiul meditareean în care s-a răspândit crestinismul. În religiile antice focul era simbol al divinitătii. Crestinismul a preluat acestă practică si din motive practice, căci adunările crestinilor aveau loc noaptea în perioada persecutiilor. Apoi, ca fii ai Luminii ( Hristos e Lumina cea vie si adevarată, lumina vietii) crestinii nu puteau să se roage în întuneric. După perioada persecutiilor, lumânarile se aprindeau pentru a nu se uita perioadele de prigoană, dar si în amintirea celor răposati.

Pentru că erau făcute din ceara albinelor si din grăsimea animalelor, produse ale muncii omului, lumânările erau considerate jertfe nesângeroase aduse lui Dumnezeu, odată cu rugăciunile. Astăzi aprindem lumânări în biserică, la icoane, când ne rugăm si în memoria celor răposati, în semn de cinstire a sfintilor, dar si pentru a aduce jertfă  pentru sufletul nostru ori pentru cei plecati dintre noi.

Tămâierile

Tămâierea (cădirea) este un  semn de cinstire a prezenţei lui Dumnezeu. Preotul tamâiaza sfânta Masă, pe  care este prezent Hristos sub forma euharistica (pâine şi vin), tămâiază icoanele sfintilor, în care este prezent haric Dumnezeu, îi tămâiază pe credincioşi – temple ale Duhului Sfânt. Când este tămâiat, credinciosul trebuie să se încline cu respect, ca raspuns la actul de cinstire al preotului.

Când îngenunchem ?

De obicei se îngenunchează :

  • în timpul vohodului mic (ieşirea cu  sf. Evanghelie) ;
  • în timpul citirii Evangheliei  (aceste două acte simbolizează ieşirea Mântuitorului la propovăduire);
  • în timpul vohodului mare (ieşirea cu cinstitele daruri), care simbolizează ducerea Mântuitorului la răstignire ;
  • în timpul imnului «  Pe Tine Te lăudam… » când în altar sunt sfinţite darurile de pâine şi vin aduse de credincioşi, devenind Trupul şi Sângele  euharistice ale lui Hristos, în vederea împărtăşirii cu ele a celor prezenţi şi pregătiţi în acest sens.

Putem părăsi biserica în timpul sfintei Liturghii ?

Participarea la sfânta Liturghie înseamnă participarea la jertfa lui Hristos. Nu este bine să-L părăsim pe Hristos aşa cum a făcut-o Iuda înainte de Cină, sau precum ceilalţi, înainte de coborârea Lui de pe cruce. E de dorit să nu părăsim biserica înainte ca preotul să spună credincioşilor « Cu pace să iesim ! » şi să le dea binecuvântarea finală.

 Preot Stefan Fotache

Articol relatat de portalul ortodox.md

Ce se întâmplă în organismul tău dacă începi să mănânci ghimbir zilnic


ghimbir_66230800

Originar din India şi China, ghimbirul este unul din cele mai vechi şi populare condimente, dar este foarte apreciat şi datorită propietăţilor sale terapeutice. Ghimbirul este unul dintre cele mai versatile condimente, cu o aromă înţepătoare şi iute, cu note citrice. Poate fi folosit în ceaiuri, gemuri, prăjituri şi nenumărate feluri de mâncare. Pe lângă utilizările culinare, ghimbirul este recunoscut ca fiind un tratament minune pentru diverse afecţiuni, scrie csid.ro, citat de Vocea Transilvaniei.ro

Previne cancerul ovarian şi de colon

Potrivit studiilor realizate de doctorii de la Universitatea din Michigan, ghimbirul poate fi benefic în tratarea cancerului de colon şi al celui ovarian. Ghimbirul s-a dovedit eficient în distrugerea celulelor canceroase decât chimiotererapia în cazul pacienţilor care au fost diagnosticaţi cu această afecţiune. Mai mult, studiile arată că un consum regulat de ghimbir reduce riscul de apariţie a sindromului de colon iritabil. Se analizează eficienţa ghimbirului şi în tratarea cancerului de colon şi a celui de prostată.

Are propietăţi antiinflamatorii

Substanţa activă din componenţa ghimbirului – gingerol – are rol antiinflamator şi poate preveni afecţiuni cauzate de inflamaţiile din organism. Astfel, ghimbirul poate fi de ajutor persoanelor care suferă de artrită sau dureri muscalare, deoarece calmează reacţiile inflamatorii, reduce durererile musculare sau articulare şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui. Alte afecţiuni cauzate de inflamaţiile din organism asupra cărora ghimbirul are beneficii sunt: obezitatea, diabetul şi boala Alzheimer.

Previne hiperaciditatea gastrică

Ghimbirul calmează arsurile stomacului prin faptul că neutralizează excesul de acid gastric. Potrivit rezultatelor unui studiu publicat în revista Molecular Research and Food Nutrition, compuşii din ghimbir sunt de până la şase ori mai eficienţi decât medicamentaţia administrată pentru a corecta hiperaciditatea. Acest tip de medicamente potavea efecte secundare destul de grave.

Consumaţi ghimbir în băuturi, salate şi alte preparate delicioase!

Calmează stările de greaţă

Ghimbirul acţionează împotriva stărilor de greaţă şi de vomă. Poate fi folosit cu încredere şi de femeile însărcinate care se confruntă cu aceste simptome. Totuşi, se recomandă un consult medical înainte de a folosi ghimbirul sau alte suplimente pe bază de ghimbir, mai ales în cazul femeilor însărcinate.

Tratează tusea şi durerile de gât

Răcelile şi dureri de gât pot fi tratate cu remedii pe bază de ghimbir, care ajută la eliminarea toxinelor din organism. Un consum regulat de ghimbir curaţă sistemul limfatic şi previne apariţia diverselor infecţii, în special a celor care afectează sistemul respirator. Dacă sunteţi răcit sau aveţi probleme cu tusea, fierbeţi 100 grame de ghimbir în 500 ml de apă, adăugaţi suc de lamâie şi o linguriţă de miere de albine pentru a calma inflamaţiile gâtului, răguşeala sau febra.

Articol relatat de portalul ampress.ro

Gradina Ghetsimani – rugăciunea lui Hristos


Grădina-Ghetsimani

Gradina Ghetsimani a fost locul de rugaciune si liniste cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul. Dupa Cina cea de Taina, Hristos si ucenicii Sai, s-au retras in aceasta gradina spre a face rugaciune.

Acesta este locul in care Mantuitorul s-a rugat cu lacrimi de sange, parasit de ucenicii care adormisera, si tot acesta este locul in care ucenicul Iuda isi va vinde Invatatorul cu acel sarut mincinos.

Ajuns in gradina, Iisus le-a spus ucenicilor: „Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga” (Matei 26, 36), apoi, luandu-i cu Sine numai pe Petru si pe fiii lui Zevedeu, S-a retras cu ei mai departe. Fata de cei mai apropiati dintre apostoli, Domnul nu Se sfieste sa-Si arate tulburarea: „Intristat este sufletul Meu pana la moarte”, le marturiseste El (26, 38). Niciodata nu a fost Iisus asa de abatut si nu a facut o asemenea destainuire.

La Ghetsimani, teama de moarte si de durerea fizica – sporita fara indoiala si de gandul ca chinurile Sale nu vor cruta nici lui Israel, nici omenirii atatea suferinte – a atins o culme. De aceea atunci a avut loc lupta suprema, din care vointa omeneasca a iesit invingatoare, fara ca totusi Hristos sa ramana impasibil la gandul mortii. Atunci, cum spune asa de frumos , „Iisus s-a cununat in duh cu moartea”.

Pascal observa ca Adam l-a pierdut pe om intr-o gradina, sedus de ispita placerii, iar Hristos il va mantui tot intr-o gradina, acceptand de buna voie sa Se impovareze cu durerea, consecinta a pacatului primului om. Ca in toate imprejurarile hotaratoare din viata Sa, Iisus Se afla in mijlocul naturii, pe care a venit sa o izbaveasca de stricaciune.

Mărturie: „Sunt Sfântul Efrem şi o să îi dau bebeluşului o doctorie ca să se facă bine”


copil-bebelus-mama

Într-una din zilele următoare a visat dis-de-dimineaţă pe cineva care stătea aşezat pe marginea patului copilaşului şi care i-a spus: „Nu am venit sub chipul din icoană, ca să nu te sperii, dar sunt Sfântul Efrem. Îi voi da copilului tău o doctorie care îl va face bine”.

Nikos şi Andri Antoniu sunt o tânără pereche din Cipru unde, mărturisesc în epistola lor din 2000, Sfântul Efrem devenea din ce în ce mai cunoscut. Auzind şi ei cât de repede ajutător şi făcător de minuni este sfântul, cei doi i-au comandat icoana.

În perioada în care fusese însărcinată, tânăra soţie se ducea la control ţinând icoana acestuia şi pe cea a Maicii Domnului la ea. Cu ajutorul rugăciunilor acestora, mărturiseşte că a născut un copilaş sănătos. În timp ce ascultau slujbe înregistrate pe casete luate de la mănăstire, casa i s-a umplut de o bună mireasmă pe care au pus-o pe seama prezenţei sfântului.

Când pruncuşorul lor a împlinit două luni, au văzut că începe să îşi ţină capul permanent spre partea stângă. Doctorul le-a spus că trebuie să facă fizioterapie. Nu era foarte grav, dar trebuia ca părinţii să ia aminte. După şase şedinţe de recuperare nu s-a văzut însă niciun rezultat. Mămica a început să citească minunile Sfântului Efrem şi să îl roage să-l ajute şi pe copilului lor să se facă bine. Într-una din zilele următoare a visat dis-de-dimineaţă pe cineva care stătea aşezat pe marginea patului copilaşului şi care i-a spus: „Nu am venit sub chipul din icoană, ca să nu te sperii, dar sunt Sfântul Efrem. Îi voi da copilului tău o doctorie care îl va face bine”.

Trezindu-se plină de bucurie, şi cu mare încredere, tânăra mămică a tămâiat icoana sfântului, mulţumindu-i. În numai trei zile bebeluşul s-a făcut bine, ţinându-şi căpşorul normal.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 88)

Sursa: doxologia.ro