10 lucruri total greșite pe care le auzi despre Postul Mare și pe care trebuie să le știi


„Trebuie să posteşti strict după rânduiala tipiconală, să nu glumeşti, să nu râzi, să citeşti cu atenţie compoziția produselor și să se te pregăteşti de ispite grele, cine nu ştie că în post toate îţi merg mai rău decât oricând…” Iată 10 concepții greșite despre Postul Mare pe care le auzi la tot pasul.

1. Trebuie să posteşti strict după rânduiala tipiconală.

Desigur că puteți să respectaţi postul cu stricteţea cerută, doar că v-am îndemna să aveţi grijă ca nu cumva râvna excesivă să nu aducă la serbarea triumfului Ortodoxiei pe patul de spital.

Corect ar fi să ne dăm seama de propriile puteri şi de starea noastră de sănătate, căci această rânduială a fost întocmită pentru monahi. Dacă totuşi consideraţi că veţi face faţă acestor cerinţe, nu exageraţi și nu impuneţi nimănui această rânduială.

2. Trebuie să citim cu atenţie compoziția produselor, iar în cazul în care nu sunetm siguri, să-i cerem sfatul duhovnicului.

Fie-vă milă de părinte! În această perioadă el şi aşa este suprasolicitat. Dacă chiar într-atât vă place să examinaţi componenţa produselor, făceţi-o pentru dvs, nu-i mai chinuiţi şi pe ceilalţi. Însă măsura postirii ar trebui să o stabilim în linii generale, fără a căuta dacă melanjul din biscuiţi este de post, sau nu.

3. Trebuie să fim foarte serioşi, să nu glumim şi să nu râdem.

Dacă v-aţi propus drept obiectiv să le arătaţi celor din jur că postul ortodox nu e o glumă, ci o perioadă tristă şi fără de bucurii, sunteți binevenit. Puţin probabil însă că acest comportament al dumneavoastră vă va apropia prietenii de creștinism.

4. Nu e bine să ne serbăm ziua de naştere în post.

Dacă într-atât v-aţi pătrus de slujbele şi rugăciunile Postului Mare, nu serbaţi.

În cazul în care aveţi totuşi această dorinţa, o puteţi face. Astăzi nu este o probelemă să pregăteşti o masă de sărbătoare de post. Totodată cu acest prilej s-ar putea înfăptui o faptă bună, desigur, în cazul în care şi invitaţii ar fi de acord.

5. Nu trebuie să spui la nimeni că posteşti.

La sigur că o puteţi face, doar că la ce bun?

În cazul în care cei din jur nu postesc sau chiar au o atitudine negativă față de credința, nu e nevoie să discutaţi despre aceasta. Cel mai probabil se va porni o ceartă şi îi va tulbura şi mai mult pe toţi. Însă în cazul în care sunteţi întrebat direct, ar fi bine să răspundeţi sincer.

6. Nu e bine în post să începi activităţi noi, cu atât mai mult să suporţi intervenţii medicale.

Iată încă o cale sigură de a dobândi o mulțime de probleme, sau poate chiar de a sfârşi mai tragic (în cazul unei boli grave).

Și dacă la serviciu vi se va încredinţa o nouă activitate, o veţi accepta sau veţi aştepta să fiţi concediat?

Iar dacă vi s-a împbolnăvit copilul, nu-l veţi trata? Sau veţi ştepta Învierea la care el poate să nu ajungă.

Raspunsul este evident: nu trebuie să căutăm motive pentru a nu face ceva, iar în cazul dacă nu suntem siguri cum să procedăm , poate ar fi mai bine să ne rugăm?

7. Copiii concepuţi în post se vor naşte neapărat bolnavi sau vor avea o mulţime de patimi.

În ceea ce privește relațiile dintre soţi din timpul postului, precum și din afara lui, ar trebui să cunoaşteţi că este ceva ce ţine doar de cei doi soți. Biserica nu a fixat soţilor un program de convieţuire, căci nu poate intra în aceste amănunte, ci, a lăsat totul la ştiinţa lor şi la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, cu mijloacele şi cu idealul fiecăruia. Iar în privinţa datei conceptiei de folos vă va fi să cunoaşteţi despre varietatea zilelor de naștere ale sfinţilor ale Bisericii, a căror părinți nu au respectat întotdeauna posturile, dar asta nu ne împiedică astăzi să ne rugăm lor şi să le cinstim zilele în care s-au născut sau au trecut la Domnul.

8. În perioada postului nu se poate primi taina Botezului.

Este întru totul greşit, această taină se săvărşeşte pe tot parcursul anului.

9. Trebuie să te împărtăşeşti o dată în an şi anume în Postul Mare.

Este total neîntemeiată afirmaţia şi reprezintă o superstiție răspândită, care oferă oamenilor o frică că dacă se vor împărtăşi mai des, poate să li se întâmple ceva rău.

Împărtășania trebuie să fie nu deasă, nu rară, ci personală, stabilită împreună cu duhovnicul. Dacă nu are duhovnic, credinciosul trebuie să adreseze întrebările legate de împărtăşanie preoţilor de la biserica unde vrea să se împărtăşească.

10. În post trebuie să te pregăteşti de încercări grele, neapărat se va întâmpla ceva rău.

Viaţa în genere nu este uşoară, unii însă consideră că în post greutăţile sporesc.

Probabil că în timpul postului devenim mai sensibili, încercând să ducem o luptă cu patmile şi păcatele. De exemplu încercăm să nu strigăm, să nu ne supărăm, nu înjurăm, însă nu mereu ne reuşeşte, iar aceste insuccese le suportăm mai greu ca în alte perioade.
Sursa: ganduridinierusalim.com

Starețul Varsanufie de la Optina: Citiţi Psaltirea în fiecare zi, câte puţin, şi Domnul nu vă va lăsa pe voi


Îmi scrie odată un intelectual care se frământa cu mintea: «Îmi este foarte greu. Aparent, toate sunt bune, treburile merg bine, familia este fericită, soţia este bună. Dar nenorocirea este că nu am cui să deschid sufletul la ceea ce tânjesc eu, soţia nu se pricepe, iar copiii sunt încă mici. Ce să fac? Cum să mă eliberez de urât şi de durere?».

Eu l-am sfătuit să citească Psaltirea. Acolo, în Psalmul 93, este un verset: «Când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu». Luaţi-vă după acest stih şi începeţi să citiţi Psaltirea. Cred că Dumnezeu vă va mângâia. A mai trecut un oarecare timp şi primesc o scrisoare. «V-am ascultat, am început să citesc Psaltirea şi nimicuţa nu înţeleg». Îi răspund: «Marele Stareţ Ambrozie, la astfel de mărturisiri, răspundea: Tu nu înţelegi, dar diavolii înţeleg minunat şi fug afară. Citeşte deocamdată fără să înţelegi. Iar cândva vei începe să înţelegi…».

Şi vouă vă repet: citiţi Psaltirea în fiecare zi, câte puţin, şi Domnul nu vă va lăsa pe voi şi cu mila Sa va fi întotdeauna Ajutătorul şi Mângâietorul vostru.”

Extras din Starețul Varsanufie de la Optina, Ed. Doxologia, Iași, 2011, pag. 238

 

Sursa: ganduridinierusalim.com

Sfântul Ioan Gură de Aur: Soţii se abţin de la relaţii trupeşti când le sunt bolnavi copiii sau au necazuri în familie


Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (relaţiile dintre soţi pe periada postului)

Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte viaţa noastră a tuturor şi susţine lumea întreagă, căci, precum se prăbuşeşte întreaga clădire dacă se clatină temelia, tot astfel se dă peste cap toată viaţa noastră dacă soţii trăiesc în neînţelegere. Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia despre deznădejde. 6 în P.G. 51,369).

– „Spuneti-ne, cand este recomandat pentru soti sa se abtina de la relatiile trupesti?” (Cristina A.)

– In posturi, in zilele de miercuri, vineri si duminica. Sotii ortodocsi se abtin de la relatii atunci cand copiii le sunt bolnavi sau cand intampina anumite greutati in familie. La fel, inainte de Sfanta Impartasanie. Numai ca fiecare cuplu de casatoriti trebuie sa procedeze rational, cantarind foarte bine circumstantele, fara ca cineva sa ia hotarari de unul singur.

– „In Evanghelie nu se spune ca in timpul posturilor omul trebuie sa se abtina de la relatiile intime. De ce trebuie sa ne abtinem totusi?” (Irina B.)

– Postul inseamna abtinere; abtinere de la placerile senzuale. De aceea, ar fi primitiv sa privim postul ca pe un regim alimentar si, in rest, sa ne permitem orice altceva. Postul es­te abtinerea de la distractii, posibilitatea unei concentrari aparte, stare de rugaciune deosebita. Postul este si refuzul unor activitati distractive.

Presupun ca astfel poate fi privita si abstinenta de la relatiile conjugale. Este important sa tinem minte ca exista o masura a postului, si aceasta masura este definita de fiecare om in parte. De exemplu, omul poate hotari sa nu bea si sa nu fumeze de dragul lui Hristos si, in acelasi timp, sa nu promita ca va renunta la crenvursti cu omleta. Sigur ca Domnul va primi si un astfel de post. In cadrul postului exista si inlesniri; de exemplu, pentru cei bolnavi. Daca omul nu poate rezista fara lactate, atunci macar sa nu manance carne. Sau miercurea si vinerea, in timpul postului, sa nu manance nici chiar lactate.

– „Cum se poate abtine de la relatiile intime o femeie al carei sot este necredincios?” (Aliona C.)

– Aceasta situatie este, din pacate, des intalnita. In acest caz este nevoie de un compromis sanatos, dar acesta sa nu fie un compromis cu constiinta. Cel mai important, intr-o familie, este sa existe pace si intelegere. A initia relatii incordate datorita temei postului nu este spre binele nimanui. Exista posibilitatea ajungerii la o intelegere cu sotul privind abtinerea de la relatiile intime, macar in timpul pregatirii pentru Sfanta Euharistie. Daca omul iubeste, fie el si neobisnuit cu Biserica, poate face sacrificii, in acest sens, pentru sotia sa. Daca nu exista posi­bilitatea bunei intelegeri, atunci so­tia trebuie sa lase de la sine si sa se roage lui Dumnezeu pentru inteleptirea sotului. Un parinte le spunea fiilor sai duhovnicesti ca raul nu trebuie sa aiba punctul de pornire de la noi. Aceasta regula trebuie sa se aplice in orice situatie din viata.

(din: “Femeia si problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura Sophia, 2010)

29344„Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui. Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de aşa ceva, când nu erau supuşi nici nevoilor trupeşti?”
,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă curvesc, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală.

Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.

Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină?

Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”

„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?

– Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.

71897871_ssora2Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.

– Pentru ce?

– Pentru ce? Pentru că, lipsindu-l de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, l-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?

– Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!

– Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea.” (Despre Feciorie, 47-48, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, pp. 86-87)

Sfântul Ioan Gură de Aur

Părintele Calistrat: Nu personalitatea copilului dă tonul în educație Întâlnirea duhovnicului de la Vlădiceni cu tânărul cu 3 facultăţi:


Întâlnirea dintre Părintele Calistrat și un tânăr cu trei facultăți

Copilul este plastelină în mâna părinţilor săi şi o modelează cum vor ei! Nu copilul îi modelează pe părinți! Nu personalitatea copilului dă tonul în educație! Pesonalitatea părinţilor dă tonul în educație! Şi de aceea, al doilea sculptor în crucea pe care o ducem, sunt părinţii!

Într-o zi a venit la mine o doamnă care avea un băiat de spovedit. Şi îmi sopteşte:

– Părinte, vedeţi cum vorbiţi cu el, că are trei facultăţi!

Na, ce sa-i zic.

I-am zis şi eu:

– Măi băiete, scoate mâinile din buzunar în biserică, şi dacă ai intrat fă o cruce că nu eşti în grajd! :))

El s-a sfiit, s-a înroşit tot, şi parcă s-a închis aşa în carapacea lui.. şi a zis:

– Părinte, n-am ştiut!

Mă uit la el şi îi spun:

– Mama e de vină, că nu te-a învăţat! Cum? La 28 – 30 de ani, tu să nu ştii să te închini într-o biserică?

I-am citit, l-am spovedit, l-am împărtăşit.. era cuminţel.

Şi la ieşire, mama dă să zică ceva, sa comenteze, iar băiatul i-a zis aşa:

– Mamă, taci! Puteai să îmi spui lucrul acesta de acasă, nu să îmi spună părintele în biserică!

Vedeţi? Aceasta înseamnă să ai menajamente faţă de copilul tău..

„Vai, să nu audă, să nu ştie, să nu se sperie, că-l deranjează, se supară!”
(Părintele Calistrat Chifan)
***

Rugăciune a mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită. Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptân-du-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta! Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Tulburător: ”Mă spovedeam la 40 de zile, mă împărtăşeam, dar acum mă simt fără sens. Nu îmi mai doresc o familie”


M-am hotărât să vă scriu ca prin mărturia mea să înveţe ceva fetele care sunt încă fecioare. Am 30 de ani şi până acum câteva zile am fost fecioară. Am făcut greşeli peste greşeli, nu am ascultat de duhovnic care îmi spunea să-l las pe băiatul care m-a nenorocit. Un an de zile am reuşit să-l ţin în frâu şi să nu mă culc cu el. Am vrut să ne despărţim, eram dependentă de el, am plâns, l-am implorat să se întoarcă.

El s-a întors doar ca să se culce cu mine şi apoi a plecat. Ne-am întâlnit… eu eram încântată… au urmat câteva mângâieri şi săruturi, ne-am pornit trupeşte unul spre altul şi am căzut! Sunt o persoană care se spovedea la 40 de zile, mă împărtăşeam, îl iubesc pe Hristos… dar acum nu-L mai pot privi în ochi. Mă simt murdară… mă simt fără sens. Nu îmi mai doresc o familie… deşi i-am cerut asta lui Dumnezeu ani de-a rândul. Pentru ce să sufere copiii mei pentru păcatele mele? Gata. S-a sfârşit. După ce am comis păcatul am vrut să mă sinucid. Ştiam cât l-am supărat pe Dumnezeu. Am ajuns în situaţia asta pentru că am cârtit că Dumnezeu nu vrea să-mi dea o familie. Slavă Domnului am ajuns la spovedit… dar vinovăţia nu mi-o poate lua nimeni.

Nu vă jucaţi cu focul… nu vă mândriţi… nu cârtiţi ca să nu vă atrageţi căderea. L-am iubit pe Hristos, dar nu suficient… Am vrut să mă cunun fecioară, să port cu demnitate rochia de mireasă şi într-o clipă am dat cu piciorul la tot! După ce s-a culcat cu mine, cel pe care îl iubeam, mi-a mărturisit că nu sunt singura femeie din viaţa lui, deşi iniţial jura că e fecior. Tot el a ţinut să-mi spună că nu o să facă acte de caritate ca să se căsătorească cu mine… că pe mine oricum nu mă mai ia nimeni. Sunt la fundul prăpastiei! Îmi e ruşine şi de mama şi de toţi oamenii pe care îi întâlnesc. Sunt o desfrânată, căci asta face păcatul curviei! Nu am simţit nici o plăcere… îmi amintesc doar când îi spuneam că nu vreau asta… că eu vreau să ne căsătorim… el îmi spunea că ne vom căsători… că îmi promite asta… doar să-l las… să fie tot al meu! Ce înşelare de la vrăjmaş!!! Şi l-am lăsat… Urmarea nu v-o pot descrie, nu vă pot spune cum îmi sunt nopţile şi viaţa, pline de lacrimi!!!

El deja are alte două iubite, cu una s-a şi afişat în faţa mea!

Fetelor, nu vă lăsaţi amăgite! Fugiţi de prilej! Fugiţi de bărbaţii care se aprind şi vă spun că vă doresc! Nu vorbesc ei, ci vrăjmaşul care vrea să vă nenorocească!

Acum câteva luni am intrat pe aceste site şi am citit câteva mărturii… dar se pare că nu am reuşit să mă înfrânez! NU VĂ PIERDEŢI PE CALE! Nimic nu mai poate fi cum a fost! NU faceţi păcate… lăsaţi binecuvântarea lui DUMNEZEU SĂ VINĂ PESTE VOI!

(Daniela)

Sursa: http://altarulcredintei.md.

Părintele Paisie Olaru îţi descoperă un adevăr uluitor Roagă-te 3 zile stăruitor, cu post şi metanii, şi ascultă glasul conştiinţei Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este şi voia lui Dumnezeu


Părintele Paisie Olaru îţi descoperă un adevăr uluitor! Roagă-te 3 zile stăruitor, cu post şi metanii, şi ascultă glasul conştiinţei! Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este şi voia lui Dumnezeu!

 

Câțiva călugări tineri i-au cerut părintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a spus:

 

– De trei lucruri trebuie să se păzească mai mult călugărul: de beţie, de iubirea de arginți şi de vorbirea cu femei.

 

Un alt călugăr a cerut bătrânului cuvânt de folos. Iar părintele Paisie i-a răspuns:

 

– Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în sufletul sfinţiei tale. Fă ce ţi se porunceşte, nu lucra nimic fără binecuvântare; când nu ştii, întreabă; iar când nu ai pe cine întreba, roagă-te şi Dumnezeu îţi va arăta calea cea bună.

 

– Dar când sunt lăsat să aleg singur şi nu ştiu care este voia lui Dumnezeu, ce să fac?

 

– Roagă-te stăruitor cu post şi metanii, măcar trei zile şi ascultă de glasul conştiinţei. Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este şi voia lui Dumnezeu.

 

O femeie bolnavă s-a mărturisit la bătrânul şi a cerut canon. Iar el i-a răspuns:

 

– Canonul bolnavului este patul. Patul suferinţei! Să rabzi boala cu mulţumire şi te mântuieşti. Cât mai poţi, zi „Tatăl nostru”, rugăciunea „Doamne Iisuse”, „Sfinte Dumnezeule”, „Crezul”, „Doamne ajută!” şi, dacă nu cârteşti în boală şi te spovedeşti regulat, dobândeşti viaţa veşnică înaintea multora.

 

Fraţii l-au întrebat: Care este cel mai greu păcat în lume?

 

– Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

 

Odată, au venit câţiva preoţi duhovnici la părintele Paisie şi l-au întrebat despre Taina Sfintei Spovedanii. Iar bătrânul, suspinând, le-a zis:

 

– Ei, părinţilor, duhovnicia este tare grea! Mai ales în zilele noastre! Păcate multe, credinţă puţină, rugăciune din fugă, vremuri de pe urmă… Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui!

***

Ieroschimonahul Paisie Olaru

Paisie Olaru a fost un mare duhovnic ortodox român. El s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani. A făcut parte dintr-o familie cu cinci copii și a fost cel mai mic la părinți. Tatăl său, Ioan și mama, Ecaterina, i-au dat, la botez, numele de Petru.

 

În anul 1921, Petru a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea și și-a schimbat numele în Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în 1947, preot. Pentru puțin timp a fost egumen la schitul de metanie. Însă, în același an s-a retras la Mănăstirea Sihăstria, unde a devenit duhovnic al întregii obști, până la sfârșitul vieții sale. Între anii 1972 – 1985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani de viață s-a întors, bolnav, în chilia sa de la Sihastria. A trecut la cele veșnice în noaptea de 18 octombrie 1990.

 

Arhimandritul Ilie Cleopa a fost ucenic și prieten al părintelui. De la acesta se păstrează o scurtă descriere, care cuprinde întreaga viață închinată lui Dumnezeu și oamenilor: „Așa era Părintele Paisie Olaru: smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Întotdeauna căuta pacea cu toți şi iubea liniştea. Nu-i plăcea să trăiască între mulţi şi îşi ascundea viaţa şi nevoinţa. Nimeni nu ştia cum se roagă în chilie, ce lucrare are mintea şi inima lui, cât sta la masă şi cât se odihneşte. Plângea cu cel care plânge şi se bucura cu cel ce se bucura. Nu ţinea la haine bune, la bani, la nimic şi fugea de cinste, de laudă, de multa vorbire, de clevetire şi de oameni mari”.

 

Dintre ucenicii săi, cel mai sporit a fost Gheorghe Ilie, fratele părintelui Cleopa.

Mama sa a trecut la cele veșnice în timpul războiului din 1913, iar tatal său a murit în anul 1923.

 

În anul 1947 ajunge la Mănăstirea Sihastria. În perioada 1972 – 1985, s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla. Ultimii ani îi va petrece în chilia sa de la Sihastria.

 

Părintele Ioanichie Bălan, ”Patericul românesc”; Doxologia.ro.

Cei 3 de 6


Cei 3 de 6! Cea mai mare armă a diavolului este să aducă frica asupra omului! Dumnezeu Tatăl ţine totul sub control şi veghează. Zi şi noapte Ochiul Lui Dumnezeu e peste noi. Să nu ne fie frică cu cip-urile!”
„Părinte, uite, eu am aici, pe hârtia pe care o ţin în mână, trei de ’6’. Cât este de periculos?”
Părinte Ambrozie Iurasov, cum este privită problema numărului „666” in Rusia?

Această întrebare a fost adresată unui predicator cu nume mare la Moscova, părintele Dmitri Simionov. O femeie a zis: „Părinte, uite, eu am aici, pe hârtia pe care o ţin în mână, trei de ’6’. Cât este de periculos?” Zice părintele: „Întoarce foaia asta şi ai să vezi că o să ai trei de ’9’. Nu este nici un pericol în asta” – i-a zis părintele Dmitri.

Şi Hristos a fost ispitit când a fost întrebat: „Trebuie să plătim impozit Cezarului?” Şi răspunsul a fost: „Ce este al lui Dumnezeu, lui Dumnezeu îi dăm şi ce este al Cezarului, Cezarului îi dăm.” Deci toate astea sunt ca să ne întoarcem la păgânism. Acum se urmăreşte ca toată lumea să fie „schilodită” în acest plan. Acesta este planul Guvernului Mondial şi se duce o muncă asiduă în acest sens. Deocamdată, însă, „666” nu are nici o legătură cu credinţa şi cu menirea noastră.

Foarte multă lume acum aşteaptă sfârşitul lumii. Trebuie să aşteptăm sfârşitul nostru personal şi nu sfârşitul lumii, şi să ne pregătim pentru acest sfârşit, pentru că Dumnezeu a spus: În ce te voi găsi, în aceea te voi judeca. Nu trebuie să îl aşteptăm pe antihrist, ci trebuie să ne pregătim să îl aşteptăm pe Hristos. Ce spune Fericitul Augustin despre sfârşitul lumii: Istoria umanităţii se împarte în mai multe perioade: de la primul om până la Potop este perioada prunciei; de la Potop până la Avraam este perioada copilăriei; de la Avraam până la Moise este perioada tinereţii; de la Moise până la Hristos este perioada maturităţii şi ce este de la Hristos până în zilele noastre sunt vremurile din urmă. Aşa scrie Sf. Augustin. Sf. Ioan Teologul scrie şi el în epistolele sale: Copii, sunt vremurile de pe urmă. Şi, cum aţi auzit că trebuie să vină antihristul – ei deja sunt mulţi –, din asta vedem că sunt vremurile de pe urmă. Dacă vă amintiţi prima rugăciune din pravila pentru Sfânta Împărtăşanie, Hristos a venit în vremea de pe urmă. Cine ştie, dacă Dumnezeu va mai îngădui încă 2-500 de ani, şi ăştia vor fi tot vremurile de pe urmă. Cel mai important este că biserica ţine totul sub control; capul bisericii este Hristos şi, deci, Hristos ţine totul sub control – şi biserica.

Dacă vine antihristul, el se va da drept Dumnezeu, se va întrona în biserică şi va cere lumii să i se închine. Şi vor veni proorocii Ilie şi Enoh şi vor începe să propovăduiască. Se va cunoaşte în întreaga lume acest lucru, peste tot se va vorbi despre acest lucru. Iată, atunci, când va începe predica proorocilor Ilie şi Enoh, dacă ni se va propune documentul cu cipul, atunci nu trebuie să acceptăm acest document. Evreii de trei mii de ani tot îl aşteaptă pe Mesia, şi în Ierusalim trebuie să se construiască templul, pe locul unde este acum o moschee.

Dumnezeu Tatăl ţine totul sub control şi veghează. Să nu ne fie frică cu cip-urile, căci totul este sub controlul Lui. De la începuturile existenţei noastre suntem sub veghea lui Dumnezeu, zi şi noapte Ochiul lui Dumnezeu e asupra noastră. Cine se va spovedi sincer, îşi va curăţi inima şi va fi în legătură cu Dumnezeu, Domnul nu îl va lăsa.

Cea mai mare armă a diavolului este să aducă frica asupra omului. Eu văd acest lucru. Am colindat prin toată Siberia, aproape 14.000 km, de trei ori. Pe toţi îi frământă aceleaşi întrebări: vremurile de pe urmă, antihristul şi „666”. La Moscova ţineam o cuvântare în faţa unor oameni şi am primit aceeaşi întrebare. După ce am dat răspunsul, cineva din sală, o doamnă, se apropie de mine şi îmi zice: „Părinte, aţi fost în vizită la noi, v-am primit atât de bine şi acum dumneavoastră aţi trecut de partea antihristului”. Am văzut că ce a vrut femeia să facă era un gest răutăcios. Dacă suntem cu Dumnezeu, atunci ar trebui să fim plini de dragoste, calmi şi echilibraţi.

Vreau să zic că dacă această problemă ar avea legătură cu mântuirea sufletului, toţi Sfinţii Părinţi ar fi scris foarte clar despre aceste lucruri. Vă amintiţi atunci când Hristos cu apostolii mergeau pe mare şi a început furtuna. Hristos dormea, de parcă Hristos, fiind Dumnezeu, nu ştia ce se întâmplă. Ştia foarte bine. Şi atunci, înspăimântaţi, apostolii au zis: Noi pierim! Atunci Hristos, liniştit, cu un semn a zis: Încetează! – şi s-a făcut linişte pe mare. Deci, în acest moment se prefigurează chipul bisericii lui Hristos. Deci suntem biserica luptătoare, suntem încercaţi de foarte mulţi duşmani, din toate părţile vin asupra noastră încercările. Credeţi că Hristos nu ştie acest lucru, că vin atâtea peste noi? Stă scris: Să nu vă fie frică de nimeni în afară de Dumnezeu. Domnul le cunoaşte pe toate şi pe toate le vede.

În ce priveşte pecetea diavolului: omul trebuie să se lepede de diavol de trei ori, după care se unge cu mir, ceea ce semnifică pecetea Duhului Sfânt. Este o pecete duhovnicească şi, cine nu îşi ridică mâna să se închine, să se însemne cu semnul Sfintei Cruci, deja a primit pecetea diavolului. Când va veni antihristul, va spune că Hristosul ăla care a venit nu a fost Hristos şi va zice: “Iată, eu sunt Hristos cel adevărat şi acela a fost un mincinos, Hristos în care credeţi voi.” Iar Hristos, vă amintiţi, atâtea minuni a făcut! A înviat din morţi şi multe minuni a făcut Hristos. Toţi cei care studiază Sfânta Scriptură şi îşi trăiesc viaţa după rânduiala dumnezeiască, aceştia nu vor fi lăsaţi de Dumnezeu.

Când Hristos a fost răstingnit pe cruce, jertfa lui a însemnat răstignirea sa pentru întreaga lume, jertfa a fost făcută pentru noi toţi. Această jertfă este nucleul credinţei noastre. Atunci când Sfântul Vas este pus pe Sfânta Masă nu înseamnă nimic altceva decât trupul lui Hristos care este înălţat pe cruce pentru a fi răstignit. Prin analogie, acesta este nucleul Sfintei Liturghii. În acest moment, foarte important, preotul se roagă de trei ori ca Duhul Sfânt să se pogoare Obştea / Monahii mileniului 3 asupra pâinii şi asupra vinului şi în acest moment pâinea se transformă în trupul lui Hristos şi vinul în sângele Domnului, deşi în aparenţă este pâine şi vin. Fiecare dintre creştini se cuminecă cu întreg Hristos, nu cu o părticică din Hristos. Acesta este centrul Sfintei Liturghii. Se spun cuvintele: Să stăm cu frică, să stăm cu cutremur.

Extras din Interviu cu arhimandritul Ambrozie Iurasov, duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia – Lumea monahilor nr. 82, aprilie 2014

Rugăciunea care te păzeşte de ispite, de gânduri necurate şi vărsare de sânge, numai să o zici din inimă Începe chiar de azi să te rogi


Începeți de astăzi să vă rugați rostind acestă rugăciune și veți avea parte de o bucurie nesfârșită. Nu le rostiți mecanic, ci cugetând că Dumnezeu e de față, că vă aude și vă vede.

Rugăciunea cea mai puternică care te păzeşte de ispite , de gânduri necurate şi vărsare de sânge este aceasta: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

Dacă ar vibra în mintea noastră rugăciunea aceasta, fie călugăr sau mirean închinător, de unde eşti, diavolul nu are putere să intre în sufletul acesta, pentru că aude numele Dumnezeului Celui viu. Şi Dumnezeul nostru este foc mistuitor, îi arde pe diavoli.

Nu te poate învinge nimeni dacă ai în inima ta și mintea ta pe „Doamne Iisuse…”. Dar trebuie să ai o treaptă a rugăciunii. Când zici „Doamne Iisuse…” se cutremură duhurile iadului, numai să zici din inimă.

 

Sursa: altarulathonit.com

De ce te rogi lui Dumnezeu numai la necaz? Uite când îți ascultă Dumnezeu rugăciunile și când nu ți le ascultă


Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie?

Îngăduie-mi însă o întrebare: tu Îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile Lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte.

Dumnezeu S-a pogorât pe pământ şi a spălat picioarele celor ce Îl iubesc. Mult se bucură Ziditorul nostru să-i asculte pe copiii Săi cei ascultători. Pe Moise, pe Avraam şi pe Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte L-au rugat. Şi prin lucrări fireşti şi mai presus de fire, El Şi-a revărsat mila asupra celor care împlineau legea Lui. Dacă nu a vrut să asculte rugăciunile mele şi ale tale, asta se întâmplă ori fiindcă nu am vrut să ascultăm poruncile din legea Lui, ori rugăciunile noastre nu au fost aşa cum trebuie. Domnul a grăit prin Isaia poporului neascultător: „De veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu vă voi asculta”, şi puţin mai încolo: „De veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca” (Isaia l, 15,19). Aşadar, Dumnezeu ne ascultă când suntem ascultători şi nu ne ascultă când suntem neascultători. Nu ascultă nici când cerem ceva păgubitor şi lipsit de noimă. Apostolii Iacov şi Ioan L-au rugat odată pe Domnul să pogoare foc din cer asupra satului unde nu voiseră să le dea găzduire. „Iar El, întorcându-Se, i-a certat” (Luca 9, 55). Nu numai că nu le-a ascultat rugăciunea, ci i-a şi certat. Gândeşte-te şi tu dacă rugăciunile tale au fost vrednice de un om şi vrednice de Dumnezeu.

Încă ceva. De ce te rogi lui Dumnezeu numai în restrişte? Prin aceasta pe tine te înjoseşti, iar pe Dumnezeu Îl jigneşti. Ziditorul nostru cere de la noi să simţim neîncetat că suntem în faţa Lui şi să avem neîncetat împărtăşire cu El prin rugăciune. Neîncetat rugaţi-vă! Rugându-te lui Dumnezeu numai atunci când dă peste tine nenorocirea, faci din tine un cerşetor oarecare, iar pe Dumnezeu Îl ruşinezi, fiindcă Îl chemi ca pe un pompier, numai atunci când îţi arde casa. Hristos ne-a dat dreptul să Îl numim pe Tatăl Lui Tată al nostru. Ce e mai dulce decât asta? Şi ce este mai dulce pentru copii decât a fi în faţa părinţilor? Să ne străduim neîncetat şi noi, deci, să fim în faţa Tatălui nostru Ceresc cu inima şi gândurile şi rugăciunile. Rugăciunea noastră în vreme de propăşire şi bucurie e ca un capital duhovnicesc care ne foloseşte la vreme de nevoie şi suferinţă mai mult ca rugăciunea de o clipă făcută când vin zilele de restrişte. Pace ţie de la Domnul!

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sursa: altarulathonit.com

Doctorul Valeriu Popa: Oboseala, bolile şi problemele cu circulația sunt semne că sistemul limfatic este încărcat Îl poţi curăţa aşa: 


Potrivit naturistului Valeriu Popa (1924-1997), curatarea sistemului limfatic ajuta la detoxifierea fiecarui organ din corp.  Sistemul limfatic este situat de-a lungul corpului, si actioneaza ca un sistem de canalizare in miniatura. El are marele rol de a transporta deseurile din celule, sange, colon si rinichi, intrucat functioneaza ca un filtru pentru bacterii, microorganisme si de eliminiator a celulelor moarte si a deseurilor din corp.  Alimentele pe care le consumam sunt digerate de organism pentru a extrage substantele nutritive necesare pentru fiecare celula vie a corpului nostru. Celulele la randul lor proceseaza acesti nutrienti si astfel sunt eliberate unele deseuri. O detoxifiere regulata este vitala, altfel organismul nostru se va ineca in propriile deseuri si vor aparea blocaje ale ganglionilor limfatici, care vor reduce capacitatea organismului de a rezista la boli.  Cine are nevoie de o curatare a limfei? Toata lumea are nevoie de o detoxifiere a sistemului limfatic, pentru a scapa de toate deseurile acumulate de-a lungul vietii. Curatarea acestui sistem ajuta la curatarea fiecarui organ din corp. Sistemul limfatic se poate bloca din cauza unui consum excesiv de lactate, tutun, alcool, medicamente, sau din cauza deshidratarii, pesticidelor, bolilor si virusilor.  Simptomele unui sistem limfatic lent, incarcat:      Incapacitatea de a lupta impotriva infectiilor si bolilor     Infectii recurente si boli recidivante     Oboseala persistenta care nu se amelioreaza prin somn si odihna     Umflarea ganglionilor limfatici constanta (acest simptom poate de asemenea fi un semn al unei boli grave: limfom, leucemie sau tulburari autoimune)     Umflarea splinei     Pietre la amigdale     Circulatia sangelui proasta     Mancarimi pe corp care nu sunt cauzate de iritatii sau boli de piele     Transpiratie excesiva     Tensiune arteriala sistolica mare     Alergii si sinuzita  I. Curatarea limfei – Tratamente naturiste  1. Clisma cu Coada-Calului Se prepara 2 litri de ceai de coada-calului din 4 lingurite de planta la 2 litri de apa. Se fac clisme dimineata si seara. Programul dureaza 3 zile si este mai strict: nu se mananca nimic toata ziua, doar se beau 3-4 litri de lichide: 2 litri de apa, un litru de suc de grepfruit, 1-2 pahare de suc de lamaie si portocale.  2. Suc de Afine Sucul de afine poate curata sistemul limfatic, intestinele si rinichii de diferite tipuri de toxine daunatoare. Afinele contin foarte multi compusi care ajuta la eliminarea grasimii din sistemul limfatic, si antioxidanti (mai ales Vitamina C) care contribuie la detoxifierea rinichilor, fibre dietetice, Vitamina K, potasiu si Vitamina A.  3.  Infuzie de plante  curatarea limfei 2 parti galbenele, 2 parti lipicioasa, 1 parte lumanarica  Se pun plantele intr-o cratita si se acopera cu apa rece. Se fierb la foc mic 20-45 de minute. Se beau 2-3 cani de ceai pe zi, timp de mai multe saptamani. Galbenelele sunt un tonic imunitar general care ajuta la curatarea limfei si reducerea inflamatiilor pielii. Lipicioasa este o planta care stimuleaza activitatea sistemului limfatic si a organelor, ajuta in congestia limfatica si ganglioni limfatici inflamati. Lipicioasa curata si hraneste de asemenea sangele. Lumanarica decongestioneaza limfa prin activarea functiei sale si tratarea ganglionilor limfatici umflati sau blocati la nivelul gatului, bratelor si regiunii anghinala.  4. Ceai de dragaica Ceaiul de dragaica (sanziene) se prepara dintr-o lingurita de planta la o cana de apa, si se fierbe 10 minute. Se beau cate 2 litri pe zi. Cura dureaza 3-4 saptamani.  II. Dieta pentru curatarea limfei  Supa de legume Vitaminele si mineralele sunt extrem de importante pentru procesul de detoxifiere. Dieta de curatare a sistemului limfatic se bazeaza astfel pe consumul de alimente organice, proaspete: ceapa verde, dovlecei, telina, patrunjel, seminte de mustar, gulii, varza, ardei, spanac, salata verde, broccoli si morcovi. De la unele din aceste legume se pot folosi si radacina si frunzele. Se pot consuma sub forma de supa cu apa distilata, din care se beau cate 3 pahare pe zi, inainte de masa.  Usturoi si ghimbir Tot la capitolul alimente detoxifiante, medicii naturisti recomanda usturoiul, ca un asistent puternic pentru sistemul limfatic, care il ajuta sa scurga toate metalele toxice si otravurile din corp, precum si ghimbirul, care stimuleaza circulatia sangelui si lichidelor din corp, inclusiv a lichidului limfatic.

Surse: doctorulzilei.ro; gânduridinierusalim.ro