Mărturie uluitoare: „Mi-am făcut semnul crucii cu uleiul din candela Sfântului, de sus până jos, de la dreapta la stânga” Iată:


Mărturie uluitoare: „Mi-am făcut semnul crucii cu uleiul din candela Sfântului, de sus până jos, de la dreapta la stânga” Iată:

Într-un impuls aproape nefiresc, mi-am desfăcut nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care parcă era zdrobit de o piatră, și mi-am făcut semnul crucii cu uleiul, de sus până jos, de la dreapta la stânga. Și atunci, iubiții mei, piatra care parcă mă strivea dispăru.

Din firea mea sunt un om pașnic, mereu mulțumit, vesel și bine dispus. Totdeauna văd partea bună a lucrurilor. Cu alte cuvinte, sunt un om fericit.

Însă de la o vreme încoace, o indispoziție puternică, o lipsă de chef pentru orice, tulburarea și necazul mă transformaseră în alt om. Devenisem ciudat, nu-mi mai găseam locul nicăieri și nimic nu-mi mai plăcea. Mă culcam și mă trezeam tulburat, eu care o duceam mai înainte ca în sânul lui Avram. Nu mă mai mulțumeam nici copiii mei, pe care îi ador. Înspăimântator lucru!

În acest iad mă găseam cu mai bine de cinci ani în urmă. Îmi lăsasem baltă și biroul și munca și totul. Mă întunecasem la suflet, somnul nu se mai prindea de mine, iar doctorii nu mă ajutau cu nimic.

Într-o după-amiază, răul ajunse la culme. Eram foarte agitat și mă zvârcoleam în pat.

„ – Ce-o să se aleagă de mine, Doamne? am strigat. Ai milă!”

Și atunci îmi veni o idee. Am sărit în picioare, am deschis dulapul, am luat sticluța cu ulei de la Sfântul Nectarie și m-am rugat din toate puterile mele, plângând ca un copil.

„ – Ai milă de mine, Sfinte Nectarie, ai milă de mine!”

Într-un impuls aproape nefiresc, mi-am desfăcut nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care parcă era zdrobit de o piatră, și mi-am făcut semnul crucii cu uleiul, de sus până jos, de la dreapta la stânga. Și atunci, iubiții mei, piatra care parcă mă strivea dispăru. […] Am făcut cruce și a doua și a treia oară. Aceeași stare de bine. M-am liniștit complet. Ai fi zis că mă învăluise o adiere dulce și că stropi răcoritori de apă îmi luaseră greutatea de pe suflet.

„ – Îți mulțumesc, Doamne, am spus din adâncul sufletului meu. Îți mulțumesc, Sfinte Nectarie. Dă-mi acum și un pic de somn.” Și m-am întins în pat. La rădăcinile firelor de păr simțeam acum o mână sfântă cum mă mângâia blând. Și eram singur în cameră!

„ – Îți mulțumesc foarte mult, Sfinte”, am spus ridicând capul și zâmbind, după care am adormit. M-a cuprins somnul și am visat că eram într-o biserică în sărbătoare și acolo era multă lume evlavioasă. M-am trezit mulțumit și m-am uitat la ceas. Dormisem două ore întregi!

„ – Încă un pic, Sfinte”, l-am rugat.

Eram însetat de somn și de liniște. Imediat am adormit din nou. Când m-am trezit era aproape seară. M-am sculat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat spre birou. Ce frumoase mi se păreau acum toate în calea mea, în mașină, în piață, peste tot. Eram un alt om, un cu totul alt om! Aveam din nou sufletul și starea lăuntrică a unui copil. Și așa am rămas până astăzi, cinste și închinăciune lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie!

Mereu îi mulțumesc Sfântului Nectarie, pe care îl iubesc și îl cinstesc, și mereu vorbesc despre el. Din iubirea pe care i-o port, culegând mărturii am scris această lucrare mică, dar plină de adevăr și de date exacte (deși se pot scrie volume întregi despre minunile acestui Sfânt). M-am străduit astfel să dăruiesc fraților mei o picătură, ca un crin binemirositor din grădinile binecuvântate ale raiului, doar o picătură a harului dumnezeiesc, o rază de lumină sfântă și binefăcătoare din soarele Sfintei Slave.

Iosif D. Agapit

sursa: doxologia.ro

Sursa: rugati-va-neincetat

Astea 3 cuvinte să spui Te scapă de toate gândurile negre, de toți dușmanii Cel ce va crede în sfatul înfăţişat aici şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata lor putere și se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice


Astea 3 cuvinte să spui! Te scapă de toate gândurile negre, de toți dușmanii! Cel ce va crede în sfatul înfăţişat aici şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata lor putere și se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva oricărui rău din lume!

La răsunetul acestor cuvinte, atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, vrăjmașii se cutremură şi se întorc, fugind.

In vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvintele „Slavă lui Dumnezeu!”

Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.

Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 52) – doxologia.ro

Sursa: rugati-va-neincetat

Rugăciunea din 11 cuvinte care ajută în orice ispită grea și la necaz mare Dumnezeu nu are nevoie de alcătuiri pretențioase. El cere de la noi să vină din inimă și cu credință Rugăciunea aceasta împlinește toate cererile, dacă o spui așa:


Rugăciunea din 11 cuvinte care ajută în orice ispită grea și la necaz mare! Dumnezeu nu are nevoie de alcătuiri pretențioase. El cere de la noi să vină din inimă și cu credință! Rugăciunea aceasta împlinește toate cererile, dacă o spui așa:
Fiecare om cere de la Dumnezeu anumite lucruri, potrivit grijilor lui. Este dureros ca de multe ori, omul vine si ii cere lui Dumnezeu implinirea unor nevoi, fara a avea credinta ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie. Si astfel, putini sunt cei care se roaga in acest mod: „Doamne da-ne ce cunosti Tu ca ne este de folos”.

Nu de putine ori, cerem anumite lucruri si nu primim implinirea lor. Daca ne intrebam de ce, raspunsul este simplu: nu ne erau de folos.

Sunt multi care spun ca nu stiu sa se roage. Cei care sunt intr-o astfel de situatie, trebuie sa stie ca uneori lui Dumnezeu ii este de ajuns si un singur gand. Dumnezeu nu are nevoie de alcatuiri pretentioase. El cere de la noi ca rugaciunea sa vina din inima si cu credinta ca El poate sa implineasca cererile noastre.

Se povesteste ca undeva pe ocean, dintr-un vapor care s-a scufundat, au scapat trei tineri. Acestia au ajuns pe o insula pustie din apropiere. Nu stiau sa se roage. Cunosteau doar ca Dumnezeu e unul in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Simtind nevoia sa se roage, si-au alcatuit aceasta rugaciune: „Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi”. Au trait cu aceasta rugaciune pana la varsta de 80 de ani, cand a ajuns pe acolo un vapor in care se afla si un preot. Cand preotul i-a intrebat cum s-au rugat in acest timp, ei au marturisit: „Nu am stiut cum sa ne rugam si am spus doar atat: Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi”. Preotul le-a spus: „nu e prea bine, trebuia sa spuneti Tatal nostru”. Si i-a invatat rugaciunea Tatal nostru. Dupa un timp, cei de pe vapor au vazut trei lumini care veneau pe mare, spre ei. Au oprit vaporul si au vazut ca erau cei trei batrani. Intrebati ce vor, ei au raspuns: „Am uitat rugaciunea pe care ne-a poruncit parintele sa o rostim si ne vom pierde mantuirea”. Atunci preotul, intelegand ca cei trei erau sfinti, pentru ca altfel nu ar fi mers pe apa, le-a spus: „Mergeti inapoi si spuneti vechea voastra rugaciune, asa cum o stiti. Spuneti-o cu aceeasi inima buna, cu aceeasi daruire lui Dumnezeu si rugati-va si pentru noi”.

Ce trebuie sa retinem din aceasta parabola, este ca lui Dumnezeu nu trebuie sa-i spunem minciuni. Insa, noi de multe ori asta facem, caci spunem: „Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Cand in realitate ii spunem: „Si nu ne iarta noua, precum nici noi nu am iertat pe cei care ne-au gresit noua”.

Fie ca dobandim cele cerute, fie ca nu, suntem datori sa multumim lui Dumnezeu. Caci a nu dobandi ceea ce cerem, nu e mai prejos decat a dobandi, fiindca noi nu cunoastem asemeni lui Dumnezeu, ce ne foloseste si ce nu.

Iar ca sa nu cadem in deznadejde, vazand ca cerem si nu primim implinirea lor, e de ajuns sa luam aminte la Sfantul Pavel care s-a rugat nu o data, ci de mai multe ori, sa fie izbavit de anumite ispite, caci spune: „De trei ori am rugat pe Domnul“ (I Corinteni 12, 8), iar cuvintele „de trei ori” inseamna de multe ori, dar n-a dobandit cererea. Cu toatea acestea Pavel nu l-a parasit pe Dumnezeu, desi Acesta l-a lasat sa petreaca in cele ce-l suparau. Dar traind dupa voia lui Dumnezeu, s-a invrednicit de acest raspuns: „Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune”. Iar Pavel, invatand ca aceste sunt placute lui Dumnezeu, a zis: „Deci foarte bucuros ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele. Si nu numai ca nu mai cer sa ma izbavesc de ele, ci mai ales cu multa bucurie ma voi lauda cu ele”.

autor: Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Sursa: rugati-va-neincetat

E ziua Sfântului Mina, protectorul celor păgubiți, cel care schimbă gândurile rele ale dușmanilor! Ce e bine să faci azi și mâine! Minunile Sfântului depășesc puterea noastră omenească de înțelegere…:


E ziua Sfântului Mina, protectorul celor păgubiți, cel care schimbă gândurile rele ale dușmanilor! Ce e bine să faci azi și mâine! Minunile Sfântului depășesc puterea noastră omenească de înțelegere…:

11 noiembrie. Sfântul Mina îi ajută pe cei nedreptățiți în procese și pe cei care au pierdut ceva sau au fost înșelați.

Oamenii care au pierdut ceva sau au fost înșelați merg în 11 noiembrie la Biserica Sfântul Mina din București, cu credința că vor recăpăta ce au pierdut, dacă se roagă la moaștele sfântului. Același sfânt este și cel care îi apără pe călători de hoți.

Credința spune că ziua de Sfântul Mina e respectată și de hoți.

Femeile merg la biserică în această zi pentru a duce lumânări şi le lipesc la sfeşnice cu capătul pe care de obicei îl aprind. Potrivit tradiţiei, se crede că schimbă gândurile duşmanilor.

***

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina
11 Noiembrie

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu glabeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: rugati-va-neincetat

Celui ce merge Mâine la Sfânta Biserică Dumnezeu îi va dărui Mila Sa nemăsurată Mâine e despre Taina Vindecării, hai să te faci sănătos sufletește și trupește:


Celui ce merge Mâine la Sfânta Biserică Dumnezeu îi va dărui Mila Sa nemăsurată! Mâine e despre Taina Vindecării, hai să te faci sănătos sufletește și trupește!:
O pildă care arată lucrarea milosteniei și taina vindecării

Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37

În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Scopul viețuirii noastre pe pământ este dobândirea, prin faptele noastre cele bune, plăcute lui Dumnezeu, a vieții celei veșnice. Citirea unor fragmente din Sfânta Scriptură în cadrul slujbelor bisericești și, mai ales, în cadrul Sfintei Liturghii are menirea să ne descopere cum putem să atingem această țintă. Pilda samarineanului milostiv, rânduită de Biserica noastră să fie rostită în Duminica a 25-a după Rusalii, înainte de începutul Postului Nașterii Domnului, ne învață că urcușul nostru duhovnicesc, drumul nostru spre mântuire, este condiționat de cultivarea și manifestarea în viața noastră a iubirii creștine față de Dumnezeu și față de semenii noștri.

Un învățător de lege l-a întrebat pe Iisus ce ar trebui să facă pentru a dobândi viața de veci. Altă dată, Mântuitorul a răspuns El Însuși tânărului bogat: „Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 19, 18-19), iar unui alt învățător de lege i-a răspuns că cea mai mare poruncă din Lege este iubirea de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 36-40). De această dată, Hristos îl provoacă pe interlocutorul Său să-și exprime părerea lui, ceea ce l-a determinat pe învățătorul de lege să confirme ceea ce a spus și Mântuitorul într-un alt context, că iubirea de Dumnezeu din „toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău”, adică iubirea de Dumnezeu sinceră, profundă, activă, completată cu iubirea necondi­ționată de aproapele, „ca pe tine însuți” (Luca 10, 26-28), conferă viața cea veșnică.

Aproapele, străinul sensibilizat de nevoile tale

Dar mai era ceva de clarificat, la cine se referea cuvântul „aproapele”? Făcea trimitere numai la familie, la membrii aceleiași comunități atunci iudaice, la vecinii de aceeași credință și neam, la prieteni, la cei din aceeași categorie socială? În cazul acesta, de ce Mântuitorul a intrat în casa vameșului, a vindecat pe sluga sutașului, dar și pe cei zece leproși, pe demonizatul din ținutul Gherghesenilor și pe mulți alți oropsiți? Hristos îi răspunde prin cunoscuta pildă a samarineanului milostiv, omul care, deși, ca toți samarinenii, era urât de iudei, a fost singurul trecător sensibilizat de starea precară a celui căzut între tâlhari. Față de atitudinea preotului și a levitului, reprezentanții Legii celei vechi, care l-au văzut și au trecut pe alături, adică au fost nepăsători și neiubitori, samarineanul milostiv îi leagă rănile, „turnând pe ele untdelemn și vin”, după care îl încredințează unei case de oaspeți, plătind ceea ce era necesar pentru îngrijirea lui. Ascultând această pildă, învățătorul de lege recunoaște în samarineanul milostiv pe aproapele adevărat al celui căzut între tâlhari și primește, de această dată, cu smerenie îndemnul Mântuitorului: „Mergi și fă și tu asemenea”.

Acest îndemn ne este adresat și nouă, celor care primim cuvântul lui Dumnezeu, revelat în Sfânta Scriptură, „să mergem”, adică să fim activi, să interacționăm și „să facem și noi asemenea”, adică să ajutăm pe semenii noștri, să cercetăm pe bolnavi, să îmbrăcăm și să hrănim pe cei săraci, știind foarte bine că milostenia ca expresie a iubirii creștine reprezintă criteriul fundamental pentru șederea de-a dreapta Fiului Omului, adică pentru moștenirea Îm­părăției cerurilor (Matei 25, 34).

Milostivirea, virtutea care ne aseamănă cu Dumnezeu

Sunt situații în care omul contemporan este concentrat mai mult să-și asigure pentru el și familia lui bunăstare materială, confort, recreere și, din comoditate, uneori din egoism, văzând pe cale pe aproapele aflat în nevoi și chiar în pericol, să-l neglijeze, trecând pe alături. Bineînțeles, el poate să-și justifice oricând atitudinea sa, că este grăbit, că nu are cu ce ajuta, că a muncit cu sudoarea frunții sale pentru bunurile pe care le are, că printr-un gest de ajutorare materială ar încuraja cerșetoria și prin aceasta lenevia, că persoana în cauză nu ar merita bănuțul, pâinea sau medicamentul solicitat, că de ce să-l ajute el, să-l ajute Biserica (și slavă Domnului că Biserica desfășoară numeroase acte filantropice) sau centrele specializate de asistență socială, și ne putem gândi și la alte motivații.

Dumnezeu cunoaște toate eforturile pe care le facem, de aceea, cu atât mai mare va fi și plata pentru milostenia săvârșită, pentru că dăruind vom dobândi (după cuvântul inspirat al părintelui Nicolae Steinhardt), iar Domnul răsplătește însutit celui care oferă din iubire sinceră și în mod necondiționat; și ce comoară poate fi mai mare și mai importantă decât cea duhovnicească, acumulată „pentru cer”, spre mântuirea noastră (Matei 6, 19-21).

Părintele Teofil Părăian propune oricărui credincios, înainte de a trece nepăsător pe lângă un semen nevoiaș, să se întrebe ce ar putea el să facă, în mod concret, pentru acela: să vorbească puțin cu el, în semn de respect, să-i adreseze cuvinte de îmbărbătare, să-i ofere un bănuț, o pâine, o haină, să-i caute un loc de muncă sau, după experiența părintelui Arsenie Papacioc, să-i întindă „o mână caldă”, pentru a putea auzi un răspuns asemănător: „Așa ceva nu mi-a dat nimeni”.

Pildă reprezentativă pentru Taina Sfântului Maslu

Din perspectivă simbolică, samarineanul milostiv îl reprezintă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a întrupat pentru a ridica omenirea din păcat, boală și moarte. Omul căzut între tâlhari este omul îndepărtat de Dumnezeu din cauza păcatelor și patimilor. Atitudinea preotului și a levitului arată limitele legalismului veterotestamentar în vindecarea profundă a omului, ungerea rănilor cu untdelemn și vin fac trimitere la Tainele de inițiere ale Bisericii: Botezul, Mirungerea și Euharistia, dar și la Taina Sfântului Maslu, iar casa de oaspeți simbolizează Biserica lui Hristos ca autentic spital duhovnicesc. Așa ne putem explica de ce Pă­rinții Bisericii noastre au integrat această pildă în rânduiala Tainei Sfântului Maslu, ca prima pericopă evanghelică din cele șapte.

Hristos Domnul a venit în lume ca să vindece pe cei bolnavi și să mântuiască pe cei păcătoși. El este Doctorul și Tămăduitorul prin excelență al bolilor noastre sufletești și trupești și, din iubire nețărmurită față de noi, chiar dacă „am căzut între tâlhari”, coborând din Ierusalimul haric al lui Dumnezeu, El privește cu milă la fiecare dintre noi și, dacă Îi acceptăm mâna întinsă mereu către noi, ne vindecă sufletele și chiar trupurile, ne repune în urcușul vieții noastre duhovnicești care duce la Raiul cel ceresc.

Așadar, pilda samarineanului milostiv ne descoperă lucrarea milosteniei, dar și taina vindecării, sub imboldul iubirii creștine de Dumnezeu și de semeni. Suntem îndemnați să facem bine în jurul nostru, să ne rugăm unii pentru alții, să ajutăm necondiționat pe aproapele nostru, fiind încre­dințați că „iubirea acoperă mulți­me de păcate” (I Petru 4, 8), că faptele bune săvârșite în numele lui Hristos ne apropie de Împă­răția Sa cea cerească, ne ajută să devenim prieteni și „casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19) spre slava Lui și spre a noastră mântuire. Amin!
Pr. Lect. Dr. Ionuț-Gabriel Nastasă
ZiarulLumina.ro.

Sursa: rugati-va-neincetat

Miercuri e Lăsata Secului pentru Postul Crăciului Iată ce e bine să faci timp de 3 zile Nu știai asta și e extrem de important:


 

Miercuri, 13 noiembrie, se lasa sec pentru Postul Craciunului sau Postul Nasterii Domnului. Din randuielile bisericesti aflam ca se lasa sec in seara zilei de 14 noiembrie, insa, daca aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte. Acest post se incheie pe 24 decembrie. Postul Craciunului ne aminteste de postul patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Dreptii Vechiului Testament au postit in vederea venirii lui Mesia, iar Moise pentru primirea cuvintelor lui Dumnezeu, Legea Decalogului (cele 10 porunci). Prin post se cuvine sa intampinam si noi nasterea lui Hristos. Mantuitorul vine in lume si se facem om, dar vrea sa coboare si in sufletele noastre, sa ne lumineze viata noastra si sa ne ridice si pe noi la viata cereasca. Astfel, postul acesta este un post de pregatire spirituala, ca noi sa devenim un templu, un salas al prezentei lui Hristos.

Primele mentiuni despre tinerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.

Hotararea ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, tinut in anul 1166, in timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Amintim ca inainte de acest sinod, crestinii posteau diferit: unii numai sapte zile, iar altii sase saptamani.

Dezlegari in Postul Craciunului

In Postul Craciunului avem dezlegare la peste sambata si duminica. Dar trebuie mentionat ca prima saptamana a acestui post, pana in 21 noiembrie, la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, precum si ultima saptamana, in perioada 20-24 decembrie, sunt perioade cu postire mai aspra, zilele de sambata si duminica a acestor saptamani a Postului nu au dezlegare la peste, ci doar la untdelemn si vin.

In tipicul Sfantului Sava se mentioneaza ca in zilele de luni, miercuri si vineri, trebuie sa postim fara untdelemn si vin. In cazul in care, in aceste zile vom face pomenirea unui sfant cu o cinstire mai larga, se face dezlegare pentru dragostea sfantului. De exemplu in zilele de 16 noiembrie (Sfantul Apostol si Evanghelist Matei), 23 noiembrie (Cuv. Antonie de la Iezerul-Valcea), 30 noiembrie (Sfantul Apostol Andrei), 4 decembrie (Sfanta Varvara), 5 decembrie (Sfantul Sava), 6 decembrie (Sfantul Nicolae), 9 decembrie (Zamislirea Sfintei Fecioare Maria), 17 decembrie (Sfantul Proroc Daniel) si 20 decembrie (Sfantul Ignatie Teoforul). Daca aceste zile vor cadea marti sau joi, mancam peste, iar daca va fi luni, miercuri sau vineri dezlegam numai la untdelemn si vin, iar peste mancam doar daca se intampla sa fie hramul bisericii.

Post aspru in Ajun

Ziua de 24 decembrie poarta denumirea de Ajunul Craciunului. E o zi de post mai aspru fata de celelalte zile. Exista obiceiul sa nu se manance pana la ora 3-4 p.m. Aceasta practica aminteste de postul tinut in vechime de catehumenii care in seara acelei zile primeau botezul si impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului.

De luat aminte

De multe ori mi-a fost dat sa aud ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Insa, nu este asa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfintii Parinti au randuit sa ne infranam de la anumite bucate pentru o vreme, au facut-o cu buna stiinta. Credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu jumatati de masura. Nu cu o parte din el trebuie sa-L intampine pe Hristos, ci cu intreaga sa natura: trup si suflet.

Adrian Cocosila
www.crestinortodox.ro
***

Rugăciune care se citeşte în fiecare post. E bine să o citești timp de 3 zile, până la intrarea în post, și să ceri de la Dumnezeu putere și ajutor. Cel mai important e să mergi la duhovnic și să te spovedești

Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: rugati-va-neincetat

Azi, e zi mare Sărbătoarea Sfântului Mina aduce bucurie multă Minunile lui sunt mari de tot Te cutremuri Ce a primit o doamnă care i-a citit des Acatistul Fă și tu așa, dar mai ales Azi, de ziua lui


Azi, e zi mare! Sărbătoarea Sfântului Mina aduce bucurie multă! Minunile lui sunt mari de tot! Te cutremuri! Ce a primit o doamnă care i-a citit des Acatistul! Fă și tu așa, dar mai ales Azi, de ziua lui!
Cu rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Mina, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Mărturii despre mila şi ajutorul Sfântului Mina

Un aer rece şi umed de noiembrie, un vânt ce trece nu doar prin haine, ci parcă şi prin piele, şi o coadă lungă care sugerează câteva ore de aşteptare. În linii mari, acesta era scenariul pentru care se pregătea anual de ziua Sfântului Mina orice pelerin care îşi îndrepta paşii spre Biserica „Sfântul Mina – Vergului”, din centrul Bucureştiului, cu dorinţa de a se închina moaştelor mucenicului ocrotitor. Anul acesta, ceva s-a schimbat însă. Deşi vremea nu s-a dezminţit, rămânând la fel de neprimitoare, timpul de aşteptare a scăzut de la ore la doar câteva zeci de minute.

10 noiembrie, ora Vecerniei. În ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Mina, curtea bisericii aflate la câteva minute de mers de Piaţa Unirii e plină până la refuz de oamenii veniţi să se închine. Pelerinii, sosiţi din ţară sau din Bucureşti, au venit să lase la racla Marelui Mucenic durerile, dorinţele şi speranţele lor. Pe toţi îi întâmpină o veste bună: începând de anul acesta, baldachinul pe care este aşezat chivotul cu sfintele moaşte a fost modificat, astfel încât oamenii să poată săruta părticelele din trupul sfinţit şi înmiresmat al sfântului pe două rânduri, pe ambele părţi ale raclei, scăzând aproape la jumătate timpul de stat la coadă. „Nădăjduim ca bunii credincioşi să nu stea prea mult la rând ca altădată, să meargă mai repede”, explică parohul bisericii, părintele Gheorghe Ispas.

Şi doamna Mioara din Bucureşti vorbeşte despre diferenţa dintre organizarea de anul acesta şi cea din anii trecuţi. „Foarte mare diferenţa. Foarte bună organizarea, e mai mare dragul să vii să te închini la sfintele moaşte când merge repede şi e totul organizat”, conchide ea.

Cufundată în rugăciuni

La coadă sunt aşezaţi cel puţin câteva sute de oameni. Încolonaţi pe trotuar, flancaţi într-o parte de gardurile Jandarmeriei şi de cealaltă de case ce amintesc de înfăţişarea vechiului Bucureşti, pelerinii aşteaptă în linişte să ajungă la sfântul. Din depărtare, din direcţia bisericii, cântările Vecerniei se aud încet, parcă filtrate de frig. În stânga mea, o femeie cu un batic tras până deasupra ochilor e cufundată în lectura unei cărţulii. Doar buzele i se mişcă şi, când rândul se pune în mişcare, îşi ridică şi ea pentru o clipă privirea de la paginile cu colţuri uzate. Printre degete, pe copertă, se poate ghici icoana Sfântului Mina. Citeşte Acatistul Marelui Mucenic, ruptă cu totul de cei de lângă ea.

„Doar un leu…”

Rândul se mişcă la intervale de câteva minute. Din loc în loc, femei trecute de mult de prima tinereţe îi îmbie pe credincioşi cu flori. „Doar un leu, doamnă, doar un leu buchetul”, îşi laudă ele marfa. „De la mine nu cumperi, domnuâ?”, îl întreabă răguşit o bătrână pe domnul ce tocmai „îi făcuse safteaua” uneia dintre „concurente”. În miros de tămâie, ne continuăm cu paşi mici drumul spre curtea bisericii. La un moment dat, o ramură de salcâm japonez ne salută pe deasupra unei porţi.

În jur, strada Robescu zumzăie monoton: zeci şi zeci de corturi, unele improvizate din doar câteva foi de plastic, sunt aliniate în lungul bordurii. Icoane, cărţi de rugăciune, brelocuri, tămâie, lumânări, turtă dulce şi tot felul de suvenire, care au mai mult sau mai puţin legătură cu sărbătoarea. Pe stradă roiesc alţi oameni: vânzători ambulanţi ce-ţi oferă ceai, cafea, covrigi, pulovere ori scăunele pliante, toate destinate credincioşilor din rând.

„Ne-am închinat mai întâi şi apoi am început să vindem”

În mijlocul străzii, o femeie îţi reţine atenţia, cu baticul ei înnodat peste căciulă, pentru a se feri de vântul îngheţat. Timpul a săpat riduri adânci în fruntea ei, dar obrajii i-au rămas netezi ca-n floarea vârstei. Anii i-i ghiceşti fără să stai prea mult pe gânduri: a văzut deja mai bine de şaizeci de primăveri. Sau de toamne… Vinde pulovere de lână, e din Curtea de Argeş şi oriunde ştie că oamenii se adună să se închine la moaştele vreunui sfânt, stând uneori ore întregi în frig la coadă, vine şi ea să-şi vândă marfa. Cuvioasa Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfântul Mina – anul acesta a fost peste tot. Puloverele? Le face cu mâna ei, ne spune. Cam patru zile munceşte să termine unul. Lâna este aspră, aproape că te înţeapă la degete, dar, în schimb, ţine cu adevărat de cald. Iar după patru zile de muncă, se bucură dacă reuşeşte să îl vândă cu 30 de lei. „Dar nu ne dă lumea atât, că e criză”, explică femeia. În final, se mulţumeşte şi cu 25 de lei. „Nu merită”, continuă ea, mişcând capul cu regret, „dar ce să facem, că nu avem bani”. Şi, ca să meargă vânzarea mai bine, şi-a pus nădejdea chiar în Sfântul Mina: „Ne-am închinat mai întâi, mărturiseşte ea, şi apoi am început să vindem”.

„Cine este Dumnezeu…?”

După numai 15 minute de când ne-am aşezat la coadă, ajungem în faţa porţii, la doar câţiva paşi distanţă de raclă. Ceasul s-a apropiat de ora 18:00, iar din curtea bisericii răsună vocile cântăreţilor: „Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru?”, iar cântarea acoperă murmurul de fond venit din mulţimea aflată la rând sau roind pe străduţele din jur. Un telefon sună în spatele meu: „Da, la rând, la Sfântul Mina. Vino, vino, că scapi repede. În 20 de minute eşti gata!”, explică o voce tânără, cu accent molcom, ardelenesc. Atenţia se mută, dintr-odată, spre un conflict iscat din senin, între un jandarm şi o doamnă între două vârste. Motivul? „Nu vă băgaţi, doamnă, în faţă, că d-aia suntem puşi aici, să facem ordine!”, îi explică omul legii. „Nu pot, domnâle, să stau la rând, că sunt bolnavă”, răspunde ea. „Dacă-ar fi stat două ore pe loc, la Sfântul Nectarie, atunci ce-ar mai fi zis?”, se întreabă retoric o pelerină cu capul acoperit de-o glugă îmblănită.

Înainte ca cei doi să găsească o soluţie, am şi ajuns la sfântul. Mă închin, sărut racla cu moaştele Marelui Mucenic făcător de minuni şi apoi mă îndrept spre biserică. Ceasul arată doar câteva minute peste ora 18:00 – în total, douăzeci de minute de stat la coadă. „Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea…”, se aude rugăciunea preotului, iar vocile bărbăteşti ale cântăreţilor răspund întreit „Doamne miluieşte!”. Înăuntru, lăcaşul de cult e neîncăpător pentru a-i cuprinde pe toţi credincioşii veniţi să-l cinstească pe Sfântul Mina, iar preotul cu greu reuşeşte să-şi croiască loc printre oameni pentru a cădi. În curtea bisericii, credincioşii bine ascunşi de frig în spatele hainelor groase ascultă în linişte slujba. Am vorbit cu unii dintre ei şi ne-au împărtăşit cum i-a ajutat Sfântul Mina.

Cu post şi rugăciune

Victoria Ispas, de 45 de ani, îl ştie pe Sfântul Mina drept „un foarte bun ajutător”, motiv pentru care, mărturiseşte ea, îi şi citeşte foarte des acatistul. Întâlnirea ei cu sfântul, pe care de atunci l-a şi luat ca ocrotitor, s-a petrecut în urmă cu mai bine de un deceniu. Marele Mucenic, grabnic ajutător mai ales al celor păgubiţi, a luat cu asalt sufletul Victoriei într-un mod unic, cucerind-o pentru totdeauna. „Sincer vă spun, acum 11 ani, mi s-a furat o basculantă din faţa blocului şi, cu post şi rugăciune şi rugându-mă la Sfântul Mina, am găsit-o mergând pe stradă. O basculantă de 16 tone… mi-a furat-o din faţa blocului!”, îşi aminteşte ea. Entuziastă, femeia nu se jenează să mărturisească minunea ce a convins-o, fără drept de apel, de puterea lui Dumnezeu. „Sfântul Mina este ajutător la orice, la tot ce înseamnă pierderi, pagubă. Pe cei care lucrează cu dragoste pentru Dumnezeu Sfântul Mina îi ocroteşte”, spune ea. Dar există şi un revers al medaliei: „Dacă eşti mincinos şi hoţ, nu te ajută, să ştiţi!”, spune Victoria apăsat, cu convingere în glas şi în privire.

„Întotdeauna m-a ajutat”

O altă mărturie despre ajutorul primit de la sfântul am primit-o de la P.P., o doamnă trecută de 50 de ani. Deşi nu se consideră „o femeie bisericoasă sau o practicantă”, mai mult, chiar bolnavă fiind, ea a venit să se închine. „Am venit pentru că eu cred în Dumnezeu şi aşa mi s-a părut normal să vin aici, în această zi”, spune ea. „Întotdeauna m-a ajutat Sfântul Mina”, continuă ea, amintindu-şi un moment din urmă cu 12 ani, când a trecut cu bine peste o operaţie la coloana vertebrală.

Cu lacrimi în ochi

Doamna Mioara l-a rugat fierbinte pe Sfântul Mina „să ne aibă în pază şi ocrotire”. Am vorbit cu ea la doar câţiva paşi distanţă de racla unde se odihneşte o părtică din moaştele Marelui Mucenic, iar o lacrimă încă îi mai aluneca lin pe obraz în jos, pe sub rama ochelarilor. „Este un mare sfânt. Ne ajută foarte mult”, spune ea, subliniind: „E grabnic ajutător; orice l-am rugat, totul mi s-a îndeplinit”. Şi lacrimile încep din nou să izvorască din ochii pelerinei.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu le trecem pe toate”

„Să ştiţi că m-a ajutat Sfântul Mina. Am trecut şi prin boală şi alte necazuri, dar m-a ajutat. Cu ajutorul lui Dumnezeu le trecem pe toate, să ştiţi. Şi grijile, şi supărările, şi necazurile, toate”, îşi exprimă credinţa puternică o pelerină bătrână, care a dorit să nu-i fie reţinut numele. „Ajutorul sfântului? Îl simţim tot timpul. În fiecare zi, în orice situaţie”, mai spune ea. „Tot ce-am cerut, m-a ajutat, mi-a fost sprijin”, aduce mărturie şi Victoria Ispas.

Doamna Cleopatra are 74 de ani. Dar se ţine bine, fără să dea semne de oboseală. Păşeşte drept, apăsat şi vorbeşte fără să şovăie: a venit să se închine la sfântul şi să-l roage „pentru sănătatea şi pentru fericirea copiilor”. Rugăciunile pe care ea le-a lăsat la picioarele sfântului sunt simple. Şi are credinţa că Dumnezeu, prin sfinţii săi, i le va împlini. „Mă rog pentru sănătatea copiilor, mă rog să intre nepoata la facultate, mă rog pentru nepot să se căsătorească”, spune ea.

„Am venit să mă rog pentru sănătate. În rest, nimic”

Angelica şi Daniela sunt două surori gemene, în jurul vârstei de 25 de ani. Rugăciunea cu care au venit ele la Sfântul Mina este una simplă: sănătate, atât pentru fratele lor, bolnav de schizofrenie, cât şi pentru întreaga familie. „Am venit să mă rog pentru sănătatea lui şi a familiei. Atât. În rest, nimic”, mărturiseşte Angelica.

Prietenul Sfântului Mina

„Nu l-am rugat pe Sfântul Mina nimic. E ziua lui. Cum vin la un prieten, vin şi la Sfântul Mina. El este ocrotitorul familiei mele de când eram mic”, spune Pavel Florin, un domn de 41 de ani, de profesie designer.

„Nu vin în fiecare an”, continuă el, după care explică: „sunt din multe locuri. Eu sunt ieşean de felul meu, am buletin de Arad şi locuiesc la Câmpina în momentul de faţă”. Cât despre ajutorul dat de sfântul, pelerinul îl mărturiseşte răspicat: „Tot timpul. Pentru mine el este prezent în fiecare clipă”.

Prezenţa Sfântului Mina a încălzit dintr-odată aerul rece de noiembrie şi a cuprins oamenii care se aplecau cuminţi şi rugători la racla sa, răspândind asupra oraşului căldura şi puterea credinţei.
Dumitru Stoian
ZiarulLumina

Sursa: rugati-va-neincetat

Sacrifică 2 minute din timpul tău și bucură-ți sufletul cu această Mare Rugăciune Minuni nemaivăzute se fac prin rostirea ei, așa:


Sacrifică 2 minute din timpul tău și bucură-ți sufletul cu această Mare Rugăciune! Minuni nemaivăzute se fac prin rostirea ei, așa:

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!

O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.

Sursa: rugati-va-neincetat

Părintele Constantin Necula: De ce nu e permis să fie mai mulți nași la Taina Nunții? Ce se întâmplă în momentul în care rămâi fără naş? Lucrurile făcute cum trebuie aduc binecuvântarea sfântă a lui Dumnezeu în familia respectivă și țin departe nenorocirile și dezbinarea


Părintele Constantin Necula: De ce nu e permis să fie mai mulți nași la Taina Nunții? Ce se întâmplă în momentul în care rămâi fără naş? Lucrurile făcute cum trebuie aduc binecuvântarea sfântă a lui Dumnezeu în familia respectivă și țin departe nenorocirile și dezbinarea!
De ce nu e permis să fie mai mulți nași la Taina Nunții?
Aţi pomenit de naşi, de perechile acelea de naşi. Să clarificăm puţin lucrurile: De ce nu e permis să fie mai mulţi naşi? Adică mărturisirea aceea să fie mai întărită de „comunitatea naşilor”?

De ce nu facem sobor de naşi? V-am mai spus eu o dată spusa părintelui Bria la o Liturghie, în care fiecare preot şi-a scos de prin buzunare ochelarii… Zicea părintele: „De atâţia ochelari, pixuri, creioane, nu se mai vede Potirul”. De atâtea coate pe masă nu se mai vede Potirul. Este şi situaţia aceasta: de atâţia naşi, să nu mai vezi mirii. Şi, în general, lucrurile astea se fac aşa, exact pentru estetica aceasta socială.

Să vedem ce spune Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, în Scurta învăţătură despre nuntă, capitolul 280, „Pentru nuni”: „Se cuvine a şti că nunii cei primitori ai curăţiei şi ai unirii, fiind părinţi şi învăţători ai unirii într-un gând şi ai însoţirii, trebuie să fie ortodocşi iubitori de Dumnezeu. Se cuvine a şti aceasta că, de vor vrea să se cunune cei logodiţi, îndată după logodnă, aşa precum sunt strânşi în biserică, numaidecât începe…” – şi aici ne spune despre ce se întâmplă acolo. Şi urmează tâlcuirea cealaltă. Nu există o bipaternitate. Nu poţi să ai doi taţi de tată şi două mame de mamă. Una din ele îţi devine într-un fel sau altul mamă maşteră – cuvântul e dur un pic, dar e mamă maşteră. Există o singură maternitate şi o singură paternitate. E drept că de cele mai multe ori tată îţi este cel care te creşte, nu cel care te naşte. Dar, în esenţă, Biserica accentuează asupra unicităţii actului Botezului, unicităţii actului Hirotoniei, unicităţii actului Căsătoriei şi, într-un fel sau altul, unicităţii tuturor actelor pe care le petrecem, pentru că noi nu clonăm Liturghiile, noi le retrăim în mod unic în toată viaţa noastră şi celelalte toate la fel.

Unicitatea aceasta mai este dată de ceva. Hai să facem un scenariu, că tot suntem noi bolnavi de scenarită! Dar acesta chiar merită făcut, ca un exerciţiu care să ne pună în gardă. Sunt două perechi de naşi, naşul l o simpatizează pe naşa 2 şi rup căsătoria lor de dragul simpatiei lor. S-a dus cu totul toată năşia! Sau: naşul l este un tip plin de bani, belfer. Naşul 2 e un tip mai smerit. La nuntă, se ceartă care a dat darul mai mare – c-avem şi cazuri din astea! Naşul l e un tip care crede în Dumnezeu şi nu crede…, aşa, un băşcălios. Naşul 2 e un tip foarte evlavios. Iar se rup lucrurile. Este exact motivul pentru care, am spus-o şi data trecută, eu cred în esenţa unicităţii duhovnicului, în familie. Un duhovnic, o rânduială spirituală, o biserică participativă. Adică mă duc eu, soţul, cu soţia şi copiii, la o singură biserică. Nu nevasta cu copiii se duc în dealu’ ăla şi eu mă duc în dealu’ ălălalt, că-vreau să arat că sunt mai evlavios decât ei!

Lucrurile din Biserică nu se fac de unul singur. Bine, cu excepţia familiilor de preot, unde preotul chiar stă în altar singur şi unde nu-şi poate lua soţia cu el. Dar în ce chip minunat îşi ia el soţia cu el, pentru că soţia îl ajută să-şi ducă Liturghia până la capăt. Soţia este cea care-i îngăduie să slujească Liturghia. Modul ei smerit de a se purta, curăţia ei este cea care îi întăreşte smerenia lui în purtarea şi curăţia de dinaintea Sfântului Altar. Şi acum o spun din experienţă: iar când în faţa ta stă feciorul la prefacerea Darurilor şi-l simţi acolo, lângă tine, ridicându-şi rugăciunea, crezând în vocaţia ta ca preot, nu-ţi mai trebuie nimic!

Ce se întâmplă în momentul în care rămâi fără naş? Să zicem ca, după o scurtă perioadă, prin deces sau prin părăsirea credinţei, iti pierzi naşii.

Nu-i poţi schimba! Aici e şi frumuseţea lucrului. In fond, evlavia ta trebuie să fie identică faţă de naşii tăi de cununie. Tu chiar nu ai nicio vină! Şi, în esenţă, trebuie să cauţi…

Vine momentul Botezului, de exemplu, şi naşii între timp au divorţat. Acum să vezi distracţie maximă! E greu. Pentru năşitul copilului poţi să cauţi pe altcineva, pentru că în momentul în care au divorţat, ei nu mai pot da mărturie că sunt aşa de ortodocşi cum par. Deci morala lor este una socială, nu una bisericească ortodoxă, în care totul se face pentru a menţine unitatea familiei. Dar presupunem, prin absurd, că s-a întâmplat asta. Nu poţi să-l alegi pe unul naşul copilului şi pe celălalt să-l dai afară. Nu poţi să-l laşi să boteze cu celălalt, cu care e chiar atunci în relaţii foarte apropiate şi uite, hai, ne-am gândit noi să-ţi botezăm că, uite, eu din divorţ am rămas şi am o mândruţă cu care aş vrea să botez copilul! Nu poţi face asta din două motive: o dată pentru că nu-i cinstit (pentru că la botez naşul trebuie să fie într-o rânduială morală oarecare, minimală măcar) şi, în al doilea rând, pentru că îl faci soţ duhovnicesc deja al femeii cu care este împreună, înainte de a se cununa ca atare. Ei devin amândoi părinţii unui copil. O maternitate şi paternitate comună spirituală asupra unui copil.

Lucrurile sunt foarte ample. De aici temperanţa şi nevoia de foarte bună cunoaştere a elementului uman din pastoraţie. Pentru ca să nu confunzi borcanul de dulceaţă cu cel de motorină.

Extras din Pr.Constantin Necula, Porţile Cerului Editura: Agnos 2013

Sursa: rugati-va-neincetat

8 cuvinte cu har Întrucât nu ştim dacă toate cererile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea cu aceste cuvinte, iar Dumnezeu ne va da exact ce avem nevoie:


8 cuvinte cu har! Întrucât nu ştim dacă toate cererile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea cu aceste cuvinte, iar Dumnezeu ne va da exact ce avem nevoie:

Doamne, Care ştii toate, ajută-ne ca rugăciunea pe care o facem înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă. Doamne, facă-se voia Ta în viaţa noastră.

Doamne, facă-se voia Ta în viaţa noastră
Se întâmplă câteodată ca Dumnezeu să nu împlinească numaidecât rugăciunile noastre, după cum am spus. Sfânta Monica – mama Fericitului Augustin – 18 ani s-a rugat lui Dumnezeu ca să se întoarcă fiul său la credinţă. Stăruinţa ei în rugăciune I-a plăcut lui Dumnezeu. Şi El a ascultat-o cu adevărat, întorcând pe fiul ei la calea mântuirii, dar nu oricum, ci înzestrat cu toată frumuseţea trăirii creştine mlădiate de harul dumnezeiesc.

Întrucât nu ştim dacă toate cererile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea cu aceste cuvinte: Doamne, Care ştii toate, ajută-ne ca rugăciunea pe care o facem înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă. Doamne, facă-se voia Ta în viaţa noastră.

Arhimandrit Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea – însușirile trăirii ortodoxe, Ediția a II-a revizuită si adăugită, Editura Fundația Tradiția Românească, București, 2002, p. 102

Sursa: rugati-va-neincetat