Rugăciune mare la Sfântul Cuvios Mucenic sărbătorit azi, care a alcătuit Canonul cel Mare Mare făcător de minuni Spune-o şi tu pentru ajutor grabnic şi binecuvântare Azi face adevărate minuni


Rugăciune mare la Sfântul Cuvios Mucenic sărbătorit azi, care a alcătuit Canonul cel Mare! Mare făcător de minuni! Spune-o şi tu pentru ajutor grabnic şi binecuvântare! Azi face adevărate minuni!

Rugăciune mare la Sfântul Cuvios Mucenic sărbătorit azi, care a alcătuit Canonul cel Mare!

Rugăciune mare la Sfântul Cuvios Mucenic sărbătorit azi, care a alcătuit Canonul cel Mare!!! Mare făcător de minuni!!! Spune-o şi tu pentru ajutor grabnic şi binecuvântare!!!

Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, glasul al 4-lea:

Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întru tot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbră­cat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amân­două acestea te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Andrei, pururea lăudate.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Robindu-ţi bărbăteşte pa­timile trupului, părinte, sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit cruzimea tiranilor şi ai pătimit după Lege. Pentru aceasta, adunându-ne cu credinţă, toţicu un glas pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te ca un jă­ratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor şi cu pâraiele sângiurilor ai stins fo­cul cel străin al necredinţei, Sfinte Mare Andrei, Mărturisitorule, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te cu dragostea lui Hristos, părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, I-ai urmat Lui, lepădându-te de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin desăvârşită luptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiindu-mi îngreunat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Prea­curată Maică Fecioară; deşteaptă-mă către privegherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de chinul cel veşnic.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-ţi paşii gândului pe piatra dragostei lui Hristos, părinte, nicicum nu te-ai clătinat de suflarea vântu­rilor celor potrivnice, grăind Ziditorului tău: Tu eşti Dum­nezeul nostru şi nu este sfânt afară de tine, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând tămăduiri şi înain­tea sfârşitului şi după sfârşit, ajuţi pe cei cu neputinţe şi go­neşti duhurile cele necurate, Cuvioase Andrei, grăind Ziditorului tău: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind spălat cu lacrimile si­hăstriei, te-ai împodobit cu mucenicescul sânge şi arătându-te întru totul preafrumos, ai alergat în sus către Cel Dorit, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a făcut asemenea nouă cu Trup, pe Dumnezeu Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Ta­tăl, L-ai născut cu totul fără prihană, mai presus de cuvânt, rămânând Fecioară după naştere; pentru aceasta cu credin­ţă te fericim.

Irmosul:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te ascultător Po­runcilor lui Hristos, cu veselie te-ai închinat la Închi­puirea Lui, părinte. Pentru aceea cei fărădelege, cu multe feluri de chinuri te-au omorât.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te bun miros de vir­tuţi, zăcând acum în mormânt şi izvorând mir, umpli de bun miros feţele celor ce se apropie de tine cu inimă neîndoită, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbolnăvindu-se cu ticăloşia, Mamona cel plin de toată rău­tatea, cuvioase, de faţă i-ai în­fruntat eresul, făcându-te apă­rător bărbaţilor celor drept cre­dincioşi, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Roadă Bună ai odrăslit Spicul Cel Ce hrăneşte pe toţi ce te cinstesc pe tine, cu dreap­tă credinţă, Stăpână Prealăudată şi pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat din tine.

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor ce zac…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scârbindu-te, părinte, de întunericul păcatului şi strălucind cu nepătimirea, te-ai arătat cu totul lumină şi lumi­nezi cu razele vindecărilor, prin harul cel Dumnezeiesc, pe cei ce se apropie cu credinţă de Dumnezeiescul tău mormânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai arătat locaş lui Dumnezeu, bine vieţuind şi nevoindu-te, părinte, cu cuget vitejesc. Şi acum zăcând în mor­mânt, petreci întreg şi netopit, fericite, dezlegând patimile tuturor credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte ducând război îm­potriva demonilor, preafericite şi împotriva oamenilor eretici, te-ai învrednicit de mărirea cea veşnică şi de cununi, Sfinte Andrei. Pentru aceasta toţi credincioşii cu dragoste te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Porţi în braţe cu nespusă naştere pe Hristos Care îmbră­ţişează pe cei ce s-au înşelat de răutate şi ticăloşeşte au robit pe înşelătorul, Fecioară Prealăudată. Pentru aceea ca pe Maica lui Dumnezeu te mărim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În temniţă pentru Stăpânul te-a aruncat cel fărădelege, ca să fii în pază, Mucenice Andrei, căci păzeşti neatinsă voia Lui cea Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfâşiindu-ţi-se trupul cu lovi­turile bicelor, fericite, n-ai luat în seamă; ci, ai răbdat ca şi cum ar pătimi altul, întărindu-te Dumnezeieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind ascuns ca o comoară de mult preţ, te arăţi, părinte, stând înaintea celor binecredincioşi şi pe toţi cei ce te cinstesc pe tine îi îmbogăţeşti cu minunile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnic Înţelegător te vedea mai înainte proorocul de de­mult, ţinând Curată Dumneze­iasca Făclie pe Hristos; prin Care toţi ne-am luminat.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără urmă; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule!

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Prăznuieşte astăzi Cetatea cea Împărătească strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, che­mând la sine toată cetatea şi latura; şi se bucură, căci a do­bândit vistierie mare, mult pătimitorul tău trup, Sfinte Cuvioase Andrei, Mu­cenice, Luminătorule al Orto­doxiei.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Valurile viclenirii înălţându-se, n-au mişcat gândul tău, Sfinte Mucenice Andrei, Preacuvioase Părinte, stând pe piatra cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea, te-ai făcut liman fără de valuri tuturor celor cu adevărat înviforaţi.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întunecat la gând, cugetătorul de viclenie se ispitea să te înşele cu întrebări nebuneşti pe tine, cel ce erai împodobit cu luminările dogmelor. Dar au rămas de râs, umplându-se de ru­şine, cu îndrăzneala ta de faţă, preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gândul tău fund împodobit cu Dumnezeieştile însuflări, Sfinte Andrei, vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor, stea cu totul luminoasă, luminând tot­deauna cu minuni, pe credincioşii cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fost-ai Locaş lui Dumnezeu Celui Viu, Fecioară Prealăudată, întru Care şi-a făcut în chip de negrăit Sălăşluirea, Cel Ce locu­ieşte în ceruri şi a primit să Se facă Om, pentru multa Sa bunătate.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând mai înainte pa­timile trupului, înţelep­te, cu nevoinţele cele pustni­ceşti, te-ai luptat foarte tare, cu cinste sărutând, fericite, tot­deauna Chipul Mântuitorului, al Fecioarei şi al tuturor Sfinţilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiarele cele ce cu turbare nebunească s-au mâniat împo­triva lui Hristos, ca nişte săl­batice s-au aruncat asupra ta, părinte, să te omoare. De aceea, târându-te şi bătându-te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al Adevăru­lui arătat.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu minunile adăpi pe credin­cioşi, ca şi cu nişte ape, preafe­ricite şi alungi duhurile viclenirii şi înlături bolile, luând harul tămăduirii de sus, de la Hristos Dumnezeul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai Cuprinză­toare decât Cerurile, Fecioară, încăpând pe Dumnezeu în pân­tecele tău, pe Cel Neîncăput în­tru toate. Pe Care roagă-L să ne izbăvească de necazul cel pierzător de suflet, Preacurată Stăpână, pe cei ce te lăudăm cu dreaptă credinţă.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, părinte cuvioase, că ţi-ai săvârşit călătoria, pă­zind credinţa cea ortodoxă fără de prihană, prin care, nevoindu-te după Lege, ai luat cunună îndoită de sus, ca un mucenic nebiruit, ca un luptător ne­înfrânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un crin cu dulce miros, ca un trandafir ai înflorit, părinte, în livada Dumnezeieştii sihăs­trii şi bine miroşi lămurit, fiind împodobit muceniceşte, ca un cedru, Preafericite Andrei, podoaba sihaştrilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu semne şi cu minuni arătat, ai rămas nestricat, stând înaintea tutu­ror, Preafericite Andrei şi luminând sufletele celor ce cu credinţă fierbinte se apropie de tine şi pururea te fericesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind astăzi sfinţită po­menirea ta, ca o zi de praznic şi plină de veselie, cu credinţă grăim ţie, părinte: cu rugăciu­nile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi pe toţi de primejdiile vieţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-s-a pântecele tău Lo­caş Luminii, care a luminat lu­mea cu Strălucirile Dumnezeirii şi a alungat de tot de pe pă­mânt întunericul necunoştinţei, Fecioară fără prihană. Pentru aceea te mărim.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată, o slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca un purtător de numele bărbăţiei, Sfinte Mucenice Andrei, cu adevărat te-ai întărit în buna şi dreapta credinţă, mucenice vrednicule de laudă; ca unul ce ai urmat lui Hristos, ai luminat cetele sihaştrilor cu faptele şi te-ai arătat întocmai măririi cuvioşilor. Drept aceea, supunându-te luptelor muceniceşti, vitejeşte te-ai chinuit pentru Lege şi ai biruit, tu cel ce eşti de un nume cu cel întâi chemat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: minu­nează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să grăiesc ţie cu dragoste: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Trăgându-Te, Cuvinte, la Cruce, de bărbaţii cei fărădelege cu gând cumplit şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcri­mând şi rupându-i-se cele dinlăuntru, tânguindu-se, striga şi de necazul inimii glăsuia sus­pinând: cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cuvinte? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie? Şi iarăşi, cum suferi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Vai mie, Ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine pe Care Te văd pironit cu cuie pe Cruce. Dar pătimeşti aceastea voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.

Sursa: rugati-va-neincetat

Ești asaltat de probleme peste puterile tale? Rostește aceste trei cuvinte Toate căpeteniile văzduhului se cutremură şi se întorc, fugind:


Ești asaltat de probleme peste puterile tale? Rostește aceste trei cuvinte! Toate căpeteniile văzduhului se cutremură şi se întorc, fugind:

 

Ești asaltat de probleme peste puterile tale? Rostește aceste trei cuvinte:

 

Ești asaltat de probleme peste puterile tale? Rostește aceste trei cuvinte!!! Toate căpeteniile văzduhului se cutremură şi se întorc, fugind:

La răsunetul acestor cuvinte, atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, vrăjmașii se cutremură şi se întorc, fugind.

In vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvintele „Slavă lui Dumnezeu!”

 

Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.

 

Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind.

 

***

Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

 

Condacul 1

 

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Icosul 1

 

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,

Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 2-lea

 

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

 

M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!

Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,

Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,

Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor,

Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,

Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină,

Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,

Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 3-lea

 

Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi Lui: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea

 

Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?

Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori şi gusturi şi miresme,

Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată în mângâiere,

Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de făpturi,

Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume,

Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi nevăzuţi,

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice,

Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârşite,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 4-lea

 

Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu – acolo e pustiu. Unde eşti Tu – acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea

 

Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc prorocind despre frumuseţea cea negrăită a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:

Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,

Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte,

Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,

Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,

Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,

Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,

Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 5-lea

 

Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur – vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea

 

Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijă,

Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,

Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,

Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc,

Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele,

Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,

Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al-6-lea

 

Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veşmânt; Tu înalţi până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia!

 

Icosul al-6-lea

 

Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii… Sufletul meu năzuieşte spre Tine!

Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri omeneşti,

Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu,

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea numai cu viaţa cea de pe pământ,

Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale,

Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire,

Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;

Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a vieţui cu Tine,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al-7-lea

 

În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumuseţe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

 

Icosul al-7-lea

 

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!

Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,

Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,

Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,

Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,

Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,

Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,

Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al-8-lea

 

Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie îţi înălţăm cântare: Aliluia!

 

Icosul al-8-lea

 

Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:

Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune;

Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;

Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;

Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept;

Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de veci;

Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nădejdea învierii;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al-9-lea

 

De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi văzduhul devine altar şi biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul şi pământul cântă atunci lauda: Aliluia!

 

Icosul al-9-lea

 

Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic şi neapropiat

Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii,

Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceaţă fiecare din poruncile Tale,

Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa celorlalţi,

Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună,

Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte,

Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 10-lea

 

Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputinţă de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti, şi Cel ce iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

 

Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-Ţi strig Ţie, Celui veşnic:

Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,

Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har,

Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic,

Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tăi,

Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile nefolositoare,

Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor,

Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire trufia inimii,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 11-lea

 

Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii şi al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

 

Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire?

Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel necuprins şi de viaţă făcător,

Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.

Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,

Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării,

Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 12-lea

 

De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului, luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

 

Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor – aceasta este partea sufletelor înalte – dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să strig:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi dumnezeiască,

Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi,

Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta,

Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător al veacului ce va să vină,

Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,

Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Condacul al 13-lea

 

O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

 

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi

 

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,

Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Şi Condacul întâi

 

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 

Sfântul Ignatie Briancianinov

Surse: Cuvinte către cei care vor să se mântuiască.

Sursa: rugati-va-neincetat

Minunea Sfinților Luca și Pantelimon în sala de operație


O fată tânără a mers pentru a fi operată la Spitalul din Simferopol. Starea sănătății ei era foarte gravă, iar operația grea și primejdioasă.

Doctorița, care urma s-o opereze pe bolnavă, a chemat-o pe mama ei și i-a spus:

– Operația este foarte grea și primejdioasă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu știu dacă fiica dumneavoastră va ieși vie de aici.

Nu exista altă soluție. Tânăra a fost dusă în sala de operație. Pe tot timpul operației, mama bolnavei stătea în curtea spitalului și cu lacrimi în ochi se ruga Sfântului Luca Doctorul și Sfântului Pantelimon, ca să o ajute pe bolnavă să iasă cu bine de sub bisturiu.

La un moment dat, înaintea ochilor mamei s-a desfășurat un fapt minunat: peretele spitalului a devenit transparent, ca sticla, și se putea vedea limpede sala de operație. Pe masa de operație era fiica ei, iar în jurul ei erau doctorița și colegii medici ai acesteia. Lângă ei, stătea infirmiera care ținea instrumentele pentru operație.

Iar ceea ce este și mai minunat a fost că lângă doctoriță i-a văzut pe Sfinții Doctori la care se rugase. În partea stângă stătea Sfântul Pantelimon cu o lumânare aprinsă în mână, iar în partea dreaptă stătea Sfântul Luca, iar acesta din când în când lua instrumentele de la infirmieră și le dădea doctoriței.

Mama bolnavei a rămas nemișcată de uimire. A simțit că rugăciunea ei a fost auzită. Când operația s-a sfârșit, doctorița a ieșit bucuroasă și entuziasmată. A chemat-o pe mama bolnavei și i-a spus:

– Am mers foarte bine. Neașteptat de bine!

Atunci, mama fetei i-a povestit doctoriței faptul minunat pe care-l trăise. Doctorița a rămas mută de uimire. Și-a făcut semnul Crucii și a mărturisit:

– Acum am înțeles. În vreme ce operam și avea nevoie de vreun instrument, nu apucam să-i spun infirmierei să mi-l dea, ci numai când gândeam de ce instrument aveam nevoie, că îl și aveam în mână!

Articol relatat de portalul marturieathonita.ro

Sfântul Sisoe, protectorul copiilor, unul dintre cei mai mari tămăduitori și făcători de minuni


Calendarul ortodox îl pomenește pe Cuviosul Sisoe cel Mare la 6 iulie.

Suntem obișnuiți mai mult cu expresia „Sfinte Sisoe!”, utilizată adesea -Dumnezeu știe de ce – în traducerea unor cuvinte mai deocheate, din limba engleză, din subtitrările filmelor. Puțini dintre noi știu, însă, că Sfântul Sisoe a fost unul dintre cei mai mari postitori, făcători de minuni, tămăduitori și protectori ai copiilor.

Rugăciunile se împlinesc

Despre acest sfânt există o sumedenie de scrieri religioase, referitoare cu precădere la minunile săvârșite de acesta. Chiar și marele scriitor George Topârceanu a îmbrăcat în haine artistice „Minunile Sfântului Sisoe”. Se știe că a viețuit în deșert, în Egipt, sub ascultarea sihastrului Hor, fiind un urmaș de nădejde al învățăturilor Sfântului Antonie cel Mare. A devenit pustnic, îmbinând rugăciunea cu munca. Se spune chiar că smerenia și rugăciunile l-au făcut să semene cu îngerii în viață. Pentru viaţa sa curată, Cuviosul Sisoe a fost învrednicit cu darul săvârșirii de minuni, înviind morți și gonind relele. Vreme de peste 70 de ani, a trăit în post și rugăciune. Treceau zile în șir uitând că nu s-a atins de mâncare. A plecat din această lume în anul 429 și despre moartea lui a rămas o legendă. Se povestește că, presimțind că i se apropie sfârșitul, înconjurat fiind de ucenici, Sfântul Sisoe i-a văzut adunându-se la căpătâiul său pe Sfântul Antonie, pe apostoli, profeți și îngeri. La final, a venit Însuși Dumnezeu, care le-a spus celorlalți: „Duceți vasul ales al pustiului!”.

Din minunile Sfantului Sisoe

Intr-una din zile, un om se indrepta cu fiul sau spre chilia Sfantului Sisoe pentru a lua binecuvantare. Pe drum, copilul muri, insa tatal, fara a se tulbura si-a continuat drumul pana la batranul Sisoe. A intrat in chilia acestuia cu fiul sau in brate. A cazut la pamant pentru a fi binecuvantat. Dupa acest gest, tatal s-a ridicat, lasandu-l pe copil la picioarele Sfantului Sisoe.

Batranul, necunoscand ca fiul acestuia este mort, i-a spus:

– Ridica-te si du-te afara!

Dupa ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat si a iesit. In urma acestei minuni, tatal i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul sau, iar batranul i-a spus sa nu vesteasca nimanui despre cele petrecute pana la moartea sa.

Mare atenție cu cine vă imprieteniți „De când m-am întovărăşit cu acel om, toate îmi merg pe dos?”


Există oameni binecuvântaţi şi nebinecuvântaţi?

Fireşte că există. Căci dacă nu ar exista, nici nu ar avea rost să cerem binecuvântare ori să vorbim despre binecuvântare. Binecuvântat sau nebinecuvântat: aceasta face marea deosebire între oameni. Legătura nedespărţită cu Dumnezeu aduce binecuvântare, iar despărţirea de Dumnezeu înseamnă nebinecuvântare. Asta ne învaţă şi istoria evanghelică despre fiul ascultător şi cel risipitor. De la un ins binecuvântat, întreaga casă poate spori în toate, iar de la unul nebinecuvântat întreaga casă poate da înapoi în toate. Ai citit în Sfânta Scriptură minunata povestire despre Iosif cel binecuvântat, pe care fraţii pizmaşi l-au vândut negustorilor egipteni? Potrivit bunei Pronii a lui Dumnezeu, care întotdeauna apără pe cel drept, Iosif a fost revândut lui Pentefri, dregătorul împăratului egiptean. Iar acest dregător, dându-şi seama de cinstea lui Iosif, l-a pus peste toată averea sa. Şi după ce l-a pus pe el peste toată casa sa şi peste toate câte avea el, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif, şi a fost binecuvântarea Domnului întru toată avuţia lui, în casă şi în ţarina lui (Facere 39, 5). Aşa-i în Sfânta Scriptură, aşa e şi în viaţă, acum şi totdeauna.

Sau nu ai auzit niciodată în satul tău pe cineva zicând: „De când mi-a intrat omul ăsta în casă, binecuvântarea lui Dumnezeu mi-a intrat în casă?” Pătrunzătoarea înţelegere a poporului, insuflată de Duhul lui Dumnezeu, pătrunde mai adânc în tainele existenţei şi al celor ce se întâmplă în lume decât „creierele obosite ale celor care măsoară şi judecă în afara Duhului Dumnezeiesc.

La fel sunt pe lume şi persoane nebinecuvântate, sau, cum ar spune turcii, ghinioniste. Sufletul necredincios şi moralmente necurat este întotdeauna ghinionist. „Dacă se apucă de pom verde, şi pe acela îl usucă.” Proorocul Iona a fugit de la faţa lui Dumnezeu şi s-a împotrivit poruncii Dumnezeieşti. Prin aceasta, el s-a rupt de binecuvântarea lui Dumnezeu. Drept aceea, aproape că a pierit în urma furtunii corabia pe care călătorea, îndată ce l-au îndepărtat pe Iona de pe corabie, furtuna a încetat. Pe de altă parte, datorită binecuvântatului Pavel s-a mântuit de furtună altă corabie, care plutea spre Roma, şi pe acea corabie, 276 de suflete, după cuvântul îngerului lui Dumnezeu care i-a spus în vis lui Pavel: Nu te teme, Pavele! Trebuie să te înfăţişezi cezarului; şi iată că ţi s-au dăruit ţie de către Dumnezeu toţi cei ce sunt în corabie cu tine (Fapte 27, 24).

Mai ales în vreme de război se gândeşte şi se vorbeşte mult despre oameni norocoşi şi nenorocoşi. Aceştia sunt oamenii cu binecuvântare sau fără binecuvântare. Isus Navi a pierdut o bătălie lângă cetatea Gai din pricina ghinionului unui hoţ oarecare, Ahan Ben-Harmia.

Sau nu ai auzit pe nimeni zicând: „De când mi-a intrat în casă acel om” sau: „De când m-am întovărăşit cu acel om, toate îmi merg pe dos?” Când se întovărăşesc un om de rău şi un om de bine, cum să înainteze când unul trage înapoi, iar celălalt înainte? Câtă vreme împăratul Solomon slujea singurului Dumnezeu Adevărat, a fost bine pentru el şi pentru casa lui şi pentru poporul lui. În cele din urmă, împăratul Solomon şi-a luat ca soţii însă şi câteva egiptence păgâne, care au adus ghinion şi lui, şi casei lui, şi împărăţiei lui. Fiindcă din pricina acelor femei a rămas Solomon ruşinat pentru totdeauna: casa lui a fost înroşită cu sânge frăţesc, iar împărăţia lui s-a fărâmiţat. Aşa-i în Sfânta Scriptură, aşa e şi în viaţă, acum şi totdeauna.

Tu, însă, nu te teme, numai să asculţi acele cuvinte ale părintelui lui Solomon, pe care Solomon n-a vrut să le asculte până la capăt: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor, şi în calea păcătoşilor n-a stătut, şi în scaunul pierzătorilor n-a şezut (Psalmul 1).

Episcop Nicolae Velimirovici

Extras din „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Vol. 1, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002, pag. 224-226

Fapta care dezleagă legăturile celor legaţi, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneşte scrâşnirea dinţilor şi cu multă bucurie deschide uşile Cerului


Şi este uşoară, având aripi de aur cu zbor care înfrumuseţează pe îngeri, precum zice Proorocul: „Aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul” (Psalmi 67, 14).

Milostenia este meşteşugire înţeleaptă, folositoare celor ce o fac; şi prietenă de aproape cu Dumnezeu este, că de-a pururea stă înainte, aproape de El, şi cu înlesnire aduce daruri pentru oricine voieşte, dacă nu este asuprită de noi. Iar asuprită este atunci când o facem din bunuri străine. Iar când este curată, multă îndrăzneală are, că ea dezleagă legăturile celor legaţi, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneşte scrâşnirea dinţilor şi cu multă bucurie deschide uşile Cerului. Că împărăteasă este cu adevărat, asemeni cu Dumnezeu făcând pe oameni. Că zice: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv”(Luca 6, 36).

Şi este uşoară, având aripi de aur cu zbor care înfrumuseţează pe îngeri, precum zice Proorocul: „Aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul” (Psalmi 67, 14). Că mai bine decât un porumbel porumbiţa priveşte prin gene cu ochi blânzi şi nimic nu-i mai frumos decât ochii aceştia. Frumos este şi păunul, dar pe lângă porumbiţă este ca o nimica. Ea este pasăre frumoasă şi minunată, având aripi de aur, care vede mai înalt decât toate, fecioară este cu faţa albă şi blândă. Cu aripi este şi uşoară, stând înaintea scaunului împărătesc. Şi, când vom fi judecaţi, va sta grabnic de faţă şi se va arăta şi ne va scoate pe noi de la osândă, îmbrăcându-ne cu aripile sale; că jertfe ca acestea voieşte Dumnezeu de la noi, Căruia se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. Sfântul Ioan Gură de Aur

ÎPS Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Extras din „Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi”, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava, 2003, pag. 84-85

„Ascultă un mod de a evita gândurile cele multe: Când îți vine în minte o treabă…”


Atunci când îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul şi nădejdile noastre, îl obligăm într-un anume fel să ne ajute.

Atunci când omul primeşte cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută, în timp ce, dacă lucrează în partea stângă, se chinuieşte, se topeşte, se zăpăceşte.

– Părinte, mă neliniştesc atât de mult atunci când am de rezolvat o problemă, încât nici nu pot dormi.

– Problema ta sufletească sunt gândurile cele multe. Dacă nu ai avea aceste gânduri de multe feluri, ai putea da mult mai mult atât în ascultarea ta, cât şi în nevoințele tale duhovniceşti. Ascultă un mod de a evita gândurile cele multe: Când îți vine în minte o treabă pe care va trebui, de pildă, să o faci mâine, să-i spui gândului: „Treaba aceasta nu este pentru astăzi; mă voi gândi la ea mâine”.

De asemenea, când trebuie să hotărăşti într-o problemă, nu te chinui cu gândul să afli ceea ce este mai bun şi să amâni mereu. Alege ceva şi mergi înainte, lasă după aceea pe Dumnezeu să Se îngrijească de celelalte. Sileşte-te să eviţi scolasticismul, ca să nu-ți ameţeşti mintea. Să faci ceea ce poți, cu mărime de suflet, să te mişti simplu şi cu multă încredere în Dumnezeu.

Atunci când îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul şi nădejdile noastre, îl obligăm într-un anume fel să ne ajute. Prin gândurile cele multe şi un om sănătos se netrebniceşte. Unul care suferă, este îndreptăţit să le aibă, atunci când se mâhneşte. Însă cel care, fiind sănătos, se ameţeşte şi suferă din partea gândurilor de-a stânga, unul ca acesta este bun de legat. Să fie sănătos şi totuşi să fie chinuit de gândurile lui?!

În vremea noastră, cea mai mare boală se datorează gândurilor deşarte ale oamenilor lumeşti. Oamenii le pot avea pe toate în afară de gândurile cele bune. Se chinuiesc pentru că nu înfruntă lucrurile duhovniceşte. De pildă, cineva porneşte ca să meargă undeva, dar motorul maşinii lui păţeşte ceva şi întârzie puţin la destinaţie. Dacă are gândul cel bun, va spune: „Se vede că Bunul Dumnezeu a rânduit să apară piedica aceasta. Altfel poate că aş fi păţit vreun accident, dacă n-aş fi avut această întârziere. Cum să-Ţi mulţumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta?”, şi-L slăveşte pe Dumnezeu. Dar dacă nu are gândul cel bun, nu va înfrunta situația duhovniceşte, ci se va supăra pe Dumnezeu şi va huli: „Iată, am întârziat! Aş fi putut merge mai repede! Ce lucru anapoda! Uf, ce Dumnezeu…”. Atunci când omul primeşte cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută, în timp ce, dacă lucrează în partea stângă, se chinuieşte, se topeşte, se zăpăceşte.

Sfântul Paisie Aghioritul

Către Maica Siliana: Nu ştiu cum să ies la suprafaţă, mă simt plină de blesteme şi farmece, nu-mi reușeşte nimic, ba dimpotrivă, mă adâncesc mai mult în datorii şi probleme


Către Maica Siliana: Nu ştiu cum să ies la suprafaţă, mă simt plină de blesteme şi farmece, nu-mi reușeşte nimic, ba dimpotrivă, mă adâncesc mai mult în datorii şi probleme! Soluția: Când blestemele nu mai au putere asupra noastră şi totul în viaţă se schimbă?

Când blestemele nu mai au putere asupra noastră şi totul în viaţă se schimbă?

Iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie, dar nu ştiu cum să ies la suprafaţă, mă simt plină de blesteme şi farmece, nu-mi reușeşte nimic, ba dimpotrivă, mă adâncesc mai mult în datorii şi probleme. Sunt văduvă de şase ani, am doi copii, unul este student şi altul lucrează, eu nu am serviciu şi sunt plină de datorii, pot pierde şi casa, ce să fac? Unde mă duc să mă angajez mi se spune că este ocupat sau că sunt în vârstă. Vreau să muncesc.

Iartă-mă, Măicuţă, dar sunt disperată. Mai citesc un psalm, dar văd că am multe piedici.
Liliana

Liliana mea dragă,

Mă doare inima pentru suferinţa dumitale şi îl rog pe Domnul să mă lumineze cu un răspuns. Ce ştiu eu si am probat că este adevărat împreună cu mulţi dintre cei care îmi scriu este că atunci când ne spovedim curat şi începem să iertăm răul pe care l-am suferit şi-i binecuvântăm pe cei care ne-au făcut şi ne fac rău, blestemele nu mai au putere asupra noastră şi totul în viaţă se schimbă.

Draga mea Liliana, când blestemul e de la alţii, el cade pe noi ca o ploaie care ne poate udă dacă nu avem umbrelă sau pelerină. Atunci, degrabă să ne cumpărăm umbrelă sau pelerină, adică să învăţăm să iertăm şi să binecuvântăm şi să nu mai plătim răul cu rău. Să păzim poruncile şi să primim harul Domnului ca ajutor în fiecare zi.

Dar dacă blestemul vine de la noi, adică e format din blestemele pe care le-am rostit sau gândit noi şi nu ne-am lepădat de ele prin Spovedanie şi pocăinţă, atunci avem nevoie de chirurg, avem nevoie de o operaţie serioasă şi de un chirurg priceput! Să căutăm duhovnic bun şi să ne lepădăm de toate cuvintele spuse fără rost sau cu răutate şi să spovedim, şi să plângem tot răul pe care l-am făcut celor din jurul nostru. Mai ales dacă am făcut avorturi. Atunci harul se va întoarce la noi şi viaţa se va schimba!

Despre muncă, foarte mulţi dintre cei care au plecat din ţară ca să câştige ceva mai bine fac munci simple, fac menaj în casele celor care au mai mulţi bani. Cred ca și la noi sunt multe familii care au posibilităţi să plătească astfel de servicii. Sau să îngrijești de niște copii… Iartă-mă, dacă asta te supăra. A fost un gând pe care vreau să-l cred de la Domnul!

Te îmbrăţişez şi aştept să-mi scrii cum mai merge viaţa dumitale.

Cu durere, dar şi cu nădejde M.

Monahia Siluana Vlad

Extras din „Cunoaşte-L pe Domnul Cel Viu, pe viu!”, Ed. Doxologia

Sursa: rugati-va-neincetat

Nimeni nu m-a ajutat vreodată, așa cum m-a ajutat Sfânta Parascheva Mărturia uluitoare unui jurnalist plecat în Londra..


Nimeni nu m-a ajutat vreodată, așa cum m-a ajutat Sfânta Parascheva! Mărturia uluitoare unui jurnalist plecat în Londra..

Pe Cuvioasa Parascheva am cunoscut-o în studenţie. Prin primul an. M-a atras ca un magnet şi nici azi nu pot spune ce m-a făcut să mă aşez la rând în Catedrala mitropolitană pentru a mă închina ei. Şi nu pot spune nici ce am simţit atunci când i-am atins mâinile. Mulţi spun că ar fi calde sau că îi simt pulsul. Eu am simţit doar că n-am mai fost a mea şi că sunt sub semnul Sfintei. Cum frumos îmi zicea un prieten în aceste zile: eram deja ca o cetate ce fusese luată cu asalt.

N-am realizat prea bine ce mi se întâmpla, însă ştiam din experienţa altor prieteni că e bine să ceri ajutorul Cuvioasei atunci când ai examene. Aşadar, am început să o rog să vină cu mine la seminarii şi apoi la examene. Şi a venit. De câte ori nu mi-a şoptit, parcă, ce răspunsuri să dau, de câte ori n-au curs rândurile în examene!

Lumina a venit de la Sfânta

Când toţi colegii mei de la Facultatea de Jurnalism din Iaşi aşteptau cu nerăbdare să fie licenţiaţi şi să lucreze la marile televiziuni sau cotidiene, eu eram nespus de dezorientată. Aş fi vrut să nu ies de sub ascultarea Sfintei. Aşadar, deşi a părut nebunie pentru un necunoscător în teologie, mi-am ales ca temă de licenţă presa religioasă. Ascultam Radio Trinitas şi ştiam că aveam deja bazele pentru o analiză cât de cât pertinentă. Cu ajutorul duhovnicului, un om aflat şi el sub semnul Cuvioasei, am început să scriu despre relaţiile şi mijloacele de comunicare dintre Dumnezeu şi om. Ce căuta părintele Stăniloae într-o lucrare de licenţă de la Jurnalism nu vă pot spune, însă coordonatorul a capitulat şi, deşi iniţial m-a sfătuit să nu implic atât de multe cunoştinţe teologice, printr-o minune a rămas aşa cum probabil trebuia să fie. După absolvire, mi-am dorit să nu sfârşesc în presa laică. Şi chiar dacă aş fi găsit oricând de lucru la Radio Trinitas, aşteptam altceva. Mărturisesc că sunt făcută pentru presa scrisă, căci în cuvinte mă pot dărui. E ca şi cum acestea mi-ar curge prin vene. Şi minunea a venit. Imediat după absolvire s-a născut „Ziarul Lumina”. Făceam deja parte din echipa care a creat acest ziar. Dincolo de toate aspectele organizatorice şi lumeşti, eu am considerat „Ziarul Lumina” ca un dar special primit de la Sfânta Parascheva. Parcă pentru mine erau făcute toate şi cum să nu simt astfel când, cu doar câteva luni înainte, subliniam în lucrarea de licenţă necesitatea unui ziar religios.

În perioada pe care am numit-o generic „Lumina”, am primit de la Sfânta mea dragă nenumărate bucurii pe care nu le pot descrie şi mari daruri pe care nu le ştie decât duhovnicul. Am fost fericită să lucrez la hramuri până la epuizare. Acest lucru îl trăiam cu toţii la Iaşi. Dăruiam şi noi, lucrătorii de la Mitropolie, un alt fel de jertfă decât cea a pelerinilor. Şi vă mărturisesc că deşi orele de somn erau puţine, când abia gustam un covrig, forţele noastre de a munci în acele zile nu se epuizau. Ştiam cu toţii de unde ne vine puterea. În fapt, pe toate le făcea Cuvioasa, căci, aşa cum spune părintele Paisie Aghioritul, „ai noştri sunt doar mucii care ne curg din nas”… Ca o confirmare că presa religioasă în România s-a născut în curtea casei Sfintei Parascheva, în 2005 Sfântul Apostol Pavel, ocrotitorul jurnaliştilor creştini, a vizitat târgul Ieşilor, arătându-ne că lucrurile pe care noi le înfăptuiam se aflau sub ocrotirea sfinţilor.

Lângă Sfântul Siluan şi părintele Sofronie

În 2006 mi-am dorit foarte mult să plec în Anglia pentru studii şi Domnul mai ştie pentru ce. Nu voi uita zilele de hram în care, aşezată pe scările catedralei, sub privirile de neînţeles ale jandarmilor, priveam mulţimea de oameni care curgea spre baldachinul Sfintei. Cu emoţii, cu durere, bucurie şi necazuri, cu boli incurabile, aceşti oameni parcurgeau un drum al speranţei. Şi dacă m-a uimit ceva la pelerini a fost că nu cereau nimic de la Sfânta. Cărau cu ei doar iubirea pentru ea, veneau să întâlnească o prietenă dragă în zi de sărbătoare. Era ziua Sfintei Parascheva. E de prisos să mai spun că viza pentru Anglia a venit în urma rugăminţilor adresate ei în acea zi de hram. Astăzi sunt lângă Sfântul Siluan şi părintele Sofronie. Cu puţin timp în urmă, colegii de la „Ziarul Lumina” mi-au propus să mă întorc acasă, la acest ziar în care mi-a rămas o fărâmă de inimă. Deşi dorul de peniţă şi de sfinţii noştri dragi îmi sfâşie inima, am ales să mai stau o vreme lângă Sfântul Siluan, ale cărui moaşte se află la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Essex. Trăiesc sentimentul că mai am de făcut ceva pe aceste meleaguri. Şi mai cred că, în final, mă voi întoarce în România, această ţară frământată economic şi politic, zdrobită de sărăcie, însă bogată prin sfinţii ei. Ştiu că într-o zi voi fi iar lângă Sfânta Parascheva.

Mereu în linia întâi

Dragii mei, deşi în Londra trupeşte, inima mea bate zilele astea la Iaşi. Iaşul meu drag pe care nu l-am iubit doar pentru prieteni, profesori, pentru teii de pe Copou sau atmosfera boemă. Am iubit Iaşul pentru Sfânta. Noi, prietenii ei, i-am zis mereu Sfânta. Ea, Cuvioasa Parascheva, a stat mereu în prima linie pentru noi. A venit la examene, aşadar am împărţit diplomele de licenţă cu ea. A venit şi la spital când a fost nevoie. A venit ori de câte ori, în studenţie, puţinii bani trebuiau să ajungă pentru toate. A venit chiar şi când i-am cerut brad de Crăciun. Nu ne-a lăsat niciodată singuri! Nu cred că există oraş mai frumos de 14 octombrie decât Iaşul. Miroase a busuioc, a durere amestecată cu speranţă şi iubire. Iubirea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o prin sfinţii lui. Sfântă dragă, deşi atât de departe în trup, căci ne despart munţi şi mări, de ziua ta nu-mi doresc decât să fiu în duh alături de tine, să-mi unesc vocea cu miile de oameni care vin să te salute şi să-ţi spun: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

(Monica Dumitrescu)

Articol relatat de portalul doxologia.ro

Sursa: rugati-va-neincetat

Părintele Arsenie Papacioc: 3 cuvinte și ai făcut mai mult decât acela care a zis de 15 ori Tatăl nostru sau acatiste și alte rugăciuni lungi Știi câtă putere au? N-ai idee Încearcă:


Părintele Arsenie Papacioc: 3 cuvinte și ai făcut mai mult decât acela care a zis de 15 ori Tatăl nostru sau acatiste și alte rugăciuni lungi! Știi câtă putere au!? N-ai idee! Încearcă!:
„Of, Doamne, iartă-mă!”, și ai făcut mai mult decât acela care a zis de 15 ori Tatăl nostru

„Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua, asta mă interesa!” Asta Îl interesează și pe Dumnezeu: „O, dacă ar ști cine sunt Eu! Eu, care v-am făcut! V-am dat chip îngeresc, și peste îngeri chiar. Vă stau îngerii de vă slujesc. Îngeri vă veți numi și voi întru împărăția Mea. V-am dat înțelepciune, pricepere, discernământ. De ce nu v-ați gândit la Mine?”. Și auziți, numai să ne gândim la El! Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun. Să te gândești la Dumnezeu, așa cum te gândești la mâncare, cum te gândești la Părinți, cum te gândești la cineva pe care-l iubești. Te gândești la ei: ce-o mai fi făcând mama, tata, soția. Așa să te gândești și la Dumnezeu. Pentru că, mai întâi de toate și peste toate, El trebuie să fie iubit din tot cugetul și din toată inima. Când te surprinzi în uitare, în răspândire, cugetă simplu: „Doamne, iartă-mă!” Revenirea asta e foarte primită de Dumnezeu. (…)

Avem nevoie de o prezență continuă a inimii, de această stare continuă de dragoste. O tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă.

După ce își face pravila, omul se consideră achitat de obligația rugăciunii și se retrage fără nimic… Eu sunt mai mult pentru o tresărire continuă, duhovnicească. De aceea am spus: orice clipă poate fi un timp și orice suspin poate fi o rugăciune. Rugăciunea după tipic o termini într-o oră. Nu trebuie renunțat la ea. Dar să nu fie singura treabă duhovnicească. A citi un Paraclis e foarte bine. Dar ceea ce de fapt trebuie adus la cunoștință, căci lucrul acesta e mai puțin discutat, este prezența continuă a inimii.

Chiar o serie întreagă de inși îmi spun la spovedit că nu și-au făcut canonul. Foarte rar găsesc care și-au făcut canonul. Atunci nu prea sunt de părere pentru canoane dintr-astea, care se fac repede ca să scape de ele, sau se fac numai rațional, fără simțire, sau nu se fac deloc. Suspinarea însă, nu îți ia timp. E la îndemână și angajează toată ființa ta: „Of, Doamne, iartă-mă!”, și ai făcut mai mult decât acela care a zis de 15 ori Tatăl nostru, îl știa pe de rost și l-a zis repede.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din „Ne vorbește Părintele Arsenie”, ediția a II-a, Vo. 3, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 68-70

Sursa: rugati-va-neincetat