Să spui: Slavă Ție, Dumnezeule, pentru toate, mi-a spus zâmbind îngerul meu


În somn am văzut că am mers în Rai și un înger a venit să mă însoțească. Mergeam unul lângă altul printr-o încăpere uriașă plină de îngeri.

Povățuitorul meu s-a oprit la primul post de lucru și mi-a spus:

– Aici este Secția de Primire. Aici primim toate cererile, sub formă de rugăciune, care merg la Dumnezeu.

Am privit în jur. Tot locul acela era plin de îngeri care primeau și triau cererile scrise, ce se făceau stive voluminoase de hârtii și însemnări de la oamenii din toată lumea.

Apoi am mers mai departe printr-un culoar lung până ce am ajuns la al doilea post de lucru. Aici îngerul mi-a spus:

– Aceasta este Secția de Împachetare și Livrare. De aici se expediază bucuriile și binecuvântările la cei care le-au cerut.

Am luat aminte câtă mișcare era și aici. Nenumărați îngeri alergau încolo și-încoace, lucrând din greu, de vreme erau nenumărate dorințele care se ceruseră și trebuiau împachetate pentru a fi trimise pe pământ.

Am plecat de aici și, în capătul unui alt culoar lung, ne-am oprit la ușa unui post foarte mic. Spre marea meu uimire, acolo stătea numai un înger, fără să facă aproape nimic.

– Aici este Secția Mulțumirilor, mi-a spus încet îngerul meu. Părea a fi puțin rușinat.

– De ce aici nu este de lucru?, am întrebat.

– Este dureros, a suspinat îngerul. După ce oamenii primesc bucuriile, forte puțini sunt aceia care trimit mulțumiri.

– Dar cum poate mulțumi cineva lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-a primit?, am întrebat din nou.

– Foarte simplu, a răspuns îngerul. Trebuie să spui numai atât: Îți mulțumesc, Dumnezeul meu!

– Dar, mai exact, pentru ce trebuie să mulțumim?

– Dacă ai alimente în frigider, haine pe tine, un acoperământ deasupra capului tău și un loc unde să dormi, ești mai bogat decât 75% din oamenii acestei lumi.
• Dacă ai bani în bancă, în portofel și ceva mărunțiș într-o tipsie, ești printre 8% dintre oamenii care duc o viață prosperă.
• Dacă te trezești astăzi mai sănătos decât erai ieri, ești mai binecuvântat decât toți cei care nu vor supraviețui până mâine.
• Dacă nu ai trăit niciodată experiența fricii de război, a singurătății închisorii, a agoniei chinuirii și a săgetăturilor foamei, ești înaintea a 700.000 de oameni de pe acest pământ.
• Dacă te poți ruga într-o biserică fără să fi atacat, arestat sau executat, te vor invidia cu siguranță în jur de 3.000.000.000 de oameni din această lume.
• Dacă părinții tăi sunt încă în viață și sunt încă împreună, ești un om rar.
• Dacă poți ține capul sus și să zâmbești, ești o excepție pentru toți cei care trăiesc în nesiguranță și în deznădejde.

– Am înțeles, am spus eu. Dar acum ce să fac? Cum să încep?

– Să spui: Slavă Ție, Dumnezeule, pentru toate!, mi-a spus zâmbind îngerul meu. Să numeri binecuvântările primite și să conștientizezi cât de privilegiat ești.

Articol relatat de portalul marturieathonita.ro

S-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică şi tot ce scot din munca lor dau la doctori şi la spitale…


De obicei, înainte de Vecernia Sărbătorii sau a duminicii încetează orice lucrare. Este mai bine să se lucreze mai mult în ziua de mai înainte de ajun, atunci când se poate rândui aceasta, şi să nu se lucreze după Vecernia ajunului.

Altceva este să facă cineva într-o sărbătoare sau duminică un lucru uşor, după amiaza, atunci cand este mare nevoie, dar şi acesta cu mare grijă. Mai demult şi ţăranii care erau la ogoarele lor, de îndată ce auzeau clopotul de Vecernie, îşi făceau Cruce şi încetau munca. La fel şi femeile ce stăteau acasă, se sculau, îşi făceau Cruce şi lăsau împletitul sau orice altceva lucrau. Iar Dumnezeu îi binecuvânta. Erau sănătoşi şi se bucurau… Acum au desfiinţat sărbătorile, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică şi în cele din urmă tot ce scot din munca lor dau la doctori şi la spitale… Odată a venit un tată la Colibă şi mi-a spus: “Copilul meu se îmbolnăveşte adesea şi medicii nu pot afla ce are”. “Să încetezi să mai lucrezi duminica şi toate se vor schimba”, i-am spus. Şi într-adevar, n-a mai lucrat şi copilul lui s-a vindecat.

Întotdeauna le spun mirenilor să înceteze de a mai lucra duminicile şi sărbătorile, ca să nu-i ajungă nenorociri în viaţă. Fiecare îşi poate rândui treburile, astfel încât să nu le facă în duminici şi sărbători. Principalul este sensibilitatea duhovnicească. Dacă există sensibilitate, se pot afla soluţii pentru toate. Şi chiar de s-ar păgubi puţin din pricina unor schimbări ale treburilor lor, vor primi îndoită binecuvântare. Dar mulţi nu înteleg aceasta. Nu merg nici la Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie sfinţeşte. Dacă creştinul nu merge duminica la biserică, cum se va sfinţi?

Din pacate însă, oamenii încet-încet merg înspre a nu mai respecta nici sărbători, nici nimic

Vezi că si numele le schimbă, ca sa nu-si mai aduca aminte de sfinţi. Pe Vasiliki o fac Viki; pe Zoe, Zozo, spunand astfel de doua ori „Zoo”. Au pus sărbătoarea mamei, a lui mai, aprilie… Peste puţin vor spune: „Astăzi este sărbătoarea anghinarei, cealaltă a chiparosului, în cutare ziua de naştere a celui ce a inventat bomba atomică sau fotbalul”. Dar nu va lăsa Dumnezeu…”.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003

Povestea pomului din care a fost făcută Sfânta Cruce


pomul-lemnul-sfanta-cruce

Potrivit traditiei crestine, Sfanta Cruce ar fi fost lucrata din trei feluri de lemn: cedru, chiparos si maslin sau chiparos, ulm si merisor. Acest lucru se intemeiaza pe urmatoarea profetie: „Marirea Libanului, chiparosul, ulmul si merisorul la tine vor veni, cu totii laolalta, ca sa impodobeasca locasul cel sfant al Meu, si Eu voi slavi locul unde se odihnesc picioarele Mele” (Isaia 60, 13). Acest „loc” unde se odihnesc picioarele Domnului a fost interpretat ca fiind postamentul de la baza Sfintei Cruci.

„Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui; sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul; sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii si zic cu veselie: Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii in veci. Amin!”

Potrivit traditiei locale, Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim a fost zidita pe locul de unde a fost taiat copacul din care a fost facuta Sfanta Cruce a Mantuitorului. Se mai crede ca tot aici a fost inmormantat Adam, cu toate ca exista si alte cateva traditii legate de locul de inmormantare al acestuia, una dintre ele identificand locul cu piatra de pe Golgota, pe care a fost inaltata Sfanta Cruce.

Pomul Sfant, potrivit traditiilor locale, care au si fost infatisate in icoanele zugravite in capela manastirii amintite, a avut la origine trei seminte (maslin, chiparos si cedru) pe care Avraam i le-a dat-o lui Lot. Luand semintele, Lot le-ar fi plantat langa cortul sau, udandu-le numai cu apa din Iordan. Din aceste seminte ar fi crescul un capac cu trei tulpini, care a fost folosit mai apoi pentru facerea Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.

Locul exact al radacinii Pomului celui Sfant se afla in incinta manastirii, intr-o capela subterana, fiind incadrat cu marmura si bronz. Prin partea stanga a bisericii, o usa conduce, printr-un culoar stramt, la camera cu pricina. In aceasta capela sunt asezate mai multe icoane ce infatiseaza istoria Copacului: Lot, scapand din Sodoma; Avraam, dand lui Lot cele trei seminte; Lot, plantand semintele; Lot, udand Copacul Sfant, cu apa din Iordan; taierea Copacului si cararea acestuia spre Golgota; pironirea pe Cruce a Mantuitorului, in vederea soldatilor romani, a Maicii Domnului si a Mariei Magdalena; Rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos.

Aceasta traditie, prezenta astazi in Ierusalim, si-ar avea inceputul prin secolul al XIII-lea, cand episcopul romano-catolic Jacopo de Voragine, din Geneva, o consemneaza in cartea „Legenda de Aur”. Acesta, in legenda numita „Viata lui Adam”, spune ca Set ar fi asezat trei seminte diferite in gura lui Adam, mai inainte de a-l ingropa, iar din acestea ar fi crescut acei un pom cu trei tulpini, una de cedru, una de chiparos si alta de maslin, din care a fost confectionata Crucea Mantuitorului. Set ar fi avut cele trei seminte de la un inger care pazea portile raiului.

Cititi mai multe pe crestinortodox.ro

Știai asta? Dacă te întâlnești cu dușmanul tău, să eviți să-l privești în ochi Știi de ce?


Știai asta? Dacă te întâlnești cu dușmanul tău, să eviți să-l privești în ochi! Știi de ce?
Cum ne apărăm de energia duşmănoasă a celuilalt
Când cineva discută cu un om violent sau vrăjmaş, este bine, pentru a evita pe cât cu putinţă din partea aceluia energia care îl covârşeşte, îl de­ranjează, să evite să-l privească în ochi, ci să-l privească mai sus de ochi, deasupra nasului, ca, în timp ce arată că îl ascultă şi că este atent, să nu fie covârşit de energia duşmănoasă a celuilalt. (Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex)
***

Rugăciune pentru vrăjmași

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl, mai înainte de veci, Care de bunăvoie ai primit moartea pe Cruce pentru mân­tuirea neamului omenesc și ca un mielușel fără de glas împotriva celui care-l înjunghie așa nu Ți-ai des­chis gura; căci pe Cruce fiind răs­tig­nit între cei doi tâlhari și batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre Cer Ți-ai ridicat ochii și cu bunătate Te-ai rugat: „Pă­rinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”. Tu, Doamne, ne-ai învățat să nu stăm împotriva celui rău și ai zis: „De te va lovi cineva peste obra­zul cel drept, întoarce-i și pe cel stâng”. Asemenea, Tu ne-ai poruncit zicând: „Iubiți pe vrăj­mașii voștri, binecu­vântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei care vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Părintelui vostru cel din Ceruri, căci El răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”.

Tu Însuți, întru tot bunule Îm­pă­rate, caută la mine, nevrednicul robul Tău, și dă-mi tărie, ca să nu mă mânii împotriva vrăjmașului meu și să nu-i întorc lui loviturile cu răzbunare, căci „numai al Meu este a răzbuna”, gră­­iește Domnul. Iar nouă, făpturilor celor după chipul și asemănarea Ta, ne-ai po­runcit Tu Însuți „ca să nu apună soarele peste mânia voastră” și daruri la sfintele Tale altare să nu ducem până nu ne vom fi împăcat mai întâi cu cei în neînțelegeri cu noi!

Tu, deci, Care în luminoasa și sfânta rugăciune „Tatăl nostru” ne înveți să ne rugăm zicând: „Și ne iartă nouă gre­­șelile noastre, precum și noi ier­tăm greșiților noștri”, ajută-mi mie, Doamne, ca potrivit cuvintelor Tale să răsplă­tesc cu bine celor care mă urăsc, celor care mă vatămă și celor care mă prigo­nesc. Dă-le, Doamne, pacea Ta, luminează-le mintea, ca să Te cu­noas­­că pe Tine și poruncile Tale, cu­rățește-le inima și o îmlădie, ca să-și vadă greșelile și să se căiască de ne­dreptățile lor! Nu-i lăsa pe ei, Doam­ne, în rătăcire și în păcat! Trimite-le lor binecuvântarea Ta, ca să se în­toarcă și să se mântuiască și să fie vii întru Împărăția Ta!

Iar mie, Stăpâne, dăruiește-mi duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, pentru ca în pace și cu bucurie pururea să gră­iesc către Tine unele ca acestea: „Iartă-ne nouă greșe­lile noastre, precum și noi iertăm gre­șiților noștri!”. Amin.

Până și oamenii din Biserică au această înclinație, spre minuni, vedenii, vise și descoperiri Ce se întâmplă, de fapt:


Până și oamenii din Biserică au această înclinație, spre minuni, vedenii, vise și descoperiri! Ce se întâmplă, de fapt:

Minuni și vedenii pentru vremurile de pe urmă
În vremurile de pe urmă, spun Sfinții Părinți, că oamenii vor fi atrași peste măsură de fenomenele paranormale (paranormale = paralele cu normalul), de marile enigme, minuni și vedenii. Acest lucru îl vedem cu ușurință în viața noastră de toate zilele, vedem cum întreaga societate este bântuită de promovarea unui stil de viață înrudit cu fenomenalul, cu extraordinarul. Până și oamenii din Biserică au această înclinație spre minuni și vedenii, vise și descoperiri.

Biserica ne învață să fugim de aceste manifestări căci sunt foarte periculoase și vătămătoare, patericul ne prezintă din viața nevoitorilor multe suflete înșelate de diavol pe tărâmul imaginației, minunilor, vedeniilor și viselor.

Mulțimea sectelor și mai ales penticostalii au ca element de bază acest tip de înșelare pentru creștinii neștiutori, slabi în credință și ușor de păcălit.

Părinții ne învață că cea mai mare minune (întâi de toate) pentru fiecare în parte este să-și vadă păcatele, iar o minune mai mare ca aceasta este să le plângă cu pocăință adevărată.

Părintele Epifanie a fost întrebat odată:

– Părinte, ați văzut vredată vreo vedenie?

– Nu, frate. Nici n-am văzut, nici nu vreau să văd. Ceea ce vreau să văd sunt numai păcatele mele.

Un creștin ciudat l-a întrebat odată pe Stareț :

– Părinte, în viața dumneavoastră ați văzut minuni?

– Minuni? Numai minuni am văzut! – răspunse starețul.

Curios, acel creștin îl rugă cu un interes deosebit:

– Vreau să-mi povestiți cea mai mare minune pe care ați văzut-o!

– Cea mai mare minune ce am văzut-o este că Dumnezeu a venit pe pământ să mă mântuiască pe mine, cel mai păcătos dintre oameni.

Atunci curiosul îi spuse dezamăgit:

– Asta ați avut să-mi spuneți?

– Fiule, există altă minune mai mare ca aceasta? – întrebă Starețul.
(Crâmpeie de viață, Din viața și învățătura părintelui Epifanie Teodoropulos)
***
A reușit la Academia de Poliție prin mijlocirea Maicii Domnului
„Examenul urma să fie susținut la București și erau înscris numai copii de procurori, de polițiști, de oameni mari. Tatăl îi tot spunea să dea la Drept sau în altă parte… Dar ea ținea morțiș pe-a ei. «Lăsați-o să încerce. Maica Domnului s-o ajute!», le-am spus în cele din urmă părinților. Și a reușit fata printre primii”.
Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, ne-a istorisit câteva minuni săvârșite la icoana Maicii Domnului, aflată spre închinare în paraclisul mănăstirii. Iată una dintre ele:

Anul trecut a venit la Bisericani o familie modestă: tatăl era șofer, mama era casnică. Aceștia aveau o fată care își dorea foarte mult să intre la Academia de Poliție din București, unde-s foarte puține locuri și foarte mulți candidați. Șansele ei erau aproape nule. Pentru examenul de admitere erau disponibile 30 de locuri și și se înscriseseră aproximativ 1300 de băieți și fete din toată țara. Numai din județul Neamț erau vreo 200 de copii ce se pregăteau pentru acest examen.

Fetița aceasta era credincioasă, obișnuia să vină la Taina Sfântului Maslu și la Sfânta Liturghie de duminică și se tot rugase pentru această dorință a sa. Când mi-a spus câți candidați sunt și câte locuri, în sufletul meu am zis: N-are cum să intre.

Dumnezeu caută la cei smeriți cu inima

Examenul urma să fie susținut la București și erau înscriși numai copii de procurori, de polițiști, de oameni „mari”. Tatăl îi tot spunea să dea la Drept sau în altă parte… Dar fata o ținea morțiș pe-a ei. „Lăsați-o să încerce. Maica Domnului s-o ajute!”, le-am spus în cele din urmă părinților.

Și a reușit fata printre primii. Am văzut minunea Maicii Domnului și credința lor. Căci se vede când omul se roagă cu credință! Unii zic: „Hai să mai încerc și pe-aici”, și atunci nu le-ajută Dumnezeu să izbândească. Dar alta este când omul se roagă cu toată sinceritatea și cu tot sufletul. Altfel este primită rugăciunea lui, pentru că Dumnezeu caută la cei smeriți cu inima. (Doxologia.ro)

Părintele Cleopa: De aceea este în lume atâta suferință și sunt atâtea boli și certuri în familie Așa să faci, Duminica:


Părintele Cleopa: De aceea este în lume atâta suferință și sunt atâtea boli și certuri în familie! Așa să faci, Duminica:

În zadar alergăm fără rost după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi
În zadar alergăm fără rost după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toți dorim cât mai multe. Toți visăm averi, cinste, sănătate și viață fericită. Dar de faptele creștinești, de rugăciune, de iertare, de pocăință și de Dumnezeu aproape toți uităm.

De aceea este în lume atâta suferință și sunt atâtea boli și certuri în familie, pentru că am uitat de Dumnezeu. Am uitat de poruncile Lui, de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mântuitoarele învățături ale Sfintei Evanghelii, punând nădejdea numai în mâinile, în mintea și în mândria noastră. Poate de aceea mulți creștini nu au adevărata pace și mulțumire sufletească.

Să ne întoarcem din nou la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne așteaptă. Să nu ne mai mândrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în mâinile noastre, nici în viața aceasta trecătoare. Ci numai în Dumnezeu să credem, în El să nădăjduim, Lui numai să I ne închinăm, la Biserica lui Hristos să mergem cât mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.

În toate cele bune să fim întâi. Și la lucrul mâinilor și la biserică și la milostenie și la post și la rugăciune. Cu mâinile să lucrăm, dar cu mintea să ne rugăm. Cu picioarele să călătorim pe calea vieții, dar cu limba să lăudăm pe Dumnezeu și să dăm sfaturi duhovnicești. Să creștem copiii în frică de Dumnezeu, să trăim în pace cu iubitorii de pace, iar de cei răi, răzvrătitori, eretici și robiți de patimi să ne ferim, ca să nu cădem în cursele lor. Să nu ne biruim nici de mândria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beție sau cumplita desfrânare sau de mulțimea grijilor pământești care stăpânesc astăzi toată lumea.

De vom face așa, vom duce aici viață liniștită, vom avea timp mai mult de rugăciune, și vom fi fericiți și pe pământ și în cer. Atunci vom putea cânta împreună cu proorocul David: “Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele“ (Psalm 33, 10). Amin.
(Părintele Cleopa ILIE – Predici la duminicile de peste an)
***
Rugăciunea zilei de duminică

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre. Dăruiește-mi pocăință adevărată, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți, ce-mi trimiți în toate zilele, și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un iertător bun și milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără de a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea buneivestiri a Sfintei Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor. Deosebi încă mă rog întru această rugăciune a mea, pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosădit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău; încă și pentru sfintele Tale patimi și moartea Ta cea mărită, dă dumereală păcătoșilor, ca să se cunoască pe sine și să se căiască de păcatele lor, să se îndrepteze cu mărturisire, să urască păcatele lor și să se lase de ele; și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, în ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți, și pe cei vii și pe cei morți veșnicei Tale împărății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu preasfânt Sângele Tău; înviază-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înălțarea Ta, pentru ca să te mărim în vecii vecilor. Amin.

De mare, mare folos Când și cine poate cere preotului să se dezbrace pe el Cine poate sa „cadă” la Sfintele Daruri?


De mare, mare folos! Când și cine poate cere preotului să se dezbrace pe el! Cine poate sa „cadă” la Sfintele Daruri?!

Învăţături corecte şi învăţături greşite despre biserică şi slujbele care se săvîrşesc în ea

–Cum si cand se foloseste tarnoseala?

Tarnoseala este o bucatica de panza imbibata in ceara topita luata de la sfintirea unei biserici. Se aprinde o lumanare, se fac rugaciuni in casa bantuita de duhuri necurate, se aprinde apoi acea panza sfintita si se face cruce cu ea arzand la tocurile de la usi si ferestre si se merge in toate camerele. Se pot afuma si hainele pe care le poarta. Este mai bine (dar nu obligatoriu) sa se faca acestea miercurea si vinerea in post.

–Ne putem inchina cand trecem pe langa o biserica catolica?

Da, ne putem inchina.

–Cum sa procedam cu mergerea la Biserica atunci cand venim din schimbul trei (dupa noapte )?

De la caz la caz, dupa putere si dragoste, dupa credinta si vointa si dupa cat de obositi ne simtim.

–Se fac metanii in biserica? Cand?

In biserica se fac numai inchinaciuni, cu plecaciuni, in afara de anumite zile din Postul Mare, cand trebuie sa faca toata lumea. Metanii se fac in tot cursul anului acasa, iar in perioadele de la Craciun pana la Boboteaza si de la Inviere pana la Duminica Tomii nu se fac metanii.

–Să nu călcăm pragul bisericii pentru că este acolo o candela care arde. Cînd vii Ia bisericii să nu calci pragul bisericii că in prag sunt sfinte moaşte.

De frică să nu calce pragul bisericii, unii nu vin la biserică. La spovedanie, preoţii de odinioară întrebau pe credincioşi dacă au călcat pragul bisericii, în sensul „dacă s-au dus la biserică”. De asemenea, bisericile vechi aveau uşile scunde şi dacă puneai piciorul pe prag, riscai să dai cu capul de pragul de sus. De aceea se păşea peste prag, cu capul plecat. Dacă plecarea capului era şi „spirituală”, cel ce păşea peste prag se întorcea acasă ca vameşul din pilda cu vameşul şi fariseul, spusă de Hristos (Luca 18;11-14). Sfintele Moaşte nu stau în prag, ci se află pe Sfînta Masă, într-un buzunăraş al Sfîntului Antimis.

–Dacă nu ai haine noi nu ai voie să vii la biserică de Paşti.

Într-o parabolă a Mîntuitorului, un oaspete este dat afară de la masă pentru că nu avea veşminte alese. Aici Mîntuitorul voia să arate că în împărăţia cerurilor nu vom intra oricum, dar nu la îmbrăcăminte se referea EI, ci la suflet. Se spune că un oaspete a fost dat afară de la masă şi s-a întors cu haine noi, dar în loc să mănînce, el a început să pună mîncarea pe haine, spunînd că a fost primit la masă nu pentru el, ci pentru haine. Iubiţi credincioşi, spălaţi-vă hainele – chiar cele vechi – spălaţi-vă trupul, DAR MAI ALES SUFLETUL, şi veniţi să-L primiţi pe Hristos cu cîntarea: „HRISTOS A INVIAT !”.

–Dacă vrei să blestemi pe cineva care ţi-a făcut rău trebuie să mergi la „Biserica Neagră” si să-ţi facă preotul o „slujbă întoarsă”.

În toată ţara, nu există Biserica Neagră, afară numai de cea din Brasov. Şi apoi preoţii nu fac „slujbe întoarse”, nu blestemă, ci se roagă să vină binecuvîntarea lui Dumnezeu peste toată lumea. (Am aflat, spre surprinderea mea, că „slujba întoarsă” ar însemna ca preotul să se roage îmbrăcat cu veşmintele pe dos, la miezul nopţii, cu lumînările întoarse cu capul în jos şi să blesteme pe cel care a făcut răul).

–În decursul fiecărui an trebuie să treci neaparat de 3 ori prin Sfîntul Altar dacă vrei să te mîntuieşti (bărbat sau femeie).

Bărbaţii nu au voie să treacă prin Sfîntul Altar decît în caz de nevoie şi numai cu binecuvîntarea preotului slujitor. Femeile nici măcar atît. Ele pot trece prin Sfîntul Altar numai atunci cînd se sfinţeşte sau se resfinţeşte o Biserică şi numai cu binecuvîntarea arhiereului care slujeşte atunci.

Se trece numai o singura dată, căci o data ne-am şi botezat, şi mai trebuie ştiut că nu cel ce trece prin altarul Bisericii se va mîntui, ci cel care prin credinţă va intra în Altarul Ceresc unde slujesc Sfinţii Îngeri.

–Mireasa trebuie să poarte la slujba de Cununie o păpuşă în sîn ca să-i meargă bine în căsnicie.

Nu contează ce are mireasa cu ea sau pe ea pentru a-i merge bine. Ba mai mult, punînd o păpuşă în sîn este o practica vrăjitorească, iar aceasta îl mînie pe Dumnezeu. Mireasa care este credincioasă şi are suflet bun nu trebuie să poarte nimic în sîn şi-i va fi bine pentru că îngerul lui Dumnezeu o va ocroti. Mireasa care este necredincioasă şi are suflet rău orice ar purta, tot rău îi va merge în căsnicie.

–La sfîrşitul Sfintei Liturghii, cînd preotul zice „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, trebuie să faci trei paşi către preot ca să te mîntuieşti.

Aceste cuvinte sfinte se rostesc de către preot adresîndu-se celor pregătiţi pentru a primi Sfînta Împărtăşanie (post, spovedanie şi să aibă binecuvîntarea preotului duhovnic de a se împărtăşi). Ceilalţi nu se pot apropia de Sfîntul Potir (adică nu se pot împărtăşi). Deci, nu prin cei trei paşi ne mîntuim, ci prin Sfintele Taine (Spovedania, Împărtăşania şi celelalte).

–Dacă treci de trei ori prin Sfîntul Altar cînd se face sfinţirea sau resfinţirea unei Biserici este ca şi cînd te-ai boteza.

Cu alte cuvinte dacă treci de trei ori prin şcoala de şoferi este ca şi cînd ai avea carnet, daca treci de trei ori prin sălile unei facultăţi, este ca şi cînd ai avea diploma de licenţă. Botezul este o Sfînta Taină care nu se poate înlocui cu o altă lucrare a Sfintei Biserici. Trecerea prin Sfîntul Altar este un prilej (pentru unii poate unic) de a vedea locul unde preotul slujeşte Sfînta Liturghie, adică Sfînta Masă, peştera Betleemului (proscomidiarul) şi Crucea răstignirii dar acest lucru nu mîntuieşte pe nimeni. Se umple de bucurie duhovnicească şi va fi răsplătit de Dumnezeu pentru credinţa cu care a trecut prin faţa Sfintei Mese.

–Putem trece in pomelnicul de la Sfanta Liturghie pe cei sinucisi, necredinciosi, necununati ? Ce putem face pentru ei ? Se pot plati pomelnice anuale?

Nu se trec la pomelnicul de la Sf. Liturghie cei sinucisi si nici cei care traiesc necununati sau in desfranari. Se pot trece la acatiste, paraclise, parastase fara Liturghie. Se poate da un pomelnic anual, dar sa nu uitam sa-i spunem preotului care este situatia.

–Cand si cine poate sa „cada” la Sfintele Daruri?

Caderea la Sf. Daruri este tot un obicei si este falsa aceasta practica cu atingerea de vesmintele preotului, arhiereului, diaconului si cu pasitul preotului peste oameni. Caci multi care s-au culcat pe jos au pricinuit ispita preotului de s-a impiedicat si a varsat Sf. Daruri, facand mai mare pacatul. Deci, nu se recomanda ca sa treaca preotul peste ei cu Sf. Daruri.

–Cand si cine poate cere ca preotul sa se dezbrace pe el ?

Dezbracarea preotului pe bolnavi, sau inchipuirea inteparii cu Sf. Copie nu este un rau si se recomanda bolnavilor.

–Putem participa la Sf. Liturghie daca suntem certati cu cineva ?

Mîntuitorul Iisus Hristos spune in Sf. Evanghelie de la Matei ca nu e bine sa fim certati cu cineva cand mergem la biserica si ducem darul nostru la altar. Asta nu inseamna ca trebuie sa stam asa certati si nici sa nu ne ducem la biserica. Adica sa punem peste un rau, alt rau. Cel mai bine este sa mergem la biserica dar sa avem in gand sa ne impacam si sa ne cerem iertare cat mai repede cu putinta.

Sursa: parohiamacin4.org

Părintele Teofil Părăian: Dumnezeu ne ajută cum știe El să ne ajute, nu cum vrem noi


Părintele Teofil Părăian: Dumnezeu ne ajută cum știe El să ne ajute, nu cum vrem noi!

De multe ori, rugăciunea pe care o facem noi nu este la măsura la care trebuie să fie, iar Dumnezeu, știind mai bine ce ne este nouă de folos, nu ne dă ceea ce-I cerem. Ne dă, însă, posibilitatea să stăruim în rugăciune și e bine să stăruim și să nu ne pierdem nădejdea. Cândva tot ne ajută Dumnezeu și, dacă nu ne ajută cum vrem noi, ne ajută cum știe El să ne ajute. Oricum, faptul de a te ruga lui Dumnezeu este un câștig.
Te părăsește duhul rugăciunii când ești sătul de rugăciune. Eu cunosc oameni care ajung să se sature de rugăciune, pentru că se roagă nepotrivit, neechilibrat, se obosesc în rugăciune. Duhul rugăciunii trebuie menținut și insistat pentru el, dar nu așa, cu „hei-rup”, ci cu echilibru.

Totdeauna am privit lucrurile în perspectiva naturii. Nu vezi în natură niciun salt: totul merge lin, totul merge echilibrat, liniștit, la timpul său. Așa trebuie să se încadreze și omul în viața duhovnicească: cu nădejdea în Dumnezeu, cu siguranța mai-binelui, cu angajare pentru mai bine.

(Părintele Teofil Părăian, ”Rugăciunea, pelerinaj către Cer”)
***

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.

Din Muntele Athos: Tot ce faci, primești înapoi Întâmplare adevărată, cutremurătoare:


Din Muntele Athos: Tot ce faci, primești înapoi! Întâmplare adevărată, cutremurătoare:

Într-o zi un bărbat a văzut o femeie bătrână care stătea pe marginea drumului, dar chiar și în puțina lumină a zilei, ce mai rămăsese, putea să-și dea seama că avea nevoie de ajutor.

Astfel, a parcat vechea lui mașină în fața Mercedesului ei și a ieșit din mașină. Trecuseră câteva ore de când nimeni nu oprea ca să o ajute. Dar se gândea că poate ea nu va voi să o ajute, căci el arăta ca un cerșetor. El și-a dat seama că era înfricoșată, de vreme ce stătea acolo afară în frig.

A înțeles perfect cum se simțea femeia. „Sunt aici ca să te ajut, i-a spus el. De ce nu stai în mașină să aștepți, căci afară este frig? Mă numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problemă pe care o avea femeia, era o pană de cauciuc, dar fiindcă ea era în vârstă, aceasta era o mare problemă pentru ea. Kostas s-a băgat sub mașină și a pus crickul, rănindu-și coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdărise și se rănise.

În timp ce el strângea prezoanele, femeia a deschis fereastra și a început să-i vorbească. I-a spus că era din satul Sfântul Ștefan și că trecea prin zonă. Acum însă nu știa cum să-i mulțumească pentru ajutorul ce îi dăduse. Kostas doar i-a zâmbit, în timp ce închidea portbagajul. „Dați-mi ce vreți dumneavoastră”. Femeia se gândea la ce i s-ar fi putut întâmpla, dacă nu ar fi ajutat-o el. Kostas s-a gândit din nou dacă trebuia să-i ceară să-l plătească. Era un ajutor dat cuiva aflat în nevoie. Și-a amintit cât de mult îl ajutaseră alții în trecut. De aceea acum i se părea ciudat să facă altfel. De aceea i-a spus că, dacă voia să-l răsplătească, data viitoare când și ea avea să vadă pe cineva aflat în nevoie, să-i ofere ajutorul de care acela avea nevoie. „Să vă amintiți de mine!” i-a spus el.

A așteptat până a pornit motorul și a plecat. Era o zi înnorată și friguroasă, dar el se simțea foarte bine, în timp ce conducea spre casă.

Câțiva kilometri mai departe, femeia a văzut un mic restaurant. A oprit ca să ia o gustare, dar și ca să-și dezmorțească picioarele. Era un popas foarte primitor. Afară erau două pompe de benzină. Toată priveliștea era diferită. Chelnerița s-a apropiat de ea cu un prosop curat, ca să-i șteargă părul ud. Avea un zâmbet foarte dulce, în ciuda oboselii de peste zi. Femeia a depistat că acea chelneriță era însărcinată în luna a opta, dar nu trebuia să se vadă greutățile prin care trecea. Bătrâna se întreba cum de un om care are atât de puține, dă atât de mult la un necunoscut. Atunci și-a adus aminte de Kostas.

De îndată ce și-a terminat masa, a plătit cu 100 de euro. Chelnerița a mers să aducă restul, dar bătrâna deja ieșise pe ușă. Se depărtase destul de mult. Atunci a văzut scris pe un șervețel: „Nu-mi datorezi nimic. M-am aflat și eu în această situație. Cineva, cândva, m-a ajutat în felul în care te ajut eu acum. Dacă într-adevăr vrei să-mi înapoiezi restul, iată ce trebuie să faci: să nu îngădui acestui lanț al dragostei să se întrerupă”. Sub acel șervețel a găsit încă 500 de euro… Lacrimile curgeau liniștit pe obrajii ei.

Mai erau și alte mese, ce trebuiau curățate, clienți ce trebuiau serviți, dar până la sfârșitul zilei le-a făcut pe toate satisfăcător. Seara, când a mers să se odihească, se gândea la banii ce îi primise de la acea bătrână, dar și la cuvintele ce i le scrisese. Cum de știa bătrâna că ea și soțul ei aveau atât de mare nevoie de bani? Cu pruncul care avea să vină pe lume luna următoare, lucrurile nu erau atât de ușoare… Știa cât de problematizat era soțul ei. Atunci s-a plecat la urechea soțului care dormea și i-a șoptit: „Toate vor merge bine…Kostas…al lui Ioan…”.

O veche zicală spune: „Tot ce faci, primești înapoi”.

Sursa: marturieathonita.ro

Părintele Calistrat: Ferește-te de blestem ca de foc Blestemul de mamă se lipeşte ca ceara şi asupra soţilor voştri, și asupra fiicelor voastre


Părintele Calistrat: Ferește-te de blestem ca de foc! Blestemul de mamă se lipeşte ca ceara şi asupra soţilor voştri, și asupra fiicelor voastre!

Blestemul de mamă! Ferească Dumnezeu să vă scape din gură vorbe rele asupra copiilor vostri, că blestemul se lipeşte ca ceara şi asupra soţilor voştri si asupra fiicelor voastre.

Noi foarte uşor blestemăm. Şi pe sine ne blestemăm.

Mama care blesteama e o smintita! Nu-si da seama ca totul se prinde si se rasfrange asupra copiilor ! Feriti-va de orice!

Preotul trebuie sa fie vesnic izvor de binecuvantare.

Antonie Plamadeala, marele carturar al bisericii, intrebat intr-o discutie spirituala in timp ce vorbea cu Parintele Cleopa, a zis asa:

– Ca arhiereu de cand va tineti minte Prea Sfinţite Mitropolit, tineti minte sa fi pus cuiva vreun blestem?

– N-am blestemat in viata mea! Doar am dezlegat pentru ca Dumnezeu aceasta putere mi-a dat sa curat de pacat nu sa leg cu pacat!

Si Într-adevăr a fost o formula demna de un mitropolit demn.

Noi foarte usor la orice nerv, aruncam cu vorbe: Sa-ti sara…, ca crape…., sa-ti iasa…., sa ajungi… Bine.. noi cand facem asemenea remarci, ne simtim foarte curati si drepti inainte lui Dumnezeu! Deci nu ne putem permite acest abuz!

***

Apostolii au puterea episcopala purtatoare de Duh Sfant prin punerea mainilor!

Si iata ce putere le da Iisus Hristos: „Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” Dumnezeu stiind slabiciune oamenilor, pentru ca a trait intre ei ca om, cu afectele si cu neputintele lor: „Neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat!” ca sa intelegem noi ca Iisus Hristos a fost om cu adevarat, a lasat ca acesta taina a dezlegarii de pacate sa ramana in veacul veacului. Si-a dat seama ca un om dezlegat doar o data de pacat, are iar cadere.

Care sunt cele trei forme de a tine pacatele?

Legatura preoteasca, legatura arhiereasca si blestemul de mama!

Părintele Calistrat Chifan
***
Rugăciune a mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită. Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptân-du-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta! Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.