„Oriunde există iubire înlăuntrul căsătoriei, niciun fel de pericol (zguduitură) nu va putea să o influenţeze, nici chiar socrii”


Iubirea cea adevărată şi neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare şi să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice şi se mişcă continuu. Ce anume rămâne neschimbat în societate, în înrudirile şi în colaborările dintre oameni? Numai în căsătoria legiuită stăpâneşte dragostea curată şi dezinteresată, deoarece, potrivit poruncii dumnezeieşti, „ceea ce Dumnezeu a unit, nimeni nu trebuie să despartă”.

Unitatea celor doi soţi a fost consacrată de la începutul zidirii. Nu există greşeli în creaţie, de vreme ce Sfânta Scriptură mărturiseşte că „a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi, iată, erau bune foarte”. Dumnezeu a prevăzut căderea omului şi modul înmulţirii lui şi de aceea a impus unitatea celor doi întru unul, pentru ca să fie ţinut ipostasul vieţii prin iubire. Acel „iar femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pilde 19, 14) se referă la credincioşi, în care este pusă în lucrare voia Lui. În Vechiul Testament Dumnezeu i-a condus pe credincioşii Săi slujitori la unitatea adevăratei căsătorii şi le-a prezentat-o ca model, în cea mai de jos lipsă de învăţătură şi neştiinţă care domnea în vremurile de atunci.

Oriunde există iubire înlăuntrul căsătoriei, niciun fel de pericol (zguduitură) nu va putea să o influenţeze, nici chiar socrii! Am silit, dacă ni se permite expresia, pe unii soţi ideali la o vârstă matură să ne lămurească din propria lor experienţă care este elementul necesar al căsătoriei, şi nu ne-au ascuns ce este dragostea. Doamne de neam bun ne-au descoperit, de asemenea, că: „Pe noi, ca femei, nimic altceva nu ne linişteşte şi nu ne aduce pacea, decât simţirea că soţul nostru ne iubeşte cu adevărat, numai pe noi. Din păcate, ca femei, suntem suspicioase, influenţate fiind de mediu”.

Este nevoie de atenţie în faţa înrâuririi, ca să nu spun impunerii, părinţilor şi a mediului, de unde şi socrii au primit un nume rău. După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau influenţa oricăror altora, care este pornită spre distrugere.

Gheronda Iosif Vatopedinul

Extras din Dialoguri la Athos, Ed. Doxologia, Iaşi, 2012, pag. 125-126

„Canoanele bisericeşti nu le dau părinţilor astfel de drepturi” – Ce nu știu părinții despre implicarea în căsătoria copiilor?


Cum să ne comportăm atunci când părinţii, chiar când nu locuiesc împreună cu tinerii căsătoriţi, se implică prea mult în viaţa acestora, până la insuportabil chiar?

Canoanele bisericeşti nu le dau părinţilor astfel de drepturi. Dimpotrivă, copiii au dreptul să apere independenţa propriei familii, în conformitate cu credinţa pe care o mărturisesc. Chiar dacă, în acest caz, va trebui să intri pentru un timp oarecare în conflict cu rudele, este mai bine să se întâmple aceasta, decât să le permiți părinţilor să împiedice dezvoltarea completă, din toate punctele de vedere, a noii familii.

Problema acestei implicări a părinţilor se agravează şi prin faptul că nici tânărul soţ nu se simte în totalitate responsabil, cap al familiei, şi nici tânăra soţie nu este convinsă că aceste imixtiuni vor avea repercusiuni asupra relaţiei dintre ei. În acest caz, este mai bine să refuzi grija părinţilor, chiar dacă aceasta va însemna o înrăutăţire a relaţiilor cu ei.

Extras din Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, trad. din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Ed. Sophia, București, 2009, pag. 301-302

Cel ce te urăște va căuta toata viața să te înjunghie Cel ce te urăște va căuta toată viața să te denigreze


Cel ce te urăște va căuta toata viața să te înjunghie! Cel ce te urăște va căuta toată viața să te denigreze!

Există o iertare de pe buze, care mai puțin contează pentru că există tot ură și ținerea de minte a răului, există o iertare din suflet când nici măcar nu îți mai aduci aminte și există o iertare din inimă atunci când iubești!

Și acum vin și cu o salvare! Iar voi o să ziceți: „Dar cum, dacă mi-a făcut rău, îl iert?” Uite în ce condiții îl poți ierta și uite în ce condiții nu-l poți ierta! Dacă un om fumează, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om bea, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om înjură și minte, poți să-l ierți că se vatămă pe sine!

DAR CÂND UN OM PREMEDITEAZĂ SĂ ÎI FACĂ UN RĂU ALTUI OM, ACELA ESTE PĂCAT ÎMPOTRIVA EVIDENȚEI ȘI NU PREA SE IARTĂ!

Deci, omul ticălos care atentează la persoana altui om, la demnitatea lui, la persoana lui, la viața lui și la mântuirea lui, pe acela îl ierți numai în momentul în care a depus mărturie între el și tine, sau între el si alți doi trei, cum spune Scriptura, că s-a îndreptat și a pus început bun de pocăință! Altminteri „să-ți fie ție ca un păgân și vameș”…nu-l urăști, nu-l iubești, nu intri în discuții, nu lungești dialogul, dar trebuie să fii atent, căci spune tot Sfânta Scriptură „întru ură păcat de moarte s-a săvârșit”.

Și să știți că e mai periculos să fii tăiat cu limba, sau cu vorba de un dușman, decât cu palma sau cu sabia, pentru ca cicatricea se vindecă și palma se uită, dar cuvântul rău, tăietura cu limba (vorba) aceea nu se șterge niciodată! Întinarea cuiva, a demnității cuiva, a face rău cu bună știință, în mod voit și în răzbunare.. pe acela îl îndepărtezi de fața ta! „cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleși nu mă voi însoți..”(Ps. 141)

Pe dușmanul tău să îl binecuvântezi când el blestemă! La dușmanul tău să îi dai pâine! Și am să vă spun și ce rugăciune trebuie să faceți pentru ei ca ei să se îmblânzească sau ca Dumnezeu să îi pedepsească dacă e nevoie, căci Dumnezeu știe ce are de făcut când vede nedreptate! „Doamne Dumnezeule meu, pentru rugăciunile (numele celui în cauza) iartă-mă pe mine păcătosul!” Pentru că tu rugându-te, pentru rugăciune lui, să te ierte, pe el îl îmblânzește și pe tine te slobozește!

Părintele Calistrat Chifan

Cel ce te urăște va căuta toata viața să te înjunghie! Cel ce te urăște va căuta toată viața să te denigreze!Există o iertare de pe buze, care mai puțin contează pentru că există tot ură și ținerea de minte a răului, există o iertare din suflet când nici măcar nu îți mai aduci aminte și există o iertare din inimă atunci când iubești!Și acum vin și cu o salvare! Iar voi o să ziceți: "Dar cum, dacă mi-a făcut rău, îl iert?" Uite în ce condiții îl poți ierta și uite în ce condiții nu-l poți ierta! Dacă un om fumează, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om bea, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om înjură și minte, poți să-l ierți că se vatămă pe sine! DAR CÂND UN OM PREMEDITEAZĂ SĂ ÎI FACĂ UN RĂU ALTUI OM, ACELA ESTE PĂCAT ÎMPOTRIVA EVIDENȚEI ȘI NU PREA SE IARTĂ!Deci, omul ticălos care atentează la persoana altui om, la demnitatea lui, la persoana lui, la viața lui și la mântuirea lui, pe acela îl ierți numai în momentul în care a depus mărturie între el și tine, sau între el si alți doi trei, cum spune Scriptura, că s-a îndreptat și a pus început bun de pocăință! Altminteri "să-ți fie ție ca un păgân și vameș"…nu-l urăști, nu-l iubești, nu intri în discuții, nu lungești dialogul, dar trebuie să fii atent, căci spune tot Sfânta Scriptură "întru ură păcat de moarte s-a săvârșit".Și să știți că e mai periculos să fii tăiat cu limba, sau cu vorba de un dușman, decât cu palma sau cu sabia, pentru ca cicatricea se vindecă și palma se uită, dar cuvântul rău, tăietura cu limba (vorba) aceea nu se șterge niciodată! Întinarea cuiva, a demnității cuiva, a face rău cu bună știință, în mod voit și în răzbunare.. pe acela îl îndepărtezi de fața ta! "cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleși nu mă voi însoți.."(Ps. 141)Pe dușmanul tău să îl binecuvântezi când el blestemă! La dușmanul tău să îi dai pâine! Și am să vă spun și ce rugăciune trebuie să faceți pentru ei ca ei să se îmblânzească sau ca Dumnezeu să îi pedepsească dacă e nevoie, căci Dumnezeu știe ce are de făcut când vede nedreptate! "Doamne Dumnezeule meu, pentru rugăciunile (numele celui în cauza) iartă-mă pe mine păcătosul!" Pentru că tu rugându-te, pentru rugăciune lui, să te ierte, pe el îl îmblânzește și pe tine te slobozește!https://youtu.be/AiobVj0Rk8k

Posted by Parintele Calistrat on 21 Ianuarie 2018

Pr. Calistrat: „Femeia ori te vrea pe piscul cel mai înalt ca să fie ea mândră, sau dacă nu i-a ieşit pasenţa, să-l vadă nenorocit ca să aibă ea un atu..”


– E greşit că astăzi fetele caută un băiat cu bani?

– Da! Trebuie să-l mai caute şi cu inima!

Şi mai este ceva. Într-un băiat mai trebuie să existe şi o doză de bărbat, nu numai un fătălău! Marea dramă pe care o trăim noi astăzi în secolul XXl ştiţi care este? Nu că nu ar fi fete bune sau băieţi buni, fetele încep să poarte cuţit, baionetă şi virtute bărbătească, devin bătăioase, iar unii bărbaţii devin efeminizaţi, le mai trebuie puţin şi poartă fustă, pantofi cu toc şi sutien! Un bărbat trebuie să aibă şi puţină vână, sevă bărbătească, nu numai chip şi bani!

Se spune că „În spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică” şi pot să spun că în spatele bărbaţilor distruşi stă tot o femeie, dar diabolică! De ce? Pentru că femeia ori te vrea pe piscul cel mai înalt ca să fie ea mândră, sau dacă nu i-a ieşit pasenţa, să-l vadă nenorocit ca să aibă ea un atu.. „Ai văzut cine a ajuns fără mine?” Sunt lucruri care sunt fireşti, eu de treizeci de ani le spovedesc în fiecare zi!

Părintele Calistrat Chifan

Inavatatura

— E greşit că astăzi fetele caută un băiat cu bani?— Da! Trebuie să-l mai caute şi cu inima!Şi mai este ceva. Într-un băiat mai trebuie să existe şi o doză de bărbat, nu numai un fătălău! Marea dramă pe care o trăim noi astăzi în secolul XXlştiţi care este? Nu că nu ar fi fete bune sau băieţi buni, fetele încep să poarte cuţit, baionetă şi virtute bărbătească, devin bătăioase, iar unii bărbaţii devin efeminizaţi, le mai trebuie puţin şi poartă fustă, pantofi cu toc şi sutien! Un bărbat trebuie să aibă şi puţină vână, sevă bărbătească, nu numai chip şi bani!Se spune că "În spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică. " şi pot să spun că în spatele bărbaţilor distruşi stă tot o femeie, dar diabolică! De ce? Pentru că femeia ori te vrea pe piscul cel mai înalt ca să fie ea mândră, sau dacă nu i-a ieşit pasenţa, să-l vadă nenorocit ca să aibă ea un atu.. "Ai văzut cine a ajuns fără mine?" Sunt lucruri care sunt fireşti, eu de treizeci de ani le spovedesc în fiecare zi!https://www.youtube.com/watch?v=JtzxS62OjEw&feature=youtu.be

Posted by Parintele Calistrat on 1 Februarie 2018

12-18 februarie se dezleagă doar la lapte, ouă și pește Ce e bine să faci în această perioadă specială și cum se ține corect:


 

12-18 februarie se dezleagă doar la lapte, ouă și pește! Ce e bine să faci în această perioadă specială și cum se ține corect:

A început Triodul! 29 ianuarie- 4 februarie nu se posteşte miercurea şi vinerea! Ce e bine să faci în această perioadă specială și cum se ține corect:
Începe perioada triodului: “Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!”
În săptămâna care urmează Duminicii Vamesului şi a Fariseului (29 ianuarie- 4 februarie) nu se posteşte miercurea şi vinerea. Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una obişnuita, se posteşte miercurea şi vinerea. După Duminica Infricoşatoarei Judecaţi, nu se mai consumă carne, ci doar peşte, ouă şi produse lactate. Duminica izgonirii lui Adam din rai este numita şi Duminica lpsatului sec de brânză, după aceasta zi întrăm în Postul Pastilor.

În Biserica Ortodoxă, duminică 28 ianuarie începe perioada Triodului. Numită şi „perioada prepascală”, Triodul precede perioada Penticostarului şi urmează unui alt interval, cel mai lung din anul bisericesc, Octoihul. Cuvântul „triod” provine din limba greacă.„Etimologic privind tria în limba greacă înseamnă trei, odă înseamnă cântare, trei cântări. Denumirea aceasta este dată de fapt de Sfântul Teodor Studitul pentru că în perioada aceasta până la Săptămâna Mare el a alcătuit un set de tropare de condace şi icoase numindu-le tri ode”.Triodul ţine 10 săptămâni, de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până în Sâmbăta Mare.„Toată această perioadă a Triodului este structurată în două, sau în trei, dacă privim cu mai multă acrivie. Perioada de pregătire a Sfântului şi Marelui Post, perioadă care începe cu Duminica Vameşului şi Fariseului şi se sfârşeşte cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, sau Duminica Brânzei cum este numită în popor; perioada propriu zisă a postului începând cu lăsata secului de brânză până la Duminica Floriilor şi Săptămâna Mare care este o săptămână specifică şi plină de frumuseţi duhovniceşti (…) o săptămână care îndeamnă pe credincios să se apropie cu mai multă râvnă şi cu mai multă pocăinţă spre sărbătoarea sărbătorilor, Paştele Domnului”, a mai spus Părintele Mihai Marian.Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Răsăritene. Totodată, cântările din cadrul slujbelor sunt speciale.

„Începând cu Duminica Vameşului şi Fariseului ascultăm la Utrenie o cântare foarte frumoasă Uşile Pocăinţei … În prima Săptămâna a Sfântului şi Marelui Post observăm Canonul Sfântului Andrei Criteanul, un canon plin de pocăinţă în care creştinul spune de fiecare dată Miluieşte-mă Dumnezeule Miluieşte-mă. Specifică acestei perioade este Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfinţite, o liturghie plină de taină, sunt prezente în perioada Triodului metaniile sau starea aceasta de prosternare a credinciosului prin care mărturiseşte moartea cu Hristos şi Învierea cu Hristos”.
Necesitatea postirii ca pregătire trupească şi sufletească pentru întâmpinarea praznicului Învierii Domnului şi de folos pentru mântuire a apărut încă din Biserica primară. Însă durata acestui post al Păresimilor s-a stabilit treptat:
S-a pornit iniţial de la câteva zile de postire (dat fiind faptul că primii creştini erau permanent într-o stare de trezvie, aşteptând Parousia – A Doua Venire a Domnului – încă de atunci);
S-a continuat cu generalizarea „postului Săptămânii Mari” (la sfârşitul sec. III);
Apoi generalizarea practicii Postului Paştelui de 40 de zile, în lumea creştină, pe lângă postul Săptămânii Mari (sec. IV), rămas distinct;
(cf. cu Epistolele festale ale Sfântului Atanasie cel Mare, scrise în perioada 329 – 347).
Extinderea perioadei de postire s-a făcut atât din râvna credincioşilor, cât şi în conformitate cu necesităţile vremii, pe măsura ieşirii Bisericii din perioada persecuţiilor şi ca o dorinţă a creştinilor de a nu se lăsa copleşiţi de „duhul lumii”.

Triodul („carte rituală creştină cuprinzând cântările şi rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paşti”, dar şi perioadă liturgică pregătitoare pentru sărbătorirea Paştelui) a fost stabilit ca perioadă de timp şi ca slujbe (conţinut) tot în mod treptat, pornind de la Săptămâna Mare (a Patimilor). Dintre imnografii care au contribuit la compunerea de imne (condace, tropare, canoane, stihiri) ale Triodului, amintim pe:
Sfântul Roman Melodul (sec. VI – VII)
Sfântul Sofronie al Ierusalimului (sec. VII)
Sfântul Andrei Criteanul (sec. VIII)
Sfântul Ioan Damaschinul (sec. VIII)
Sfântul Cosma din Maiuma (sec. VIII)
Sfântul Teodor Studitul (sec. IX) – autor, printre altele, al „triodelor”, canoane cu trei ode, de la care vine numele Triodului
Monahia Casiana
Simeon Metafrastul, Nichifor Vlemidis (sec. X – XI) ş.a. (unii rămaşi anonimi).
Triodul (conţinutul său) a fost încheiat în sec. XII, primind unele mici modificări şi completări până în sec. XV (şi anume: în sec. XIV s-a adăugat închinarea unei duminici Sfântului Grigorie Palama, spre exemplu; în sec. XV – Prohodul Domnului, la Sâmbăta Mare).
„În fine, definitiv fixat prin prima sa tipărire la Veneţia în anul 1522, Triodion-ul grec original n-a mai cunoscut până în zilele noastre noi modificări. El nu este totuşi doar un vestigiu istoric, ci rămâne expresia cea mai izbitoare a spiritualităţii liturgice ortodoxe în acelaşi timp dinamice şi fidele faţă de originea ei. Zelul duhovnicesc nu se va mai exprima de acum înainte prin creaţia imnografică, ci prin smerita ascultare faţă de tradiţie şi prin aprofundarea acestui tezaur care reflectă peste zece secole de experienţă ascetică şi liturgică.” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic”, ediţia a doua, Deisis, Sibiu, 2003, traducere diac. Ioan I. Ică jr)

Duminicile Triodului (trei pregătitoare şi şapte de post propriu-zis, între care prima este „a brânzei” şi ultima este Săptămâna Mare):
– Duminica Vameşului şi a Fariseului;
– Duminica Fiului Risipitor;
– Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi;
– Duminica Izgonirii lui Adam din Rai;
– Duminica Ortodoxiei;
– Duminica Sfântului Grigorie Palama;
– Duminica Sfintei Cruci;
– Duminica Sfântului Ioan Scărarul;
– Duminica Mariei Egipteanca;
– Duminica Floriilor

Sursa: Altarulcredintei.md.

Sfânta oarbă a Moscovei la care au evlavie mare atâția credincioși va ajunge și la noi Mare vindecătoare și grabnic-ajutătătoare


Sfânta oarbă a Moscovei la care au evlavie mare atâția credincioși va fi trecută și în calendarul Bisericii noastre! Mare vindecătoare și grabnic-ajutătătoare!

Sfânta Matrona din Moscova va fi trecută în calendarul Bisericii Ortodoxe Române
Sinodul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei s-a întrunit marţi la Reşedinţa Patriarhală sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. În cadrul şedinţei a fost aprobată propunerea ca Sfânta Cuv. Matrona din Moscova să fie introdusă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru finalizarea demersurilor este necesară validarea din partea Sfântului Sinod care se va întruni în viitorul apropiat în şedinţă de lucru.

Sfânta Matrona a fost canonizată de Biserica Ortodoxă a Rusiei în anul 1999. Aflat în Moscova în luna decembrie a anului trecut, la festivităţile prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă, Părintele Patriarh Daniel a slujit la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova unde se află moaştele sfintei Matrona.
***

Viața Sfintei Matrona din Moscova

Sfânta Matrona s-a născut în familia unor ţărani săraci din satul Sebino, guberia Tula. Încă de la început Dumnezeu dori să descopere pe vasul Său cel ales, căci în vremea afundării în apa Botezului, se văzu stâlp de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniţă. Văzând minunea, evlaviosul preot Vasile spuse tuturor celor prezenţi de sfinţenia acestui copil. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul crucii.

Întrucât din naştere fu lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, iar fetele mai mari o băteau cu urzică, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă şi dăruindu-se rugăciunii şi cugetării la cele dumnezeieşti. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită şi învăţând cu timpul toate cântările.

Chiar de îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească o făcu să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în odaia sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în faţa cărora ardeau neîncetat candele şi dinaintea cărora petrecea îndelungate ceasuri în rugăciune, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.

Pe când avea 6-7 ani, se arătară darurile bogate pe care Dumnezeu le vărsase într-însa, căci putea vedea limpede gândurile şi păcatele oamenilor.

Datorită purtării de grijă a boierului satului, sfânta Matrona se învrednici să facă pelerinaje la Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg. Pe când intră în Catedrala Sfântului Andrei unde slujea sfântul Ioan de Kronstadt (pomenit la 20 decembrie, ziua adormirii sale din anul 1908, si 8 iunie, ziua proslavirii sale, 1990), sfântul părinte porunci ca poporul să se dea la o parte şi să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”.

Pe când avea 17 ani, Dumnezeu o lipsi pe sfânta Matrona de mângâierea pelerinajelor, luându-i pe neaşteptate puterea de a merge. Din acea clipă petrecu tot restul vieţii mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii şi mângâierii celor ce veneau la dânsa.

Curând sosiră vremuri grele şi tulburi peste Rusia: revoluţia, împărţirea pământurilor şi foametea.

În anul 1925, pe când avea 40 de ani, sfânta maică veni să locuiască în Moscova, petrecând în răstimpuri scurte în case ale creştinilor, unde venea mulţime mare de popor pentru a primi mângâiere şi izbăvire de mâhniri şi necazuri. Iar dânsa îi liniştea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce şi le spunea cuvinte de încurajare. Uneori glumea, alteori era aspră. Câteodată spunea numai un cuvânt şi sufletul se tămăduia de tulburare şi tristeţe.

Nu cu multă vreme înaintea adormirii sale, le spunea celor apropiaţi:

– Toţi, toţi să veniţi la mine şi să-mi povestiţi necazurile voastre, de parcă aş fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi şi vă voi ajuta!

şi

– Agăţaţi-vă cu toţii de călcâiul meu şi vă veţi mântui, nu vă desprindeţi de mine, ţineţi-vă cât mai strâns!

La 2 mai 1952, se mută în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaştele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă şi izvorând fără oprire minuni, care se aşezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Peste un an, la 2 mai 1999, sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinţilor, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru marea mulţime de minuni săvârşite prin mijlocirea sfintei noastre maici.
Surse: trinitastv; http://altarulcredintei.md; doxologia.ro.

Un păcat strigător la cer pe care îl faci fără să realizezi și-ți atragi numai rău Domnul le înapoiază celor ce se căiesc milele Sale, ca cei ce greşesc să nu cadă în deznădejde


Un păcat strigător la cer pe care îl faci fără să realizezi și-ți atragi numai rău! Domnul le înapoiază celor ce se căiesc milele Sale, ca cei ce greşesc să nu cadă în deznădejde!
Voi spuneţi că pentru voi acum există numai un singur Dumnezeu – şi toată nădejdea voastră este în El. Aşa trebuie să simţiţi mereu: căci fară voia lui Dumnezeu nici o mie de ajutoare omeneşti nu vă pot ajuta.

Domnul le înapoiază celor ce se căiesc milele Sale, ca cei ce greşesc să nu cadă în deznădejde, iar vrăjmaşul transformă acest lucru în ispite pentru noi căderi, insuflându-le: „Nu-i nimic… ai căzut… dar Dumnezeu ţi-a înapoiat totul… poţi să mai greşeşti… nu-i nimic, te vei căi şi ţi se va da totul înapoi…” Linguşirea aceasta este mai ademenitoare decât toate… şi nu pare a fi importantă… Printre altele, împlinirea ei este un păcat strigător la cer, anume să greşeşti cu nădejdea în mila lui Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este nemăsurată, însă noi suntem limitaţi… şi putem ajunge până acolo încât să încetăm să ne căim şi să ne zdrobim inima din pricina deselor căderi, iar fară acestea nu va exista în noi vas pentru primirea milei..
***

De ce este atât de grav păcatul deznădejdii

Numai păcatul deznădejdii, care stăpânește pe om, nu are vindecare, căci deznădăjduirea este însăși părăsirea pocăinței și întoarcerea de către mila lui Dumnezeu.
Numai păcatul deznădejdii, care stăpânește pe om, nu are vindecare, căci deznădăjduirea este însăși părăsirea pocăinței și întoarcerea de către mila lui Dumnezeu.

Pentru aceasta Soborul al șaptelea de la Niceea a hotărât că numai păcatele cele nepocăite sunt spre moarte. Deci, putem spune că numai acolo unde se cuibărește deznădăjduirea, nu mai este vindecare și nici iertare. Să ne înfricoșăm de răutatea aceasta și să fugim de ea ca de veninul șarpelui, căci ea este lepădarea Darului Sfânt și defăimarea milostivirii celei nemăsurate a lui Dumnezeu.
***

Cum te poţi vindeca de deznădejde?

Ți se pare că iertarea ar trebui să fie dobândită prin anumite nevoinţe, printr-o viaţă curată, nu de către un om ca tine. Primeşte de la Dumnezeu ceea ce-ţi dă El, alipindu-te de duhovnic şi încercând să faci ceea ce-ţi spune.
E o cale foarte complexă procesul acesta de ieşire din deznădejde. El cere smerenie şi cere credinţă. Din necredinţă deznădăjduim. Nu-L credem pe Dumnezeu, Care zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, cel ce cheamă numele Meu se va mântui, n-am venit pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi”. Nu-L credem. Dar când vine diavolul şi zice: „Nu te vei mântui, că ai făcut cutare şi cutare treabă! Dumnezeu nu te mai iubeşte!”, îndată-l credem.

Aşa că este nevoie de credinţă. Să primim iertarea lui Dumnezeu, pur şi simplu, în spovedanie. Ne-am spovedit neputinţa noastră. Care-i pricina deznădejdii noastre? Vreun păcat? Nu este nici un păcat care să biruiască iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Înseamnă că pricina este alta. Chiar dacă ai avea nu ştiu ce păcat, du-te şi te spovedeşte şi Dumnezeu te iartă. Iată că pricina nu mai este păcatul tău, pentru că ţi l-a iertat Dumnezeu în spovedanie. Oricum deznădăjduieşti. Înseamnă că nu păcatul este problema, problema este starea sufletului tău, puţina ta credinţă, mândria ta. Pentru că ţi se pare că iertarea ar trebui să fie dobândită prin anumite nevoinţe, printr-o viaţă curată, nu de către un om ca tine. Primeşte de la Dumnezeu ceea ce-ţi dă El, alipindu-te de duhovnic şi încercând să faci ceea ce-ţi spune.

De regulă, la deznădejde ajung oamenii care au făcut neascultare de duhovnicii lor. E regulă. Deznădejdea este plata pentru neascultare. Dumnezeu voieşte să te scuture şi să te readucă la realitate, să te readucă în Biserică. Aşa că, reintraţi în ascultarea lui Dumnezeu prin spovedanie şi încercaţi să păziţi canonul pe care vi-l dă duhovnicul. Şi mergeţi mai des la slujbele bisericeşti. Din deznădejde, din melancolie ieşim prin rugăciunea de obşte.
Surse: http://altarulcredintei.md; doxologia.ro

Rugăciunea care se spune pe 8 februarie Mare putere are, Azi


Rugăciunea zilei de azi, 8 februarie! Spune-o cu credință mare, Azi, și vei avea binecuvântare, ajutor, pace și sporire în toate!
Acatistul Sfinților Mari Mucenici Teodor Stratilat și Teodor Tiron
8 Februarie

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 2-lea

Putere de sus ai luat prin chinurile tale cinstite de noi, nevoitorule al Domnului, și prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care, Stratilate, ți-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei, ai rușinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele mucenicești și pentru dragostea lui Hristos, cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioșii strigă ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, crin și floare din Evhaita;
Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmașilor;
Bucură-te, că prin chinuri ai câștigat cereasca Împărăție;
Bucură-te, și noi strigăm ție;
Bucură-te, că armă ai avut Crucea Domnului;
Bucură-te, că pe tirani cu puterea ei ai surpat;
Bucură-te, că și pe idoli ai batjocorit;
Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie la săraci i-ai împărțit;
Bucură-te, că prin aceasta Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, că prin răbdare cununi ai câștigat;
Bucură-te, că spre cele cerești pe toți ne-ai îndemnat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 3-lea

Luminându-ți ochiul minții, către cer ai privit și, de frumusețea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci și trupul tău, Tiroane, l-ai dat muncilor celor de multe feluri, pentru care ai primit coroană neveștejită și gherdanul biruinței, pentru care cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lumină de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăție te-ai dat credincioșilor, Tiroane, că înfierbântându-te cu râvna bunei credințe, ai scăpat pe credincioși de spurcăciunile cele idolești, pentru care cântăm ție:
Bucură-te, ajutorul cel grabnic;
Bucură-te, strălucirea bunei credințe;
Bucură-te, ocrotitorul ortodocșilor;
Bucură-te, înfrânătorul păgânătății;
Bucură-te, că prin colivă pe credincioși ai scăpat;
Bucură-te, lauda și bucuria episcopului Ioan;
Bucură-te, că el cântare vrednică ți-a dat;
Bucură-te, biruitorule al tiranilor împărați;
Bucură-te, că și pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, al Bisericii înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin jertfă cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslăvit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 4-lea

Puterea credinței înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ți-ai dat trupul muncilor celor înfricoșătoare, Sfinte Stratilat; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Putere luând asupra păgânătății, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, Căruia sufletul ți-ai dat cu mulțumire și te-ai făcut apărător credincioșilor, mucenice Stratilat, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că prin suferință cununa muceniciei ai luat;
Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos întărire;
Bucură-te, că pe idoli cu puterea Lui, ai surpat;
Bucură-te, strălucirea Iracliei și a Evhaitei;
Bucură-te, că șapte zile nemâncat ai petrecut;
Bucură-te, că și alte chinuri cu răbdare ai suferit;
Bucură-te, că toți care te-au văzut pe Hristos au proslăvit;
Bucură-te, că prin bărbăția ta puterea credinței a înflorit;
Bucură-te, că mulți bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus;
Bucură-te, că Evhata ție a cântat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 5-lea

Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioșilor din toată lumea, lauda mucenicilor, Teodore Stratilat, că ai scăpat pe mulți de înșelăciunea idolească și pe Hristos ai mărturisit și ai luat cunună neveștejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Strălucind prin biruința mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Care a primit nevoințele tale cele mucenicești, arătându-te apărător fierbinte credincioșilor din toată lumea, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, mărturisitorule al credinței;
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, crinul înfrânării;
Bucură-te, balsamul vindecării;
Bucură-te, cedrul curăției;
Bucură-te, ajutătorul săracilor;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor;
Bucură-te, că ești tuturor folositor;
Bucură-te, că din orice nevoi izbăvești;
Bucură-te, că sănătoși ne păzești;
Bucură-te, că și locașul tău îl proslăvești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 6-lea

Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu sulița răbdării tale pe Faraon cel gândit și închinăciunile elinilor le-ai surpat, rușinând în priveliște pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Mărturisitor fierbinte te-ai arătat, Mucenice Teodor Tiron, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai rușinat a mărturisi pe Hristos, ci ai rușinat închinăciunile cele idolești, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost;
Bucură-te, că pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat;
Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut;
Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te mărește;
Bucură-te, că Humialon, orașul tău, te proslăvește;
Bucură-te, că acum creștinii serbează al tău nume;
Bucură-te, că-n nevoi și-n izbânzi strigăm ție;
Bucură-te, făcător de minuni alese;
Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăvește;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 7-lea

Vrând tu, Mare Mucenic Stratilat, a-ți mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni și cu milostenii, te-ai gătit spre lupte mucenicești, pe care le-ai primit cu bucurie, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străină minune a fost în toată Evhaita și Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând și pe împărați mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, minunea Evhaitelor;
Bucură-te, înfrumusețarea Iracliei;
Bucură-te, podoaba mucenicilor;
Bucură-te, mustrătorul tiranilor;
Bucură-te, jertfă însuflețită;
Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat;
Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit;
Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănțuit;
Bucură-te, că și noi bun apărător te-am dobândit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 8-lea

Toată ceata îngerilor, cu mucenicii și cu stăpânul lor, întru cântări a întâmpinat sufletul tău, Mare Mucenice Teodor Tiron, încoronând creștetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor, și toți au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată făptura s-a alăturat lângă lauda pe care ți-a făcut-o Hristos, Mirele tău, îngerii priveau așteptând venirea ta, mucenicii cântau biruința ta, iar pământul s-a sfințit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:
Bucură-te, că ele au încoronat creștetul tău;
Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta;
Bucură-te, că neveștejită cunună ai primit;
Bucură-te, că pentru credincioși rugăciune ai făcut;
Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit;
Bucură-te, că El prin tine S-a proslăvit;
Bucură-te, că Biserica apărător te-a câștigat;
Bucură-te, al locașului tău grabnic apărător;
Bucură-te, că de ispite, de furturi și de judecăți ești risipitor;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 9-lea

Privind la frumusețea cerului, ți-ai luminat privirile minții, cunoscând pe Ziditorul cerului și al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-ai lăudat, Mucenice Teodor Stratilat, și cântare ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori au amuțit ca niște pești fără de glas, cum tu, un tânăr ostaș, ai defăimat frumusețile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântăm ție acestea:
Bucură-te, ritor între mucenici;
Bucură-te, trâmbiță propovăduitoare;
Bucură-te, luptător nebiruit;
Bucură-te, răbdătorule de patimi;
Bucură-te, gherdane al răbdării;
Bucură-te, căci cu bărbăție ai mărturisit;
Bucură-te, că credința nevinovată ai păzit;
Bucură-te, că la aceasta și pe noi ne-ai sfătuit;
Bucură-te, căci cu îngerii te-ai unit;
Bucură-te, căci cu ucenicii locuiești;
Bucură-te, că prin chinurile tale pe toți îi veselești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ți mântuiești sufletul și să câștigi viața nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul și cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Care este marginea doririlor, pentru Care și ultima picătură de sânge cu mulțumire ți-ai dat cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Vrând noi, nevrednicii, a-ți lăuda mucenicia și nevoințele tale, Sfinte Mare Mucenic Teodor Tiron, prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ți cu dragoste acestea:
Bucură-te, că sufletul tău curat tot pământul a sfințit;
Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toți diavolii s-au îngrozit;
Bucură-te, că și văduva ajutorul tău a primit;
Bucură-te, apărătorule de cetate;
Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate;
Bucură-te, al păcătoșilor lesne iertătorule;
Bucură-te, al tuturor împlinitor de cereri;
Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule;
Bucură-te, al preoților cucernici de mari daruri dătătorule;
Bucură-te, al monahilor bun ajutătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 11-lea

Împăratul împăraților și Domnul domnilor, întru ospățul cel duhovnicesc, a adăpat sufletul tău din pomul vieții, unde ai auzit glasul puterilor cerești și dansurile mucenicilor, și de bucuria aceea îmbălsămat fiind, ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Împăratul Maximian cu toți muncitorii lui n-a putut birui sufletul cel de diamant, Mucenice Teodor Stratilat, nici nu te-a putut despărți de doritul tău Hristos, Căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ție:
Bucură-te, binecinstitorule al Sfintei Cruci;
Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, râvnitorule al Împărăției cerurilor;
Bucură-te, bine primitule în locașurile ei;
Bucură-te, diamantul și steaua credinței;
Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte;
Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre;
Bucură-te, veșmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre;
Bucură-te, împlinitorul cererilor noastre;
Bucură-te, al locașului tău înfrumusețare;
Bucură-te, al robilor casei tale cucernică și sfântă mângâiere;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 12-lea

Haruri mucenicești împarți tuturor credincioșilor, Sfinte Mare Mucenic Teodor Tiron, preoților ești podoabă și lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta și te cheamă cu credință, le împlinești cererile; mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătoșii, dăruiește-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vrând, Sfinte Mare Mucenic Teodor, a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârșita dorire, unde privești frumusețea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău și n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile și minunile tale, pentru aceasta primește prinos de mulțumire acestea:
Bucură-te, steaua harului ceresc;
Bucură-te, podoaba cinului preoțesc;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și lumină;
Bucură-te, lauda celor ce-ți cânta ție;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii;
Bucură-te, că și rugăciunile noastre le primești;
Bucură-te, dătătorule de sfaturi dumnezeiești;
Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele;
Bucură-te, diamant care tai neputințele;
Bucură-te, al sufletului meu mântuire;
Bucură-te, al locașului tău apărătorule;
Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 13-lea

De trei ori fericiților, podoaba Ortodoxiei și lauda Evhaitelor, mucenicii Domnului Teodor Tiron slăvite și Stratilat nebiruite, rugați-vă Domnului pentru mântuirea noastră, ca izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul I: Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită…, Condacul 1: Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor…, și se face otpustul.

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Mergi azi să te închini la moaștele acestui sfânt mare Azi, de ziua lui, împlinește dorințele tuturor Face minuni Îți lăsam aici adresa:


Mergi azi să te închini la moaștele acestui sfânt mare! Azi, de ziua lui, împlinește dorințele tuturor! Îți lăsam aici adresa:
Sfântul Mucenic Teodor Stratilat
Luna februarie în 8 zile: pomenirea Sfântului Măritului Marelui Mucenic Teodor Stratilat.
Acesta a trăit pe vremea împăratului Licinius (308-321), trăgându-se cu neamul din Evhaita. Și fiind un general viteaz – numele de Stratilat arată că era un mare conducător de oaste -, împăratul îi încredințase cârmuirea cetății Heracleea, lângă Marea Neagră.

Și întrecea Sfântul pe mulți, cu podoaba sufletului, cu frumusețea trupului și cu puterea cuvântului și mulți căutau să-l aibă prieten. Până și Licinius împăratul dorea să-l întâlnească , măcar că auzise că este creștin. Auzind însă că acest dregător al său, nu numai că s-a îndepărtat de cinstirea zeilor, dar se ostenea și cu propovăduirea credinței în Hristos, și îndemna, pe toți, să se lepede de închinarea idolilor, împăratul hotărî să-l cerceteze el însuși și, de nu se va întoarce, cu înfricoșătoare moarte să-l piardă.

A mers în Heracleea împăratul și, la cererea Sfântului Teodor, i-a dat acestuia îngăduința să ia idolii de aur acasă la el, spre a-i cinsti, după datină. Dar, ducându-i acasă, Sfântul a sfărâmat idolii în bucăți și i-a împărțit la săraci. Iar dacă s-a făcut ziuă, Maxențiu sutașul a spus împăratului că a văzut capul de aur al zeiței celei mari, Artemida – zeiță care a fost dată în ajun Sfântului Teodor -, și că acum era purtat de un sărac. Și acesta, fiind întrebat, a mărturisit că de la Teodor Stratilat l-a primit. Și împăratul, auzind de o faptă ca aceasta, a rămas mut de mânie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfântul a fost prins și adus înaintea sa. Și, mărturisind el că toate cele spuse de sutaș sunt adevărate, Sfântul a fost osândit la chinuri grele. Și a îndurat Sfântul Teodor, cu credință și cu bărbăție, toate chinurile; și pătimind, neîncetat propăvăduia credința în Hristos. Deci, împăratul, văzând că nu poate să-l întoarcă la zădarnica cinstire a idolilor, a poruncit să i se taie capul și, astfel, s-a săvârșit în ziua de 8 februarie.
Iar sfintele lui moaște au fost îngropate în cetatea de naștere, Evhaita, care mai apoi s-a numit Teodoropol, în cinstea Sfântului. Peste multă vreme, în anul 1260, ele au fost aduse la Veneția, unde se află și astăzi. Tot în Veneția se află și o statuie a Sfântului Teodor, așezată pe un stâlp, din vestita piață a Sfântului Marcu.

Prea Sfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștiului, cu ocazia unui botez pe care l-a săvârșit în biserica noastră, a adus în dar o particică din moaștele sfântului, fără să știe că pruncul urma să fie creștinat chiar cu numele de Teodor.

Biserica unde se găsesc moaștele Sfântului se află în Drumul Taberei – Biserica Sfânta Vineri.
Str. Brașov 21C, București
Preot paroh – Nicolae Burlan
pr.nicolaeburlan@yahoo.com
0722-766998

Preot coslujitor – Iustin Manta
iustinmanta@yahoo.com
0722-325012

Preot coslujitor – Costin Laurențiu Aldea
0721-396644

sau telefon biserică: 021-7464444

Tropar: “Cu numirea oștirei celei adevărate, purtătorule de chinuri al cerescului Împărat,voievod prea bun te-ai făcut, Teodore. Căci cu armele credinței te-ai oștit înțelepțește și ai biruit cetele dracilor și purtător de biruință, viteaz, te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credință, pururea te fericim.”
***
Condacul 13 din Acatistul Sfintilor Mucenici Teodor Tiron si Teodor Stratilat
De trei ori fericitilor, podoaba Ortodoxiei si lauda Efaitelor, mucenicii Domnului: Teodore Tiroane slavite si Stratilate nebiruite, rugati-va Domnului pentru mantuirea noastra, ca izbavindu-ne din nevoi, sa cantam Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)
Sursa: http://www.bisericasfvineri.ro

De ce se fac pomenirile pentru cei morți în zi de sâmbătă? Pomenirea generală se face în sâmbăta dinaintea Duminica Înfricoșătoarei Judecăți Ce se dă de pomană sâmbătă, 10 februarie:


De ce se fac pomenirile pentru cei morți în zi de sâmbătă?! Pomenirea generală se face în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți! Ce se dă de pomană sâmbătă, 10 februarie:
Astăzi se prăznuiește Sâmbăta morților sau Moșii de iarnă

În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfrico­şătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, în Biserica Ortodoxă Română se săvârșesc slujbe de po­me­nire generală a celor ado­rmiți. Această zi mai este cunoscută în tradiția noastră și cu denumirea de Moșii de iarnă. Părinții Bisericii au rânduit ca în general sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu sufletul în iad, eliberându-i apoi de acolo pe Adam și Eva și toți drepţii adormiţi, odată cu Învierea Sa.

Sinaxarul sâmbetei care precedă Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi ne spune că „dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice”. Această pomenire a celor adormiți a fost rânduită astăzi și pentru că mâine este sărbătorită Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Rugăciunea generală a Bisericii pentru cei adormiţi devine o imagine a marii adunări eshatologice, care va preceda Judecata finală, și este o invocare a milei și iertării lui Dumnezeu față de sufletele celor adormiți care așteaptă acest eveniment.

În Biserica Ortodoxă Română, sâmbetele morţilor sunt numite ale Moşilor, deoarece prin cuvântul „moş” sunt denumiţi înaintaşii dintr-un neam. „Din moşi-strămoşi” este o expresie care arată vechimea necunoscută a neamului omenesc, dar și legătura dintre cei care trăiesc la un moment dat cu înaintașii lor, care sunt trecuți din această lume, legătură care se manifestă prin rugăciune și pomenire a celor adormiți și împărțirea de daruri în numele lor.
***
Conform datinilor stravechi, in unele zone ale tarii batranii povestesc cum sufletele mortilor vin in aceasta zi pe pamant, in timp ce credinciosii dau de pomana mancare gatita pentru ca spiritele sa ii ocoleasca.
In aceasta zi obiceiul cere sa se dea de pomana sarmale, placinta, vin, coliva, colaci, fructe sau chiar si lumanari aprinse. La mormintele rudelor oamenii trebuie neaparat sa aprinda cel putin doua lumanari, care au rolul de a incalzi sufletele mortilor.

Cei batrani isi aduc aminte ca Mosilor de iarna li se mai spunea si Mosii de piftii si sambata piftiilor. Mai mult, aceasta este singura zi in care se mananca racituri sau piftii.
De asemenea, se obisnuieste ca in aceasta zi sa nu se lucreze.
***

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
Surse: Marius Nedelcu, ZiarulLumina; http://calendarulortodox.ro; Doxologia.ro.