Nicu Covaci: „Un neam care behăie și nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”


,,Cel mai de preţ lucru pe care l-a pierdut ţara noastră este omenia”. A spus-o Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, în direct la Realitatea TV. Artistul este de părere că românii au nevoie de coloană vertebrală. Este şi ceea ce îşi propune trupa Phoenix, cu ajutorul mesajelor pe care le transmite prin muzică.

Invitat în platoul Realitatea TV, Nicu Covaci a explicat de ce a decis să concerteze din nou în România, după ce o bună parte din viaţă a trăit în exil.

„Ne-am întors acasă zicând că e datoria noastră să ducem steagul mai departe, să încurajăm lumea și chiar speram că s-a schimbat ceva și va fi bine și frumos. Sunt deceptionat, trebuie să spun, poate ca greșesc, nu a reușit nimeni să mă convingă că ne merge mai bine. Incercăm să punem lucrurile la cale și să întărim șira spinării la români. Un neam care behăie și nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”, a spus Nicu Covaci la emisiunea „Jocuri de Putere”

Liderul legendarei trupe Phoenix a spus, cu mâhnire în suflet, ce a găsit la revenirea în ţară.

„Ce a pierdut România cel mai scump lucru e omenia – o putem recâștiga? – sunt convins. Dar pentru asta trebuie educație. Părinții au obligația să își educe copiii. Fiecare calcă în picioare pe fiecare. Divide et impera. E o formula veche care funcționează”, mai spune liderul Phoenix.

Iar previziunile sunt sumbre, a mai arătat Nicu Covaci. Artistul a explicat că interesele sunt uriaşe, iar cei care secătuiesc ţara scapă mult prea uşor, scrie realitatea.net

Bunicuța care în aceste zile a frânt inimile a sute de mii de români. Nu accepta bani de pomana, implora oamenii sa cumpere mărar pentru a mai putea trai încă o zi.

Iată povestea ei copleșitoare. Faceți un efort și dați-o mai departe

Povestea unei bunici care sta cât e ziua de lunga pe strada, așezata pe un carton, si vinde mărar pentru a putea trai de pe o zi pe alta face înconjurul rețelelor de socializare.
Bătrâna sta in zona Bucur Obor din Capitala si implora oamenii sa cumpere mărar pentru a mai putea trai încă o zi. Cei care au văzut-o spun ca bunica nu accepta bani de pomana.

”Aceasta bătrânica implora trecătorii, cu lacrimi in ochi, sa cumpere mărar! Plângând spune ca nu a vândut nimic de azi de dimineață… O găsiți in zona Bucur Obor, la ieșirea din magazinul Obor, spre Doamna Ghica, lângă florărie! M-am oprit un minut lângă dansa, cu foarte mult nu am putut sa o ajut… Dar cu putin de la mine, cu putin de la voi, poate strânge de o gustare pe ziua de azi! Aceasta este bătrânețea din zilele noastre! Pacat, pacat…
Am plecat cu lacrimi in ochi, dar mulțumita sufleteste ca am putut sa o strang de mana… (…) Mi-a comunicat o doamna ca batranica iese destul de des in aceea zona! Probabil o gasiti dimineata! Imi pare rau, dar nu stiu alte detalii despre batranica de la Obor! Nu stiu nici daca iese zilnic acolo… Din pacate…Am intalnit-o intamplator, nu am intrebat cum se numeste, nici daca are telefon… Eram pe fuga, in trecere pe acolo…”, a scris o femeie pe Facebook.Dupa ce a postat fotografie pe internet comentariile si share-urile au explodat. Femeia a revenit cu detalii afirmând ca bătrânica iese des in aceea zona si cel mai probabil poate fi găsita dimineața.

Un alt utilizator a povestit ca a vrut sa ii ofere bunicii bani, însa ea a refuzat spunând cu lacrimi in ochi ca nu primește „bani nemunciți”.

Cea mai mare şi mai binecuvântată Taină care ne-a fost lăsată Aceasta e singura ce ne pregăteşte cel mai bine pentru ceruri


Ştii ce spune omul acesta al lui Dumnezeu despre ceea ce vrei tu să faci? Despre spovedanie şi despre pocăinţă? Spune că este cea mai mare şi mai binecuvântată Taină care ne-a fost lăsată. Ea ne pregăteşte cel mai bine pentru ceruri. Niciun păcat de pe pământ nu este de neiertat pentru om şi pentru Dumnezeul iubirii. Dumnezeu se odihneşte în omul care se pocăieşte, oricât de păcătos ar fi el. Dumnezeu doreşte doar mărturisirea greşelii, apoi totul se va încheia sigur bine.

Lacrimile sufletului curăţesc inima, mintea, trupul şi fac în felul acesta fără prihană orice exprimare a omului. Dar dacă harul lui Dumnezeu nu ne umbreşte, nu ne putem schimba. Ca să vină însă harul lui Dumnezeu trebuie să fim şi noi primitori de har. Şi eu mă bucur enorm că tu ai primit cercetarea asta a lui Dumnezeu. Toţi suntem păcătoşi, nimeni n-a păşit pe pământ fără păcat în afară de Iisus Hristos, Dumnezeul–Om. Prin urmare toţi avem nevoie de pocăinţă şi de întoarcere la Dumnezeu. Toţi ar trebui să alergăm la atotputernica taină a Spovedaniei, numai că nu toţi putem. Unii suntem legaţi cu funiile groase ale patimilor şi înneguraţi de pâclele grele ale necunoaşterii şi neînţelegerii. Este nevoie de multă cunoaştere pentru a putea crede cu adevărat în Dumnezeu. Asta nu se obţine băbeşte, nu este treaba inculţilor. Credinţa autentică nu este pentru proşti! Încrederea în forţele proprii izvorăşte din mândrie şi este rodul egoismului.

Diavolul zi şi noapte ne întinde fel de fel de curse, deschide prăpăstii, organizează tabere de război, iar noi cădem la înţelegeri cu el, făcând parte din planurile lui, încheiem contracte şi armistiţii cu ucigaşul cel viclean. Când omul caută mântuirea găseşte moduri şi metode multiple ca să smulgă mila lui Dumnezeu.

Pocăinţa şterge păcatele chiar şi din amintirea lui Dumnezeu şi le arată ca şi cum nu s-ar fi întâmplat.

Dacă nu ni s-ar fi dat pocăinţa, nimeni nu s-ar fi mântuit!

Cornel Constantin Ciomâzgă

Extras din „Se întorc morții acasă”, Ed. Cartea Actuală, 2014, pag. 120 – 121

Sursa: ganduridinierusalim.com

Ce rugăciuni trebuie să spui când pleci la drum ca să nu ai nicio problemă, iar Dumnezeu să te ocrotească în orice clipă Rostește și tu cu evlavie și credință așa:


Atunci când ești hotărât să pleci la drum sau când cineva drag pleacă într-o călătorie, nu uita să rostești o rugăciune de călătorie. Pentru un drum fără probleme, în care Dumnezeu să te ocrotească, spune înainte să splec la drum o scurtă rugăciune.

 Rugăciune pentru o călătorie binecuvântată

“Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu sluga Ta, Iosif, precum şi cu cei doi ucenici care au mers la Emaus. Însuţi Stăpâne, călătoreşte şi cu mine, robul Tău, binecuvântând călătoria mea. Trimite-mi mie înger păzitor, precum lui Tobie, să-mi fie povăţuitor şi să mă ferească nevătămat de toată întâmplarea cea rea, astfel cu pace, sănătate şi cu bună sporire, să mă întorc întru ale mele şi toată viaţa mea să preamăresc prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”.

Rugăciunea părinților pentru copiii care se află în călătorie

“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu cei doi ucenici care mergeau la Emaus, Însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu copilul acesta, binecuvântând călătoria sa. Trimite-i înger păzitor ca oarecând lui Tobie, ca să-i fie povăţuitor şi să-l păzească nevătămat de toată întâmplarea cea rea, pentru ca să se întoarcă cu pace, sănătos trupeşte şi sufleteşte. Tu, Cel ce niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, nu Te despărţi nici de copilul acesta (numele). Tu, Care ai zis: Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor, fii cu acest copil până la ultima lui suflare. Ajută-l să nu cadă în ispita vrăjmaşului şi să se întoarcă din drumul său simţind ajutorul Tău şi cunoscând harul Tău, ca să laude şi să slăvească Numele Tău cel Sfânt. Amin!”

Rugăciunea pe care trebuie să o spui înanitne de a pleca la drum

“Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru Cel ce esti Calea, Adevărul şi Viaţa, care ai slobozit cu preaslăvire pe Iosif de prigonirea fraţilor săi, povăţuindu-l pe el în Egipt şi cu Blagoslovenia bunătăţii Tale ajutându-l l-ai făcut să sporească uimitor în toate.
Doamne, cela ce ai călătorit împreună cu Luca şi Cleopa la Emaus şi prin frângerea pâinii preaslăvit descoperindu-Te lor, i-ai făcut să se întoarcă veseli în Ierusalim, călătoreşte şi acum cu Darul şi cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie cu noi, robii tăi, care cu umilinţă ne rugăm Ţie. Şi precum ai trimis lui Isaac şi lui Tobie, înger paşnic împreună călător iar călătoria şi întoarcerea acelora cu pace şi cu bună sporire ai făcut-o, rugămu-ne Ţie, trimite-ne şi nouă îngeri paşnici, credincioşi, îndreptătiri, păzitori, ca să ne povăţuiască pe noi după voia ta. Izbăveşte-ne pe noi de tâlhari şi de toată bântuiala vrăjmaşilor ucigători de oameni, păzeşte-ne viaţa noastră nevătămată şi sufletele curate de toată întinăciunea ni le fereşte. Mişcările noastre sporeştele în bine, apucăturile îndreptează-ni-le şi ne îzbăveşte pe noi de cei ce ne vor nouă răul, văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi. Îzbăveşte-ne de dosădirea oamenilor răi şi viclenişi de tot viforul şi nefericirea. Dăruieşte-ne nouă pace, sănătate şi Dumnezeiescul Tău ajutor cel atotputernic, ca sprijiniţi fiind, să nu ne abatem din calea poruncilor Tale. Aşa ne rugăm Ţie, Împărate Atotputernice şi nepomenitorule de rău, Doamne auzi-ne pe noi smeriţii pentru bunătatea Ta şi treci cu vederea greşalele noastre; îmbogăţeşte-ne pe noi cu Darul Tău şi plini de Dansul ne arată, împodobindu-ne cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie, cu mila şi cu bunătăţile cereşti şi pământeşti, ca astfel călătorind, să ne întoarcem cu bine, lăudând şi binecuvântand bunătatea Ta cea nemărginită.
Că a Ta este stăpânirea, Împărăţia, puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

Pr. Calistrat: Pe dușmanul tău să îl binecuvântezi când el blestemă Și am să vă spun și ce rugăciune trebuie să faceți pentru ei ca ei să se îmblânzească sau ca Dumnezeu să îi pedepsească dacă e nevoie, căci Dumnezeu știe ce are de făcut când vede nedreptate


Cel ce te urăște va căuta toata viața să te înjunghie! Cel ce te urăște va căuta toată viața să te denigreze!

Există o iertare de pe buze, care mai puțin contează pentru că există tot ură și ținerea de minte a răului, există o iertare din suflet când nici măcar nu îți mai aduci aminte și există o iertare din inimă atunci când iubești!
Și acum vin și cu o salvare! Iar voi o să ziceți: “Dar cum, dacă mi-a făcut rău, îl iert?” Uite în ce condiții îl poți ierta și uite în ce condiții nu-l poți ierta! Dacă un om fumează, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om bea, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om înjură și minte, poți să-l ierți că se vatămă pe sine!
DAR CÂND UN OM PREMEDITEAZĂ SĂ ÎI FACĂ UN RĂU ALTUI OM, ACELA ESTE PĂCAT ÎMPOTRIVA EVIDENȚEI ȘI NU PREA SE IARTĂ!

Deci, omul ticălos care atentează la persoana altui om, la demnitatea lui, la persoana lui, la viața lui și la mântuirea lui, pe acela îl ierți numai în momentul în care a depus mărturie între el și tine, sau între el si alți doi trei, cum spune Scriptura, că s-a îndreptat și a pus început bun de pocăință! Altminteri “să-ți fie ție ca un păgân și vameș”…nu-l urăști, nu-l iubești, nu intri în discuții, nu lungești dialogul, dar trebuie să fii atent, căci spune tot Sfânta Scriptură “întru ură păcat de moarte s-a săvârșit”.

Și să știți că e mai periculos să fii tăiat cu limba, sau cu vorba de un dușman, decât cu palma sau cu sabia, pentru ca cicatricea se vindecă și palma se uită, dar cuvântul rău, tăietura cu limba (vorba) aceea nu se șterge niciodată! Întinarea cuiva, a demnității cuiva, a face rău cu bună știință, în mod voit și în răzbunare.. pe acela îl îndepărtezi de fața ta! “cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleși nu mă voi însoți..”(Ps. 141)

Pe dușmanul tău să îl binecuvântezi când el blestemă! La dușmanul tău să îi dai pâine! Și am să vă spun și ce rugăciune trebuie să faceți pentru ei ca ei să se îmblânzească sau ca Dumnezeu să îi pedepsească dacă e nevoie, căci Dumnezeu știe ce are de făcut când vede nedreptate! “Doamne Dumnezeule meu, pentru rugăciunile (numele celui în cauza) iartă-mă pe mine păcătosul!” Pentru că tu rugându-te, pentru rugăciune lui, să te ierte, pe el îl îmblânzește și pe tine te slobozește!

Sursa: altarulcredintei.md

Cum arăta și cum se purta, de fapt, Domnul Nostru Iisus Hristos Iată o descriere a lui Iisus făcută de contemporanul său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus


Reprezentarea pe care noi, creștinii, o avem despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos este cea pe care ne-o prezintă Biserica prin icoanele sale. Cu toate acestea, o descriere a lui Iisus este acum publică, fiind făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcţia de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) şi care, în această funcţie, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din zona aflată sub autoritatea sa.

„Este un bărbat cu o înfăţişare nobilă şi trăsături atît de frumoase şi care exprimă atîta maiestuozitate, încît oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pînă la umeri culoarea devine cea a pămîntului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărţit de la mijlocul frunţii, însă după obiceiul nazarieneilor.

Fruntea dreaptă şi senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o uşoară nuanţă de bronz. Nările şi buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca şi părul, nu prea lungă şi despărţită la mijloc. Ochii Săi serioşi te înfioară. Sînt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îţi permite să I te uiţi drept în faţă.

Cînd rosteşte vorbe de dojană, te înspăimîntă; plînge cînd trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor şi are o voioşie demnă. Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plîngînd. Are braţe şi mîini deosebit de frumoase. Este fermecător cînd poartă o conversaţie, însă vorbeşte puţin; iar cînd vorbeşte, o face cu deosebită modestie. Oriunde Îşi face apariţia, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau şi-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă fiinţă din această regiune.

În ceea ce priveşte cultura Sa, uimeşte întreg Ierusalimul. Deşi nu a studiat niciodată, cunoaşte toate domeniile ştiinţei. Poartă sandale şi umblă cu capul descoperit. Mulţi rîd cînd Îl văd, se tem, însă, şi tremură în prezenţa Lui sau cînd le vorbeşte.

Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din cîte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învăţătură înaltă cum o predică acest Christos, şi mulţi iudei cred în El şi în natura Sa divină, pe cînd alţii au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestăţii Voastre.

Este un fapt cunoscut de toţi că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuieşte numai lucruri bune. Toţi cei care Îl cunosc şi care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune şi de sănătate din partea Lui“.

Ce se întâmplă când ți-e rușine să-ți faci Sfânta Cruce în public? Citește aceste cuvinte


Scrii despre semnul crucii că acum, în societate, se consideră că nu este normal să-ți faci cruce. De pildă, când porneşte trenul pe calea ferată vrei să-ţi faci cruce, dar te temi de batjocuri; oricum, afli îndată dezlegare nedumeririi în cuvintele Mântuitorului: iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Mă voi ruşina şi Eu (Lc. 9, 26) şi aşa mai departe.

De ajuns ar fi şi aceasta pentru a vă face să ţineţi fără teamă rânduielile religioase; există însă, în învăţătura creştină şi multe alte locuri care ne învaţă să nu ne luăm după lume şi după obiceiurile ei nu puteţi sluji la doi domni – şi lumii, şi lui Dumnezeu; cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu (Iac. 4,4) – cu lumea, adică cu obiceiurile lumeşti care nu se potrivesc cu cele religioase.

Din păcate, pe acestea societatea „nu le consideră normale. Şi atunci, ce este de făcut? Mântuitoare este pecetea crucii şi a numelui lui Hristos: vezi cum se străduie vrăjmaşul să atingă scopul său atotpierzător, punând pecetea celui potrivnic pe frunte şi pe mâna dreaptă? Iată ce scrie Sfântul Efrem Sirul despre aceasta: „Şi va pune pecetea sa, spurcatul acesta, nu pe un mădular oarecare al trupului, ci pe mâna dreaptă; aşijderea şi pe frunte va pune însemnul cel păgânesc, ca omul să nu-şi poată face cu mâna dreaptă semnul lui Hristos, Mântuitorul nostru, şi să nu poată însemna pe fruntea sa numele cel sfânt şi înfricoşat al Domnului şi slăvită şi înfricoşata cruce a Mântuitorului, deoarece ştie nenorocitul că dacă va fi însemnată asupra cuiva crucea Domnului strică toată puterea lui. Tocmai de aceea va pune pecetea sa pe mâna dreaptă a omului, fiindcă aceasta pecetluieşte cu semnul crucii toate mădularele noastre, iar fruntea poartă în vârful său semnul Mântuitorul, aşa cum sfeşnicul poartă făclia”.

Dar cum pune vrăjmaşul pecetea pe frunte şi pe mâna dreaptă? Nu altminteri decât vârând treptat în obiceiurile lumeşti meşteşugirile sale; pe deasupra, se ascunde pe sine şi faptele sale cu viclenie, insuflându-le oamenilor că diavolul nu există. Ce să faci, deci, în asemenea situaţii? După părerea mea, să urmezi Sfintei Scripturi, neluându-te după lume, de care te-ai şi depărtat în multe privinţe, şi să nu te temi de batjocuri.

Sfântul Macarie de la Optina

Când este bine să ne facem cruce

Credinciosul este sfătuit să recurgă la acest gest atunci când trece prin faţa unei biserici, când aude clopotele, când trece pe lângă un cortegiu funerar, când tună şi fulgeră, când plouă cu grindină, când îl prinde bezna undeva şi e gata să se rătăcească, când îi spune cineva o veste care îl zguduie, când i se vorbeşte de nenorocirea cuiva, când se aşază la masă, când se scoală de la masă, când începe lucrul, când pleacă într-o călătorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Când trece pe lângă o biserică, credinciosul se închină ca să dea mărturie de credinţă. Îşi afirmă credinţa. Deşi acest lucru nu e scris în vreo rânduială, omul cu credinţă face asta deoarece e normal să îţi faci cruce atunci când treci pe lângă locul în care ştii că “locuieşte” Dumnezeu.

Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creştinească foarte veche, chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. “La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci” (Tertulian, De corona, c. 3, Migne, P.L., II, col. 99).

De asemenea, crucea nu lipseşte niciodată de pe vârful turlelor bisericilor şi al clopotniţelor, iar în cimitire, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de cântări în cinstea Sfintei Cruci.

Ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre semnul crucii

Crucea ocroteşte de relele trupeşti. Semnul crucii a cruţat de nimicire pe cei întâi născuţi ai Israelului, fiindcă semnul făcut pe stâlpii şi pe pragurile uşilor, pe lângă care îngerul morţii a trecut fără să bată, închipuia semnul crucii. Acesta era semnul care vindeca pe cei muşcaţi de şerpi, fiindcă şarpele de aramă ridicat în pustie de Moise, care salva pe oameni numai uitându-se la el, preînchipuia semnul Sfintei Cruci.

Crucea alungă diavolii. Precum câinele fuge de băţul cu care a fost lovit, tot aşa şi dracul fuge de crucea care îi aminteşte că prin ea a fost biruit. “Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavăza, arma şi semnul de biruinţă împotriva diavolului”, iar Biserica noastră cântă: “Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei”. Semnul Sfintei Cruci ocroteşte de uneltirile necuratului. În anul 312, împăratul Constantin cel Mare a văzut pe cer o cruce luminoasă, pe care era scris: “În acest semn vei învinge!”. Atunci el, punând acest semn pe steagurile şi armatele castei sale, a ieşit biruitor din lupta cu Maxenţiu. “Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzând pe faţa voastră armele care l-au doborât, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte au primit-o” (Sf. Ioan Gură de Aur). Mulţi sfinţi obişnuiau să alunge gândurile rele din cugetul lor făcând numaidecât semnul crucii.

Proprietăţile semnului crucii, studiate ştiinţific

Oamenii de ştiinţă ruşi au dovedit experimental proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi al rugăciunii. “Am stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citat de Agenţia Interfax.

Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii “Tatăl nostru” şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Mostre de apă din diferite surse – fântâni, râuri, lacuri – au fost folosite în cercetare. Toate mostrele conţineau anumite bacterii. S-a observat că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul curcii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori. Experimentele au fost făcute astfel încât să se excludă posibilul impact al sugestiei mentale. Rugăciunea a fost spusă atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut. Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor. S-a stabilit că presiunea sângelui tuturor celor supuşi la teste s-a îmbunătăţit. S-a mai observat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit, şi fără să atingă punctele corespunzătoare – centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii -, rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente.

Sursa: ziarullumina.ro, ganduridinierusalim.com

Părintele Ioanichie Bălan: „când te scoli şi când te culci, să te rogi aşa, de trei ori”


Spunea către câţiva părinţi:

– Părinţilor, am apucat patru patriarhi la Ierusalim: Gherasim, care a dat binecuvântarea de s-a făcut Mănăstirea Eleon, în 1875; Damianos, Timotei şi Benedict, actualul patriarh.

Altădată vorbea despre viaţa duhovnicească de la Mormântul Domnului şi despre mănăstirile din Ţara Sfântă:

– Înainte, în Ţara Sfântă erau călugări mulţi, duhovnici renumiţi, slujbe foarte frumoase, pustnici mari pe Valea Iordanului şi prin peşteri, pelerini nenumăraţi din toate ţările creştine şi multă bucurie sufletească!

Apoi a adăugat:

–Astăzi au rămas peste tot puţini călugări şi preoţi. Aproape nici nu mai are cine sluji şi cânta! Se apropie sfârşitul lumii! Acum, „eu-l” şi „banii”… Acum stăpânesc mândria şi iubirea de argint, părinţilor!

Unui părinte i-a spus:

– Părinte, să ţii sfânta credinţă cu tărie, aşa cum ai apucat-o de la părinţi, şi să te rogi. Când te scoli şi când te culci, să te rogi aşa, de trei ori: „Preasfântă Treime, Ţie Îţi dau sufletul şi trupul meu. Fă, Tu, cum ştii, numai să mă mântuieşti!”. Eu aşa mă rog întotdeauna, ziua şi noaptea. Nu zic multe cuvinte, şi Dumnezeu are milă şi de mine, păcătoasa!

La urmă a zis:

– Acum, părinte, nu mai ai de la cine cere sfat, că nu mai sunt povăţuitori, cum erau pe vremuri. Acum, fiecare să ne rugăm lui Dumnezeu cum putem, să citim Sfânta Scriptură şi pe Sfinţii Părinţi şi să facem cum credem că este mai plăcut Lui, că s-a apropiat vremea de pe urmă. De aceea, fiecare să ia aminte de sine să nu cadă, că nu are cine-l mai scula!

Părintele Ioanichie Bălan

Extras din „Patericul românesc”, Ed. Mănăstirea Sihăstria, pag. 699-700

 

Sursa: ganduridinierusalim.com

Părintele Arsenie Boca: Cum poți alunga bolile, vrajba și paguba din casă


Sfântul Ardealului a oferit lumii numeroase învățături, pe care orice credincios ar trebui să le respecte dacă vrea să aibă parte de bine. Părintele Arsenie Boca este considerat cel mai mare duhovnic român al secolului XX.

Acesta a lăsat o mulțime de învățături care au fost publicate în diverse cărți destinate creștinilor. În scrierile sale, părintele a vorbit despre durerile oamenilor și despre cauzele acestora.

„Lucrul care îi arde pe toți oamenii este pocăința, pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem, ori nu vrem. De aceea este bine ca să ne pocăim de bună voie, să nu așteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăința prin necazuri de tot felul, căci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt păcatele noastre. Deci, dacă pățești necazuri în viață, află că ai făcut greșeli. Necazurile sunt mâna întinsă a milei lui Dumnezeu către noi”, spunea Părintele Arsenie.

Din ce cauze se îmbolnăvește trupul:

1. De otrăvuri din lipsa postului. Carnea este o otravă și se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi care este fierea.

2. Din naștere, pentru că fie mama sau tata nu a fost treaz când s-a zămislit copilul. Femeilor fugiți de bărbați ca de foc când sunt amețiți de băutură.

3. Din desfrânare, pentru că trec măsura cuvenită și încep să-i doară spatele, spinarea, șalele, slăbesc nervii, devin iuți și nerăbdători. Toate acestea, pentru ca nu și-au înfrânat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care sărăcește. Asa și trupul care și-a mâncat toată vlaga.

Vrajba în casă:

Vrajba în casă vine din păcate. Toate își au izvorul în păcate, spunea părintele Arsenie.

1. Neapărat vine vrajba în casă dacă căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea.

2. Mai vine, apoi, dacă soții trăiesc în căsătorie nelegitimă, sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toți îl plătesc cu vrajba. De aceea, toți trebuie să intre la cumințenie și să se legiuiască dacă sunt așa.

3. Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe trupul și pe sufletul lor și, pentru că nu s-au mărturisit, acel păcat are să le spargă casa, tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul care este cel care făcea acest lucru.

4. Lăcomia de avere a unui părinte când și-a măritat fata sau și-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ține, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârși cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cumințiți-vă părinților cu sfaturile când vă măritați fetele sau vă însurați feciorii.

5. Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinți care își mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă sau divorțată și încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată așa tânără în fața unui vlăjgan, om în toată firea. Această diferență mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Și din cauza aceasta, casa aceea nu ține ci se sparge și în aceste cazuri parinții trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

6. Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de spovedanie, de Sfânta Împărtășanie și de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindcă dacă nu le păzesc pe acestea, le păzesc pe ale diavolului, și astfel nu pot să aibă liniște.

7. Din petrecere fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulțește în corpul omului atunci când mănâncă multă carne și nu postește. Plini de fiere fiind, se umplu de mânie și astfel își sar în cap unii la alții. Așa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt.

8. Și o ultima pricină este desfrânarea soților. Dar soții cum desfrânează, când sunt legiuiți? Așa bine, căci nu mai țin seama de miercuri, de vineri, de zilele postului și de sărbători. Nu mai țin nici o rânduială. Și bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

Parintele Arsenie Boca

Cu aceste două rugăciuni ne mântuim toţi creştinii Nu este nevoie să citim enciclopedii şi nici multe cărţi


Sfinţii Părinţi au fost luminaţi şi ne-au lăsat aceste dragi rugăciuni. Trei şi două cuvinte: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!”. Nu este nevoie să citim enciclopedii şi nici multe cărţi. Cu aceste două rugăciuni ne mântuim toţi creştinii.

Monahii, care nu au grijile mirenilor, se roagă mult şi ajung sus. Îi ajută mult şi Maica Domnului. Este ca şi cum ar vorbi la urechea lui Hristos, deoarece se dedică rugăciunii şi acesta este principala lor grijă. Cine are darul rugăciunii în inima lui, atunci când va muri, nu-l vor atinge vămile. După moarte, merge direct la Hristos. Nu are piedici, deoarece numele lui Hristos are putere. Dumnezeu este foc.

Extras din interviul cu Stareţul Efrem Filotheitul

Sursa: ganduridinierusalim.com

 

Te-ar putea interesa și: Rugăciune mare pentru mântuirea celor adormiți!

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Leacul cel mai puternic împotriva fricii e la îndemâna oricui și te apară de toate forțele răului


Încrederea în promisiunea lui Dumnezeu

Prima cauză a fricii este lipsa credinţei, a încrederii că Dumnezeu îşi respectă promisiunea şi ne poartă de grijă. Cel care crede cu tărie în Dumnezeu şi purtarea Sa de grijă are siguranţa că va primi de la El ajutor în orice împrejurare şi, astfel, nu are de ce să se teamă, nici de întâmplările vieţii, nici de duşmănia oamenilor, nici chiar de moarte.

Diavolul are un deosebit interes să aprindă şi să întreţină această patimă a fricii, care tulbură sufletul şi-l împiedică să ducă la îndeplinire urcuşul duhovnicesc. De aceea un lucru foarte important este ca omul să conştientizeze că gândurile şi imaginaţia sa pot fi influenţate şi de forţele răului. Astfel, pe tot parcursul vieţii sale, e bine ca omul să înveţe să-şi pună încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi nu în forţele şi gândurile proprii.

Leacul cel mai puternic împotriva fricii este rugăciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”. Prin rugăciunea inimii omul se află tot timpul unit cu Dumnezeu, primind neîncetat ajutorul Lui, astfel că teama nu i se mai strecoară în suflet. Cu cât rugăciunea este mai curată, cu atât piere frica.

Extras din ”Apostolat în Ţara Făgăraşului” nr. 41 – iunie 2010

 

Sursa: ganduridinierusalim.com

 

Te-ar putea interesa și: Părintele Elefterie, leac pentru toate bolile! Avea darul vindecării și făcea minuni cu rețeta asta

 

Ctitorul Sfantei Mânăstiri Dervent din Constanța, Părintele Elefterie și-a împărțit dragostea între biserică și darul vindecării. Preotul era cunoscut pentru adevăratele minuni pe care le făcea atât pentru credincioși cât și pentru monahi.

Elefterie a lăsat drept moștenire multe rețete de vindecare, printre care și un leac pentru imunitate. Efectele acestuia se pot observă chiar din primele două săptămâni de la administrare.

Cum se prepară leacul Părintelui Elefterie:

Ingrediente

– 4 grame de lăptișor de matcă;

– 1 kilogram de miere naturală de salcâm;

– 300 grame polen măcinat;

– 150 grame tinctura de propolis;

– 200 ml ser fiziologic;

Mod de preparare

Ingredientele se amestecă într-un recipient de sticlă cu o lingură de lemn. Se pune într-un borcan ermetic și se păstrează la frigider. Din preparat se administrează o lingură dimineață și una seară, pe stomacul gol sau cu ceai.
Cantitatea preparată ar trebui să ajungă pentru 30 de zile de cură.

Beneficiile uimitoare ale rețetei naturiste

Preparatul diminuează apariția bolilor cardiovasculare, hepatice și renale, stimulând sistemul imunitar, datorită lăptișorului de matcă și a mierii de salcâm.

Primele semne ale tratamentului naturist ar trebui să apăra după primele 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului.

Tratamentul va diminua senzația de oboseală, iar bolnavul va avea din nou energia de care are nevoie.